Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

3 plusuri 0 minusuri
15.8k vizualizari
Am cautat pe net insa nu am gasit raspuns la intrebare, doar la faptul ca de ce pamantul nu se opreste, insa nu asta ma intereseaza, ci de ce se invarte si mai ales de ce cu viteza actuala si nu alta?
Novice (243 puncte) in categoria Terra-Univers

6 Raspunsuri

3 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns
Iată cîteva idei utile în a înțelege de unde vine rotația Pămîntului:

- Înainte de formarea planetelor, în locul lor exista un amestec de gaz, praf și roci de diferite dimensiuni. Prin ciocniri (în bună parte plastice), aceste particule s-au unit gravitațional. Fenomenul se numește „acreție”. Temperaturile din Sistemul Solar au făcut ca cele patru planete interioare să fie formate predominant din rocă, iar cele patru exterioare predominant din gaz.

- Particulele din praful inițial aveau diverse orbite în jurul Soarelui. Cu cît o particulă era mai aproape de Soare, cu atît viteza ei pe orbită era mai mare (atît viteza liniară cît și cea unghiulară), dar orbitele nu erau perfect circulare, deci se mai și intersectau. Asta înseamnă că aglomeratul de particule care avea să devină planeta Pămînt era bombardat din diferite direcții cu particule care aveau diferite viteze. La fiecare ciocnire momentul cinetic (rotația) Pămîntului se mai schimba un pic.

- Se pare că Luna s-a format în urma unei ciocniri cu un corp foarte mare. Dacă e adevărat, atunci cu siguranță acea ciocnire a produs o schimbare majoră în rotația Pămîntului, atît în viteza de rotație cît și în orientarea axei.

- Sub influența Lunii și a Soarelui forțele mareice au micșorat tot timpul viteza de rotație a Pămîntului. Perioada de rotație se poate măsura cu mare precizie și putem constata că e în ușoară creștere de la an la an. Unele cutremure pot avea însă efectul invers, de ușoară accelerare a rotației, din cauză că reașezarea unor mase mari din scoarța planetei modifică momentul de inerție (ca la pirueta unei balerine care își strînge brațele lîngă corp și astfel crește viteza de rotație).

- Orientarea axelor de rotație ale planetelor din Sistemul Solar e neregulată. Sensurile și vitezele de rotație ale planetelor sînt și ele tot alandala. Asta înseamnă că rotația se datorează proceselor de ciocnire (întîmplătoare, din cauză că distribuția prafului era neomogenă) prin care s-au format planetele și nu vreunui mecanism de autoreglare. Prin contrast, de exemplu, vitezele de deplasare pe orbită sînt date strict de distanțele pînă la Soare și nu depind de procesul prin care s-au format planetele sau de alte lucruri (nu contează masa planetei, volumul, forma, sateliții, rotația, existența atmosferei etc).

- Ne putem imagina că Sistemul Solar arăta inițial oarecum ca Saturn cu sistemul lui de inele. Probabil diferența este că inelele lui Saturn au ajuns la un echilibru dinamic foarte bun, care face ca forma inelelor să fie foarte stabilă în timp și să nu mai aibă loc decît foarte puține ciocniri între rocile componente. Dacă sistemul de inele ar fi perturbat mai des (de comete etc.) probabil inelele s-ar transforma în sateliți, prin acreție.

În concluzie rotația Pămîntului e dată de: neomogenitățile din distribuția inițială a prafului din Sistemul Solar, ciocniri, efecte mareice cauzate de Lună și Soare, și alte efecte mai mici.
Expert (12.9k puncte)
0 0
Salut AdiJapan!
Răspunsul tău explică "cum", bine argumentat şi explicit, dar nu explică "de ce", după cum întrebase iniţial interlocutorul nostru.
Consider că răspunsul la această întrebare a fost exprimat prin mişcarea particulelor sub influenţa câmpului gravitaţional, aşa cum este explicată şi în linkul oferit mai sus.
Sunt de acord că acolo, modul de prezentare al informaţiilor depăşesc întrucâtva nivelul mediu de înţelegere, dar până acum, mi se pare cel mai bine explicat fenomenul.
0 0
Eu am încercat să răspund la „de ce se rotește”, e drept că numai în termeni foarte generali, buni doar pentru o înțelegere calitativă. Dacă întrebarea era „cum se rotește” aș fi descris rotația, cu parametrii ei.
0 0
În regulă. Dar eşti de acord că rotaţia corpurilor derivă din legea atracţiei universale coroborată cu conservarea momentului cinetic?
0 0
o explicatie buna, poate cea mai buna de pana acum, insa ai explicat plecand de la faptul ca pamantul s-a format din particule multe si mici dar aici intervin alte chestii, spre ex. soarele... tot la fel s-a format? pentru ca altfel nu s-ar fi putut forma nici pamantul prin alta modalitate(cred) si daca intr-adevar soarele s-a format prin aceeasi modalitate, intervine alta problema, dar momentan zi-mi daca si soarele s-a format la fel, ca sa stiu cum sa abordez problema....
0 0
Nu sunt eu de acord. "Explicaţia" ta (Mihai) presupune din start ceva nefiresc: corpurile nu cad chiar spre centrul atractiv. Această presupunere ascunde în ea acel "impuls divin" înspre lateral. Crezi că cei din cursul de Fizică pe care l-am menţionat mai sus n-ar fi găsit această explicaţie? Înţelegeţi odată pentru totdeauna că Fizica actuală nu explică nici înaintarea şi nici rotirea!
1 0
Cavasi Abel, desi explicatia lui mi se pare una total irealizabila, e cea mai buna de pana acum dintre cele de mai sus, dar eu continui ca sa vad pana unde poate duce imaginatia omului :) si accept si absurdul pana cand ajungem la o concluzie LOGICA(true/false), nu o dovada, pentru ca asta n-o poate dovedi niciun om, ce a spus Adi e doar o teorie...dar cum spui tu...e nevoie de impulsul acela... :)
0 0
Mihai, sînt de acord că atracția gravitațională și conservarea momentului cinetic au jucat un rol esențial în mișcarea de rotație a planetelor, după cum reiese și din răspunsul meu. Dacă asta ați vrut să spuneți prin „derivă”.

