Salut Best,
Pentru ca suntem pe sectiunea filosfie,am sa amintesc un cunoscut enunt al lui Lucretiu in De rerum natura (Despre natura lucrurilor) : Ex nihilo nihil. Nimic... mai adevarat! Singularitatea initiala nu a fost ceva ce putem numi nimic, a fost Universul insusi, in ipostaza lui de punct de energie. Structura Univesului nu e imuabila, este dinamica. In intelegerea mea, nu exista un scop pentru ca Universul sa existe, un scop pentru care Big Bangul trebuia sa se fi intamplat. Este incitant sa incercam sa ne imaginam ce a determinat Universul sa isi schimbe atat de radical ipostaza, ce a provocat saltul de la punct de energie la structura spatio-temporala atat de complexa pe care o are in prezent? In lipsa unor explicatii "oficiale", eu inclin spre urmatorul raspuns : accidentul. Acea "ordine inghetata" a singularitatii trebuie sa fi fost guvernata de incertitudine, in aceeasi masura in care incertitudinea, proprietate intrinseca materiei si nu efect de observator, face ca o particula "sa nu-si stie" concomitent si pozitia exacta in spatiu si valoarea impulsului. Destabilizarea singularitatii, efect al caracterului ei nedeterminist, a generat Universul cosmic asa cum este el, deoarece punctul de energie a continut "codul genetic", ADN-ul, setul de legi al acestui univers si nu al altuia, posibil sau nu.