Un ac de cusut usor, (care e din otel si se magnetizeaza destul de usor pentru durate destul de lungi de timp), cu unul din capete frecat/atins de unul din polii magnetului necunoscut se va magnetiza. Marcam capatul de care am frecat acul si tinem minte sau ne notam care capat l-am frecat de magnet, (de exemplu varful). Avem grija ca acul sa nu fie degresat sau il gresam cu ceva, eventual cu grasimea naturala de pe pielea noastra apoi il punem pe o bucatica de foita de tigara sau alta hartie care se scufunda cand se imbiba cu apa si o/il punem cu grija pe suprafata linistita a apei dintr-un pahar. Dupa scufundarea foite de hartie, acul pluteste datorita tensiunii superficiale a apei si a reactiei antagonice dintre apa si grasime. Operatiunea poate esua daca apa contine urme de detergenti, dispersanti, degresanti, surfactanti, etc.
Obtinem astfel cea mai primitiva busola, iar daca stim cam in ce directie si sens este Nordul, (sau stim in ce emisfera suntem, de unde rasare si unde apune Soarele/sensul deplasarii aparente pe cer in cursul zilei, din care putem determina cu aproximatie Nordul), daca varful acului se orienteaza spre el, varful va fi polul N al busolei. Inseamna ca acel capat, (pe care l-am marcat), al magnetului de care am frecat acul, este polul S, iar celalalt N.
Putem face si proba apropiind capatul marcat al magnetului de pahar in directia varfului acului care indica Nordul. Acul va fi atras de Sudul magnetului care e acest capat. Intorcand magnetul, acul se va intoarce si el.