Costinel, eu am răspuns la întrebare așa cum ați pus-o. Soarele s-a format aproximativ în același timp cu planetele, dar pentru formarea planetelor a contat în primul rînd atracția gravitațională a protostelei, adică a concentrației de gaz care era în curs de a se transforma în stea. Soarele s-a născut printr-un proces similar, de aglomerare a unui nor molecular, format în principal din hidrogen, puțin heliu și foarte puține alte elemente. N-am înțeles cum explicația mea vi se pare a fi și bună, și total „irealizabilă”.

Cavași Abel, nu e nevoie de nici un impuls divin. Norul molecular care avea să se transforme în Sistemul Solar actual avea deja mișcările lui aleatoare, nu era perfect staționar. Și e normal să nu fi fost staționar, pentru că și acel nor molecular provenea din explozia unor stele mai vechi (iar dovada e prezenta elementelor care nu se pot forma decît prin reacții nucleare; fierul din sîngele dumneavoastră vine din stele moarte). Sub acțiunea propriei gravitații o regiune mai densă a norului molecular s-a comprimat și mai mult, ceea ce înseamnă că prin conservarea momentului cinetic viteza de rotație a gazului și particulelor componente a crescut. Asta a dus în cele din urmă la rotația Soarelui și la revoluția tuturor corpurilor din jurul lui. Acele corpuri care întîmplător au avut o rotație prea slabă au căzut deja în Soare.

De altfel explicația nu-mi aparține mie. Am învățat-o și eu de la oameni mai deștepți decît mine. Eu, cu ce știu eu despre fizică, o consider însă rezonabilă, nu-i găsesc nici un defect. Sigur că explicația asta nu ne spune de ce rotația Pămîntului are o perioadă de 24 de ore și nu de 25 sau de ce unghiul făcut de axă cu ecliptica are 23,4° și nu altă valoare. Ca să putem calcula (prezice) parametrii ăștia ar trebui să știm exact care era distribuția de mase și viteze ale norului molecular inițial, or așa ceva nu știm; și chiar dacă am ști, calculul ar fi îngrozitor de complex.

Pe de altă parte sînt curios ce altă teorie ar putea explica valorile foarte neregulate ale vitezelor de rotație și ale înclinării axelor pe care le vedem la planetele din Sistemul Solar.
0 0
AdiJapan, înţeleg că explicaţia ta este o reproducere excelentă a celor ştiute azi şi apreciez încercarea de a răspunde fidel la întrebarea interesantă a lui Costinel. Doar că eu am sperat că autorul întrebării a căutat un răspuns mult mai adânc, care să cuprindă toate cauzele rotaţiei, nu unul care să arunce explicaţia rotaţiei Pământului către explicaţia rotaţiei Sistemului solar sau mai departe. Vreau să subliniez încă o dată faptul că, în conformitate cu cele citite în primul volum al cursului de Fizică de la Berkeley, Fizica actuală nu poate explica rotaţia corpurilor cereşti (şi nici măcar translaţia lor, completez eu). Conform concepţiei actuale, cu cât o masă de gaz este mai mare, cu atât este mai mare probabilitatea ca momentul ei cinetic (şi impulsul) să fie mai mic.
0 0
Nu am la îndemînă cursul Berkeley. Poate ar merita să verificați ce anume scrie acolo despre rotația corpurilor cerești.

Eu unul nu văd nici o problemă în a spune că rotația Pămîntului s-a născut ca rezultantă a ciocnirilor corpurilor din care s-a constituit planeta (ca parte a corpurilor din care s-a constituit Sistemul Solar) și că acele ciocniri sînt rezultatul vitezelor pe care le aveau corpurile respective. Și că, la rîndul lor, vitezele sînt rezultatul exploziilor din care s-a născut norul molecular inițial. Și așa mai departe.

