Pe mine viața în Japonia m-a schimbat mult în privința asta. În România am prins vreo 4-5 cutremure în total, începînd cu cel din 1977 și socotindu-le la grămadă pe toate cele pe care le-am simțit. În Japonia, în mai puțini ani, am simțit mii de cutremure. Mii, pentru că ăsta mare din 2011 (la care n-am putut rămîne în picioare de puternic ce-a fost) a avut numai el cîteva mii de replici detectabile cu simțurile, dintre care cîteva zeci bune m-au trezit din somn. Nu doar că erau destul de puternice să mă trezească, ci m-au trezit efectiv. Dacă îl exclud pe ăsta mare cu toate replicile lui, atunci tot rămîn vreo cîteva sute, adică oricum foarte multe.
În plus în Japonia toate clădirile moderne sînt concepute și construite să reziste la cutremure mari și chiar poți avea încredere în ele. Trebuie să vină un cutremur îngrozitor de mare pentru a dărîma o clădire, iar probabilitatea asta e infimă. Sigur, dacă se întîmplă să te afli într-o clădire slabă, de exemplu una foarte veche (istorică și neconsolidată), atunci ai ghinion. La mine acasă, cutremurul ăsta la care nu puteam sta în picioare nu a făcut nici măcar cea mai mică fisură în vreun perete, absolut nimic, deșimobila din casă s-a mișcat pe distanțe de pînă la 1 m. Tot ce s-a stricat au fost lucruri căzute de pe rafturi. Casa n-a suferit deloc.
Aspectele astea două --- „antrenamentul” intens și soliditatea garantată a clădirilor --- mă fac să-mi fie foarte puțin teamă la cutremurele majore și deloc la cele mici. Chiar și la cutremurul mare din 2011 cred că mi-aș pune teama undeva la 4-5, și asta nu atît pentru că mi-a fost teamă pentru viața mea (eram într-o pădure, în cel mai rău caz îmi cădea o creangă uscată în cap), ci mai degrabă pentru că îmi dădeam seama că o asemenea zgîlțîială urma să aibă consecințe majore pentru multă lume.
Dacă însă m-aș afla în România cred că mi s-ar întoarce teama veche, pe care aș pune-o pe la 6-7 la un cutremur care mă trezește.