Salut ktn91land,
Incep cu observatia ca separarea intre corp si creier e un subiect in sine si nu un lucru de la sine inteles. Iti respect insa ipoteza si incerc un raspuns. Ce ar face un creier de crap care ar avea intreaga capacitate de a decide masurile necesare pentru a se hrani sau a nu fi mancat, dar nu ar avea capacitatea motrica de a cauta hrana, capacitatea anatomo-fiziologica de a o metaboliza, sau abilitatea de a fugi de pradatori ? Ar cauta un corp (unul bun inotator) in care sa se instaleze. Ce ar face un corp de crap daca ar putea inota foarte bine, dar nu ar vedea hrana sau pradatorii, sau nu ar putea decide incotro sa se deplaseze pentru a lua masa, sau pentru a fugi de pradatori? Si-ar cauta un creier de crap. Creierul este centrul de comanda, corpul este executantul. Unul fara celalat nu pot alcatui o entitate biologica viabila. Chiar si formele inferioare de viata au componente anatomice a caror functie este aceea de centru de comanda. Dar banuiesc ca nu la parameci, crapi sau maimute te-ai gandit cand ai pus intrebarea, ci la oameni. In principiu, la oameni lucrurile stau la fel. Marea diferenta este ca inteligenta umana a ajuns la un nivel care ii da o stare de cvasi independenta fata de limitele corpului. Ne deplasam cu viteze supersonice, rezistam sub apa mai mult decat delfinii, trecem prin foc, invingem gravitatia, modificam natura insasi. Inteligenta umana, rezultat al evolutiei (nu mai descriu mecanismul din motive de concizie), a reusit aceste performante si am putea spune ca raportul intre centrul de comanda si executant s-a modificat in favoarea centrului de comanda. Ideea intrebarii tale este daca, nu cumva, corpul a devenit un simplu vehicul al creierului. Raspunsul meu este nu. Nici la crapi, nici la rate, nici la oameni. Ideea despre corp (care include si creierul) ca vehicul a ceva este insa.... vehiculata. Indivizii apartinand oricarei specii , cu creier si corp cu tot, sunt vazuti de biologul si filozoful Richard Dawkins ca vehicule pentru gene, considerate a fi "particulele fundamentale' ale biouniversului. Ideea este dezvoltata in extenso in cartea lui Dawkins, "The selfish gene".