Nu există nici o teorie, în nici un domeniu, care să explice totul de la începutul începutului. Toate teoriile noastre „aruncă” explicațiile către ceva care rămîne să fie explicat cîndva. Asta-i viața. Și eu aș vrea să știm totul și să putem explica totul, pînă-n pînzele albe, dar cel puțin deocamdată nu se poate.
0 0
@ Costinel:
Exact la fel, cu precizarea că de acestă dată gravitaţia a "legat" moleculele de hidrogen, după aceeaşi lege.
Vezi tot acolo teorema lui Bertrand, care spune că "Singurele forte centrale ce produc orbite inchise pentru toate particulele legate sunt forta ce variaza cu inversul patratului distantei si forta ce variaza liniar cu distanta."
0 0
AdiJapan, nici eu nu am acum acces la el, dar, din câte îmi amintesc, era undeva o notă de subsol care spunea cam aşa: "La nivelul actual de cunoştinţe nu se ştie de ce o masă dată de gaz ar trebui să aibă moment cinetic...".

Cât despre profunzimea explicaţiei, fii liniştit că nici eu nu m-am referit la explicarea până în pânzele albe, ci doar atât cât să fim mulţumiţi cu toţii. Eu unul (şi sper că şi Costinel) nu sunt mulţumit cu explicaţiile date până acum. De aceea propun un nou principiu al inerţiei.
0 0
Și cum sună acel nou principiu al inerției?
0 0
După cum spuneam mai sus, principiul elicoidal al inerţiei spune că orice corp liber se deplasează pe o elice circulară (şi nicicum altfel).
0 0
Asta e o afirmație vagă (elicea are niște parametri) și neverificată. Apoi cum explică principiul ăsta rotațiile aleatoare ale planetelor din Sistemul Solar?
0 0
La fel de vag (şi chiar neverificat) este principiul actual al inerţiei (dreapta are şi ea o ecuaţie anume). Cât despre explicaţie, pot spune că acest principiu aduce posibilităţile fundamentale pentru a explica rotaţia (dar nu şi neapărat valoarea ei, arbitrară).
0 0
Principiul inerției nu e nici vag, nici neverificat. El spune că mișcarea unui corp liber continuă la nesfîrșit cu aceeași viteză și direcție, deci întreaga traiectorie viitoare e definită precis. Toate experiențele noastre de la nivel microscopic pînă la nivel astronomic validează principiul inerției.

În schimb principiul acela al inerției <s>eliptice</s> elicoidale (pe care nu pot decît să-l ghicesc, pentru că încă nu l-am văzut formulat) ar spune probabil că un corp liber să mișcă pe o elice. Dar pentru aceeași viteză și direcție inițială există o infinitate de elice posibile. Care din ele descrie viitoarea traiectorie? Și care experiențe validează acest principiu?
0 0
Principiul elicoidal (nu eliptic) al inerţiei: corpurile libere se deplasează pe elice circulare. Curbura şi torsiunea elicei circulare pe care alege să se deplaseze corpul liber sunt cele pe care le-a avut traiectoria corpului în momentul în care a fost eliberat (momentul "iniţial").
0 0
Principiul ăsta nu se verifică experimental. Tot ce ține minte un corp pus în mișcare e vectorul viteză. Informațiile despre parametrii elicei se pierd. Încercați.
0 0
Eu sper că mecanica cuantică are un cuvânt greu de spus aici. Deci, confirmarea experimentală e deja făcută, doar că trebuie să ne reorientăm interpretările înspre acest nou principu.
0 0
La gama de dimensiuni ușor accesibile omului principiul ăsta elicoidal al inerției este încălcat sistematic. Aveți o mare problemă.
0 0
N-aş fi chiar atât de sigur. Gândeşte-te la posibilitatea ca un corp macroscopic să se deplaseze pe o elice foarte asemănătoare unei drepte (spire multe şi mici sau puţine şi lungi).
0 0
Domnule, eu pot să lansez un corp pornind de la ce traiectorie elicoidală poftesc eu. De exemplu construiesc un jgheab elicoidal cu anumiți parametri și lansez pe el o bilă. Dar după ieșirea de pe jgheab bila NU continuă mișcarea elicoidală, așa cum pretinde principiul dumneavoastră, ci una liniară. Și știți cum e: ajunge un singur fenomen care să contrazică teoria pentru ca teoria să fie proastă.

În fine, vorbim degeaba. Mă tot contraziceți fără dovezi.
0 0
Mă tem că nu m-ai înţeles. Poţi tu face orice fel de jgheab vrei; corpul se va mişca doar în aparenţă strict pe jgheabul tău, căci o măsurătoare mai precisă va scoate în evidenţă alţi parametri ai traiectoriei.

"Lipsa" dovezilor este consecinţă a interpretărilor actuale pentru mişcarea corpurilor. Însă o analiză în amănunt a traiectoriilor ar releva întotdeauna o curbură şi o torsiune nenule, chiar şi atunci când avem impresia că traiectoria este o dreaptă.

P.S. Eu nu vorbesc degeaba.
0 0
Nu e vorba de precizie aici. Parametrii jgheabului (sau ai traiectoriei bilei pe jgheab) sînt FOARTE diferiți de parametrii traiectoriei bilei după părăsirea jgheabului. Deci nu e chestie de finețe sau de erori de măsurare, ci de diferențe vizibile ușor cu ochiul.

