Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
  • Inregistrare
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.2k comentarii

2.2k utilizatori

0 plusuri 0 minusuri
429 vizualizari
Dupa ce am citit o carte, nu o putem reda perfect, doar anumite idei principale ne raman in cap, la fel se produce si in cazul unui documentar, numai ca aici informatia este si vizuala si dureaza 30-60 min. Cartile totusi sunt mai variate ca teme. Stie cineva daca exista studii in acest sens, avantaje si dezavantaje ?
a intrebat Experimentat (3.3k puncte) in categoria Cultura Generala

2 Raspunsuri

3 plusuri 0 minusuri

Dacă trebuie să alegi, atunci depinde de cât de mult vrei să aprofundezi subiectul. Numai un pic? Atunci - documentarul. Mai mult? Atunci, fireşte, cartea. Dacă nu trebuie însă să alegi: cred că e recomandabil să citeşti şi cartea, să vezi şi documentarul. Documentarul vine cu oameni, figuri, locuri, pe care din carte doar ţi le imaginezi.

În cele mai multe cazuri nu vrem însă să aprofundăm un subiect. Problema care poate apărea cu documentarul este că dacă nu eşti foarte riguros în alegerea acestora rişti să fii dezinformat şi manipulat. Multe documentare sunt realizate de inşi care n-au nici în clin, nici în mânecă (în sensul că nu sunt specialişti) cu subiectul, dar au o opinie.

a raspuns Senior (11.7k puncte)
0 0
Faceți niște distincții care s-ar putea să fie adevărate, dar cel mult statistic sau poate nici atît: că documentarele sînt mai superficiale în profunzime și în rigoare decît cărțile. Dar există documentare făcute de specialiști, cu foarte mult simț de răspundere, care aprofundează bine subiectul, precum există și multă maculatură, cărți făcute de oameni incompetenți sau cu intenția clară de a dezinforma.

La urma urmei diferența de esență dintre carte și film este doar forma de transmitere a informației. Calitatea în ambele cazuri o determină autorii.
4 plusuri 0 minusuri
Este vorba de receptarea informațiile prin intermediul textului scris (eventual cu fotografii, hărți, diagrame etc.) în comparație cu receptarea lor prin sunete și imagini (fixe sau în mișcare).

Nu cred că se poate da un răspuns universal. Există subiecte care se pretează mai bine la forma de carte, de exemplu explicațiile de matematică, fizică, chimie sau alte științe la care se folosesc mult formule și alte notații. Avantajul cărții este că o poți parcurge în ritmul tău. Asta te lasă să refaci calculele, să te oprești cu mai mare ușurință pentru a reciti fraza, îți permite să ai sub ochi permanent formulele sau graficele de care ai nevoie.

Pe de altă parte există subiecte la care partea audio și video pe care o are documentarul se potrivește cel mai bine, de exemplu descrieri ale comportamentului animalelor, explicații despre muzică, cinematografie sau lingvistică, experimente de fizică și chimie etc.

Cartea și documentarul au și părți comune, de exemplu posibilitatea de a prezenta fotografii sau formule. Însă sînt alte lucruri pe care nu le oferă nici cartea și nici documentarul, de exemplu posibilitatea de a pune întrebări celui care dă explicațiile sau de a face tu însuți experimente (sau măcar simulări). Cine știe, poate în viitor vom avea forme de comunicare în care să se combine toate avantajele cărților și ale documentarelor și să se adauge altele noi.
a raspuns Expert (12.7k puncte)
editat de
0 0
"altele noi"... în genul scientia qa?.. :) .. ideea de a putea pune întrebări mereu mi-a plăcut, doar că în ultima vreme am constatat că e destul de dificil de formulat întrebările..:))
0 0

Cînd am spus „altele noi” m-am gîndit la  modalități de învățare deja existente, deși poate nu suficient de răspîndite, precum următoarele:

- Interactivitate. În explicațiile de matematică e uneori util să experimentezi, de exemplu să vezi ce efect are un parametru asupra unei funcții. Pe siturile de matematică găsesc cîteodată mici spații de lucru în care poți ajusta pe viu parametrii și vedea cum se schimbă funcția. Este valabil și pentru simulări de experimente de fizică, astronomie etc. Aici intră și hărțile interactive, de exemplu cele de la Google Maps, cele care arată evoluția istorică a teritoriilor, evoluția geologică a continentelor etc.

- Comunicare cu autorul. Cum ziceam înainte: posibilitatea de a pune întrebări despre subiect.

- Comunicare cu ceilalți receptori. Posibilitatea de a lăsa comentarii spre folosul celor care urmează să vină.

- Trimiteri. Structură mai bine organizată de trimiteri spre alte surse. În cărți trimiterile sînt greoaie și adesea presupun să te duci la o bibilotecă; pe internet sînt foarte simple. În filme trimiterile erau încă și mai nepractice, dar azi pe YouTube și alte colecții video sînt posibile.

- Editabilitate. Posibilitatea de a modifica materialul pentru a corecta greșeli sau a completa cu informații noi (vezi Wikipedia).

Lucrurile astea au devenit posibile prin apariția calculatorului și a internetului. Fără îndoială viitorul ne rezervă încă și mai multe surprize.

0 0
Ca să experimentezi sunt multe metode, în facultate ne-am "jucat" (inclusiv la examene) cu simulări de funcţii de transfer pentru tot felul de sisteme, iar instrumentul care ne-a ajutat mult a fost MatLab-ul, un software mai mult didactic, dar extrem de fain. Eu şi lucrarea de licenţă am făcut-o cu MatLab-ul...
0 0
Fără îndoială. Eu folosesc Matlab și acum, zilnic. Dar vorbesc de unelte de învățare integrate în „carte” sau în „documentar” (mai exact în acel produs care le va înlocui și augmenta pe amîndouă) și ajustate de autor pentru nevoile explicațiilor sale. Sigur că apoi poți să-ți faci și propriile experimente și simulări, în ce program vrei tu, pe ce dispozitiv vrei tu.

Ca exemplu, imaginați-vă ca avem o pagină de „carte” cu explicații despre deriva continentelor. Ar fi util, cred eu, ca pe aceeași pagină să existe o hartă (poate 3D) interactivă cu poziția continentelor în timp. Cititorul are la dispoziție un cursor cu care poate modifica timpul și trece de la o eră geologică la alta pentru a vedea cum și cînd s-a mișcat fiecare bucată. Autorul poate pregăti o asemenea hartă, dar ca s-o facă cititorul de la zero, pe loc, ar fi mai greu.
0 0
Există asemenea softuri, sau mai precis concepte software. Eu am lucrat o vreme pe o asemenea platformă, dar prea puţin dezvoltată totuşi. Avea însă şi are şi acum perspective foarte bune de a-şi mări domeniul de aplicare şi profunzimea informaţiei.

GIS, sau Geographical Information System, adică un sistem care are la bază nişte hărţi vectoriale 2D în primă fază, sau chiar 3D (de ce nu?), iar apoi o infrastructură cu informaţii legate de elemente ale hărţii. Conceptul este foarte interesant, pentru că este extrem de uşor să integrezi o multitudine de informaţii pe o aceeaşi hartă, iar hărţile Google sunt un bun exemplu verificabil.

Deci nu cum spuneai tu, la o aplicaţie cu date să legi hărţile, ci invers, la nişte hărţi (orice hărţi, doar să fie corect trase în coordonate) să fie ataşabile informaţiile din diverse baze de date.

...