Așa ați spus, că traiectoria corpului liber păstrează forma elicoidală inițială. Ei bine, n-o păstrează (decît dacă traiectoria inițială era rectilinie). Iar asta se poate verifica experimental foarte ușor.
0 0
Jgheabul introduce modificări foarte mici în traiectoria bilei, mult mai mici decât parametrii de bază (care se vor regăsi în mişcarea din afara jgheabului). Modificări vizibile ar putea aduce doar la mişcarea corpurilor microscopice, caz în care intervine mecanica cuantică, aşa cum spuneam.
0 0
Îmi pare rău, nu înțeleg ce spuneți. Cred că folosiți unele cuvinte cu alte sensuri decît mine. Renunț.
0 0
Atunci îţi mulţumesc pentru onoarea de a-mi fi dedicat deja atâta timp!
0 0
AdiJapan, de ce particulele de praf orbitau in jurul protostelei si nu se apropiau? de altfel de ce nu se apropie sau se indeparteaza planetele de soare? adica oarecum gravitatia le mentine in echilibru....?
0 0
Exact, atracția gravitațională ține corpurile pe orbită. E un echilibru între tendința corpurilor de a se deplasa pe o linie dreaptă și tendința gravitației de a le apropia de stea. Rezultatul acestui echilibru este orbita în formă de elipsă.
1 0
pai si care-i explicatia logica? adica de ce ele(particulele de praf/planetele) sunt mentinute in echilibru in comparatie cu materia care este atrasa de pamant, de atractia gravitationala a acestuia? de ce nu orbitam si noi in jurul pamantului precum pamantul in jurul soarelui? pt ca fie noi(oameni/plante/roci...etc), fie planeta, suntem atrasi prin gravitatie din cate stiu, noi de planeta, planeta de soare, dar dupa cum se pare noi nu orbitam....care-i explicatia?
1 0
Pentru ca un corp să se afle în orbită în jurul Pămîntului are nevoie de viteză. Viteza necesară depinde de distanța dintre corp și centrul Pămîntului: cu cît corpul e mai aproape, cu atît are nevoie de o viteză mai mare. Corpurile aflate imediat lîngă suprafața Pămîntului ar avea nevoie de o viteză foarte mare, de aproape 8000 m/s (aproape 30 000 km/h, sau Mach 24), pentru a începe să orbiteze (neglijăm frecarea cu aerul).

Echilibrul pe orbită este unul dinamic: traiectoria corpului este curbată de gravitație (altfel ar fi o linie dreaptă), dar nu curbată destul pentru ca corpul să cadă pe suprafața Pămîntului. Dacă dintr-un motiv oarecare corpul ar pierde treptat din viteză, atunci traiectoria lui s-ar curba tot mai mult și în cele din urmă ar cădea, pe o traiectorie în formă de spirală.

Vedeți de exemplu animațiile de aici ca să vă faceți o idee despre ce efect are viteza asupra traiectoriei:

http://en.wikipedia.org/wiki/Newton%27s_cannonball

E vorba de un proiectil lansat cu un tun (imaginar) pus pe un munte înalt. Traiectoria proiectilului depinde de viteza inițială. Dacă viteza e prea mică, corpul zboară o vreme și apoi cade. Dacă viteza e tocmai bună, corpul intră pe o orbită circulară. Dacă e ceva mai mare, corpul va avea o traiectorie eliptică, dar se va întoarce la punctul de plecare. Iar dacă viteza e mai mare de un anumit prag, traiectoria va deveni hiperbolică și corpul nu se va mai întoarce niciodată la punctul de plecare. Frecarea cu aerul e total neglijată, pentru simplitate, dar în realitate e foarte mare, încît experimentul de fapt ar eșua în atmosferă. De asemenea se neglijează existența oricăror altor corpuri și se presupune că Pămîntul nu se învîrtește în jurul axei.
0 0
Si daca pamantul s-a format din acele particule care se roteau in jurul axei sale, dandu-i si rotatia, de ce in prezent nu sunt particule, chiar si cat de mici, care sa orbiteze in jurul pamantului? dupa cum ai spus si tu "Dacă viteza e tocmai bună, corpul intră pe o orbită circulară" ...deci vem destule sanse in care sa avem particule cu viteze destul de bune care sa orbiteze in jurul pamantulu....nu?
1 0
Nu. Particulele din care s-a format Pămîntul se învîrteau în jurul protostelei (nu una în jurul alteia). Ca urmare, diferența de viteză între particulele vecine era mică. Într-o anumită zonă a mănunchiului respectiv de orbite s-a întîmplat ca densitatea de particule să fie mai mare; în acea zonă particulele s-au atras reciproc și s-au unit, formînd protoplaneta care avea să devină Pămîntul. Puțin cîte puțin celelalte particule cu orbite învecinate au căzut pe protoplanetă, pentru că n-au avut o viteză relativă suficient de mare.

Dacă totuși ar mai fi rămas particule care să fie captate de cîmpul gravitațional al Pămîntului încît să se învîrtească în jurul lui și nu al Soarelui, acel particule ar fi format un satelit (în exteriorul limitei Roche, iar în interior ar fi format inele).
0 0
Nu rezultă de nicăieri că Pământul nu ar fi orbitat de "particule oricât de mici" care să aibă viteza corectă pentru a nu cădea pe planetă. Un panou solar al Stației Internaționale Orbitale a fost chiar avariat de un asemenea obiect. Ca să nu mai vorbim de numărul mare de deșeuri rezultate din activitatea umană de aproape 60 de ani în Cosmos (începută în 1957 odată cu plasarea pe orbită a   Sputnik-ului rusesc) și care au viteza potrivită pentru a orbita.
 Cel mai evident exemplu că Pământul este orbitat de obiecte care au viteza potrivită pentru aceasta este însăși Luna.
0 0
@puiu, nu rezulta de nicaieri faptul ca obiectele plasate de om in spatiu au fost lovite de obiecte care obitau in jurul planetei. Puteau pur si simplu sa fie lovite de meteoriti/roci care veneau din alte directii catre pamant cum s-a intamplat recent in rusia -
0 0
@AdiJapan, ca sa inteleg mai bine aceasta formare am o alta intrebare. Pe wiki zice asa "O protostea este o masă mare de materie care se formează prin contracția gazului dintr-un nor molecular gigant". Care-i motivul contractiei? de ce materia din acel nor molecular s-a contractat?
0 0
@costinel. Este adevarat, nu rezulta ca obiectele orbitau Pamantul sau nu. Putem doar sa presupunem, deoarece, fiind foarte mici, aceste obiecte sunt imposibil de monitorizat. Presupunerea mea a fost ca unele pot orbita Pamantul, din moment ce nu exista niciun temei de a exclude acest lucru.
0 0
eu nu ma refer strict la obiecte foarte mici, pentru ca pamantul, dupa cum zice adi, nu s-a format doar din obiecte mici, ci si din obiecte mari/medii...etc. cat despre existenta lor, cred ca la ora actuala s-ar fi putut observa destul de usor prin sateliti/telescoape sau alte mijloace...nu? iar legat de faptul ca luna ar fi una dintre ele, pai sincer luna e una singura, eu ma asteptam la mai multe :) si cand zic mai multe nu ma refer la 4,5...100...:)
1 0
Puiu, cred că Costinel se referea la particulele din care s-a format Sistemul Solar, și anume dacă o parte din acele particule nu se găsesc acum în orbită în jurul Pămîntului.

Costinel, contracția norului molecular se datorează propriei gravitați a particulelor din acel nor. Există și o forță opusă, de destindere din cauza presiunii gazului, dar gravitația învinge. Particulele din exteriorul zonei de densitate crescută sînt atrase și ele gravitațional și cad în acea zonă. Astfel aglomerarea moleculară crește în masă (și în temperatură) și înghite materia din jur, cu excepția particulelor care au suficientă viteză laterală pentru a rămîne pe orbite. Așa se face că în sistemul nostru Soarele conține practic întreaga masă, iar planetele și celelalte corpuri reprezintă doar circa 0,14% din masa Sistemului Solar.

Pînă azi, dat fiind numărul imens de revoluții ale planetelor în jurul Soarelui, fiecare planetă și-a curățat foarte bine vecinătatea orbitală de particule care mai rămăseseră, astfel acum mai există doar resturi infime. Fac excepție asteroizii, cometele și alte obiecte care nu au devenit planete sau sateliți.
0 0
dar de ce din norul molecular se formeaza doar stele si nu planete, in jurul carora sa orbiteze si stelele (evident mai mci decat planeta respectiva)? de ce steaua "fura" aproximativ toata materia si nu alt corp ceresc?

si inca ceva, dupa cate am inteles materia initial a fost imprastiata in toate directiile avand o traiectorie rectilinie, dar fiind in continua miscare iar praful cosmic avand diferite directii, cum s-a acumulat norul intr-o 'unitate' ....?
0 0
Din același nor molecular se formează și stelele și planetele. De fapt distincția dintre stea și planetă e parțial convențională; există corpuri cerești cu proprietăți intermediare, pe care cu greu le poți clasifica (diverse tipuri de pitice cenușii). Există sisteme compuse din două sau mai multe stele și s-ar putea să existe și sisteme compuse numai din planete.

Steaua fură aproape toată materia pentru că aproape toată materia norului molecular are viteze laterale prea mici ca să orbiteze și deci să nu cadă în protostea. Pare surprinzător că planetele au viteze atît de mari, dar ele au viteze mari tocmai pentru că se compun din materia care reprezenta excepția în norul molecular, particulele cu viteze foarte mari. Materia cu viteze mai mici a contribuit la formarea stelei centrale.

După explozia unei supernove resturile sînt expulzate aproape rectiliniu, așa este, dar în norul molecular format acționează gravitația, care curbează traiectoriile și poate duce la creșteri și descreșteri ale densității. Apoi este posibil ca norul molecular aflat la originea Sistemului Solar (și a altor sisteme) să se fi format în urma mai multor supernove, caz în care traiectoriile particulelor erau foarte amestecate. Apoi astrofizicienii mai presupun că creșterea locală a densității norului din zona noastră a galaxiei e posibil să se datoreze unei unde de șoc produse de o supernovă ulterioară. Din resturile pe care le găsim azi e greu să ne dăm seama cum s-au petrecut lucrurile concret --- e ca o anchetă criminalistică la care ai prea puține indicii despre ce s-a întîmplat ---, dar în orice caz procesele acestea ipotetice nu sînt nici imposibile, nici improbabile.
0 0
da intr-adevar nu sunt imposibile, oricum o alta teorie mai buna ca asta nu cred ca exista, cel putin la nivelul ratiunii noastre, insa imi este destul de greu sa cred ca asa s-a intamplat cu exactitate doar din simplul motiv ca probabilitatea de 'asamblare' a materieri in rezultatul de azi, este enorm de mare, luand in considerare toti factorii, nu doar pe cei care i-am discutat pana acum....cu toate astea mai sunt si alte probleme, cum ar fi gravitatia si cauza existentei materiei, dar pe care le voi dezbate prin alte intrebari, pt ca deja deviez de la subiect. acum nu mai am intrebari dar daca ma va duce gandul la altele, legate de subiect, voi reveni. momentan iti multumesc pentru timpul acordat pana acum si pt explicatii.
1 plus 3 minusuri
În primul volum al Cursului de Fizică Berkeley (Mecanică) am citit că la nivelul actual de cunoştinţe nu se ştie de ce o galaxie (o masă mare de gaz) are moment cinetic. Mă gândesc atunci că răspunsul corect la întrebarea ta din perspectiva Fizicii actuale ar fi: "nu se ştie".

Însă Fizica elicoidală dă un răspuns clar, bazată pe principiul elicoidal al inerţiei, care spune că orice corp liber se deplasează, nu rectiliniu (aşa cum crede Fizica actuală), ci pe o elice circulară.
Novice (287 puncte)
0 0
pai din cate ai spus legat de fizica elicoidala, tot nu se dovedeste de ce se invarte, ci de ce nu se opreste si cand pun intrebarea asta, ma refer din momentul in care pamantul a luat nastere :) deci incepand de atunci, de la momentul 0 sau de la ziua 0 a pamantului, de ce se invarte? nu pot crede ca s-a nascut invartidu-se, sau daca o fi fost asa, care-i motivul...
1 0
Principiul elicoidal al inerţiei tocmai asta spune, că toate corpurile se "nasc" învârtindu-se  (şi deplasându-se). Fizica actuală nu explică nici măcar de ce înaintează corpurile, având nevoie de "impulsul divin".
1 0
Fizica elicoidală nu există. Spun asta în sensul că ea e probabil o idee personală a lui Cavași Abel, pe care însă comunitatea științifică nu o cunoaște și ca urmarea ideea asta nu face parte din știința prezentului. Poate a viitorului.
1 0
Sunt de acord. Doar că ea nici nu poate exista fără minţile luminate care să o înţeleagă. De voi depinde dacă rămâneţi la "nu ştiu"-ul Fizicii actuale sau veţi face pasul decisiv pentru aprofundarea imenselor posibilităţi de înţelegere a lumii pe care ni le deschide elicea circulară.
0 0
Mințile luminate care nasc idei deschizătoare de drumuri au datoria să demonstreze validitatea acelor idei, să le dovedească puterea de explicare și predicție a fenomenelor reale. Nimeni nu vrea să rămînă la nu-știu-ul actual, dar asta nu înseamnă că orice explicație e mai bună decît un nu-știu.
0 0
Fac şi eu ce pot. Faceţi şi voi restul.
1 0
desi inca nu avem o dovada clara, putem lua momentan ca raspuns doar prin eliminare de idei...cavasi abel a venit cu ideea lui, daca vine altcineva cu o idee mai buna, nedovedita, dar mai logica, putem incepe eliminarea :)
0 0
Eu unul n-am înțeles în ce constă explicația lui Cavași Abel.
0 0
Adevărul e că m-am exprimat destul de lacunar, "explicaţia" mea fiind doar o trimitere superficială la fundamente.
0 0
Vroia să zică: Fizica sucită.
0 plusuri 1 minus
Dacă Luna ar fi compusă în mare parte dintr-un fluid sau dacă s-ar afla singură pe o orbită nu prea apropriată de Soare, s-ar roti în jurul axei proprii  mult mai repede. Faptul că Luna are mereu aceiași față înspre Tera,  se datorează faptului că fiind solidă   e nevoie de o forță mare pentru a produce deformările mareice datorită aproprierii de Tera.   Răspunsul concret la întrebare e: gravitația și forța ce face ca corpurile cosmice (planete, stele, galaxii) să se rotească în jurul propriilor axe; au o cauză comună. Gravițația, în sine,  e un efect, o consecință a ceva.
Experimentat (3.3k puncte)
1 0
deci practic fara gravitatie nu ar fi fost nimic acum.... am inteles bine? totusi nici despre aceasta forta a gravitatiei care actioneaza asupra materiei, nu am inteles-o sau nu s-a explicat pana in prezent...e foarte interesant cum pamantul atrage orice, pana si o molecula de apa :)
1 plus 1 minus
Dinamica Terrei şi nu numai a ei, a întregului sistem solar, este rezultatul unor procese ce datează de miliarde de ani, procese care au dus la formarea acestor planete (4.5 mld. Terra) şi a sateliţinor naturali ai lor. Faptul că Pământul se roteşte în jurul propriei axe este unul din detaliile acestei dinamici, sensul rotaţiei, viteza unghiulară, unghiul axei faţă de un sistem de referinţă, sunt parametrii acestei dinamici proprii Pământului, rezultaţi din întregul context al procesului. Puteau fi o infinitate de valori, iar valoarea actuală a fost determinată ca o rezultantă a tuturor forţelor apărute în acest context. "De ce"-ul are determinisme extrem de vechi şi de complexe, aşa că e cam greu pentru noi să stabilim exact care au fost ele, să le cunoaştem şi să le luăm în considerare pentru un răspuns.
Experimentat (3.1k puncte)
1 1
deci ce vrei tu sa-mi zici e ca de la asa zisul big bang, tera 'a plecat in calatorie' cu o rotatie instanta(dintr-o data), fixa la aprox 1700 km/ora? :)
0 0
Ţinând cont că începutul acestui Univers este asociat (deocamdată, poate ai altă teorie) cu o explozie, care ar fi problema să existe acel impuls iniţial, care să genereze inclusiv mişcarea de rotaţie, cu acea viteză tangenţială?
1 1
m-am gandit la asta....dupa mintea umana, asta ar cam fi singurul raspuns logic, momentan, insa mi se pare o coincidenta prea mare pt valorilea astea 'neegalate', nu crezi? poate pe viitor se va descoperii adevaratul motiv, dar totusi nu mai suntem in epoca de piatra sa nu gasim raspunsuri la intrebari oarecum destul de usoare...iar daca se dovedesc a nu fi chiar asa usoare, deja incepe sa fie cam dubioasa treaba....
0 0
"valorilea astea 'neegalate'".. despre ce vorbeşti? Egalate de cine? De ce ar trebui ele să fie egalate, cine a stabilit asta?
Tot ce înseamnă viaţa aceasta uimitor de complexă, a apărut şi a evoluat de la simplu la complex pentru că au existat acele condiţii prielnice, a existat contextul de împrjurări favorabile să se întâmple, au fost foarte multe coincidenţe într-o perioadă de timp suficientă ca ele să poată să conveargă spre ce vedem azi. Că nu ne vine nouă să credem, este irelevant, legile naturii îşi văd de treabă indiferent ce cred eu sau altcineva.
0 0
pai din ce ai spus tu se duduce faptul ca inteligenta se autocreaza fara vreun scop fara vreun motiv, fara vreo logica, ea initial nu a fost dar s-a creat...insa nu prea mi se pare logic
0 0
Ah, deci asta era, cineva foarte special a stabilit toate astea, nu-i aşa? Iar asta e perfect logic, chiar dacă nu există nimic care să dovedească cocret, intuiţia noastră e suficientă. Ce scapă multor oameni este că aparanţele sunt cele care ne înşeală cel mai des, tocmai din acest motiv e nevoie de dovezi multiple, convergente, consistente!
0 0
ca o fi stabilit cineva, ca n-o fi stabilit, n-am vrut sa specific, dar din ce ai zis tu in commul de mai sus asta rezulta prin logica, adica nu-i nevoie de vreo dovada....si daca tu zici ca aparentele inseala, pai explica-mi ce-i gravitatia si pe urma mai vorbim :)
0 0
Din ce cunosc eu că se cunoaşte în acest moment, asta este concluzia logică, anume că nu există nici un scop pentru care viaţa a apărut, pentru inteligenţă, ci doar procese deterministice, mai mult sau mai puţin accesibile puterii noastre de înţelegere.
1 0
dar oare nu te-ai gandit ca poate "cineva" a conceput toate astea in asa fel incat sa se dezvolte singure de la un anumit punct fara a mai fi nevoie de interventia acelui "cineva"? pentru ca pana acum nu se poate explica ce-i gravitatia, antimateria(materia neagra), cauza exploziei BB si mai ales motivul existentei materiei din care BB a fost compus....si multe altele. O forta care actioneaza cu inteligenta(omul) dar care nu poate descrifra ceva aparut fara inteligenta(dupa cum spui) nu prea e de crezut....adica suntem in 2013 unde tehnologia e destul de avansata, nu mai suntem ca in epoca de piatra sa zicem "nu stiu" insa se pare ca se zice in continuare.....deci logica imi spune ca asupra acelui "nu stiu" s-a actionat cu o inteligenta mult superioara.
1 0
Ba m-am gândit, mai ales că au avut grijă alţii să nu cumva să-mi scape din vedere asemenea variantă. Numai că acea variantă are nevoie şi de măcar o singură dovadă, alta decât trâmbiţată de nişte oieri acum 2000 de ani, sau de oricine altcineva, fără să aibă nimic concret la mână. Şi repet, faptul că noi nu reuşim să pricepem unele lucruri (deocamdată cel puţin) NU justifică nişte ipoteze! Îl prefer pe "nu ştiu" decât să mă avânt în ezoterisme irelevante, "inteligenţe mult superioare" care nu se manifestă decât în neştiinţa noastră etc, mentalităţi care consumă energia de pomană.
Consider că subiectul ăsta poate fi încheiat, nu e locul şi nici măcar subiectul potrivit pt. asemenea discuţie.
1 1
pai il preferi pe nu stiu, dar daca o dovada solida este chiar gravitatia? normal ca exista si o explicatie logica prin care se manifesta ea dar daca omul va fi capabil vreodata sa o descifreze asta nu inseamna ca nu le-a creat cineva. ce vreau eu sa zic prin asta e ca nimic ce e sub logica unui rationament nu se poate autocrea, pentru ca "nimic" nu are ratiune/puterea de a crea, pentru ca este nimic. omul are ratiune, omul nu poate descifra(inca) adevarul, deci rezulta ca....sau alta dovada solida ar fi insasi existenta materiei. nu exista nici un motiv/dovada anume ca ea sa existe de la sine. dar ce-i mai problematic legat de aceasta teorie este ca in 2013 oamenii de stiinta spun "nu stiu" dar afirma cu certitudine ca asa s-a intamplat...ceea ce mi se pare total absurd. "cum imi poti spune tu ca asa e cand nici tu nu stii?" ... iti poti da cu parerea dar nu sa-mi confirmi ca asa este.
0 0
"iti poti da cu parerea dar nu sa-mi confirmi ca asa este".... bineinteles ca se poate da cu părerea!!
Cunoaşterea, atâta câtă e ea, este un fapt cert, afirmaţiile pe care le face aproximează foarte bine ce se întâmplă în realitate. Exact acele afirmaţii fac posibil ca noi să conversăm aici în acest mediu, ne ajută să nu crăpăm de ciumă bubonică, ne duce şi ne aduce pe lună. Că unii nu le pricep şi preferă să dea mai mult gir unor afirmaţii fără nici un fel de suport din partea cunoaşterii, ba chiar mai şi contestă cunoaşterea... e o alegere personală!
Aşa ca să şti şi tu, ştiinţa nu afirmă nicăieri vreo certitudine, ea însă poate oferi probabilităţi uriaşe ca o afirmaţăe făcută să fie şi reală. Orice teorie confirmată ştiinţific se poate îmbunătăţi, orice eroare dovedită înseamnă o cunoaştere mai bună. Absolutismele sunt doar ale celor care de fapt nu au dovezi, e doar o exprimare a idealului, absolutul nu există nicăieri în univers.

"deci rezulta ca...." ... NU, nu rezultă, eşti în eroare, există multe tipuri de erori, unele sunt mai greu de evitat ca altele, dar uite aici un mic ghid: http://korallion.blogspot.ro/p/mic-dictionar-de-falaciozitati_11.html
1 0
eu nu ma refeream la lururile care se stiu(chiar si in cea mai mica parte a lor), ci la cele care nu se stiu. adica tu nu stii un lucru dar imi spui ca este adevarat, deci inca o data, nu ma refer la cele stiute, ci la cele nestiute(gen cele de mai sus), iar ca exemplu ce vreau sa-ti spun iti dau acest video

care explica faptul ca se afirma ca adevar niste lucruri dar care sunt incerte/nedovedite/nestiute, adica nu poti confirma ca adevar pana nu-i adevar...sper ca ma intelegi....
0 0
si daca-i dai play macar uita-te la tot...chiar daca ti se pare absurd
0 0
Părere personală: profesorul Iftimie vorbeşte în dorul lelii şi concepe (împreună cu soţia) versiuni proprii ale ştiinţei, iar profesorul Ruşti sau Ruştin (nu am înţeles clar) prezintă un punct de vedere cu care rezonez clar!
În SUA există state care au exclus din programa lor teoria evoluţiei şi au înlocuit-o cu ipoteza creaţionistă, deci precedente există, doar că e o tâmpenie cât casa.
În ştiinţe se pleacă de la ipoteze şi după ce sunt dovedite şi argumentate folosind metoda ştiinţifică, ele devin teorii! Aşa avem şi teoriile câmpului magnetic şi electric de exemplu, unde deşi nu se cunoaşte natura acestora, cum se formează, teoria explică foarte bine cum se manifestă electro-magnetismul, una din aplicaţiile care dovedesc foarte clar că funcţionează fiind însăşi faptul că tu scri pe acest forum.
Cu ipotezele nedemonstrate sau nedemonstrabile nu prea ai ce face practic, eventual să filozofezi (/aberezi) în neştire, fără însă să fi ancorat în realitate, lucru pe care îl fac de exemplu religiile cu ipotezele lor teologice.
1 4
da nu stiu de ce amesteci tu religia cu creatia, evolutia? religia nu se ocupa cu studiul stiintelor, ci cu studiul spiritualului, creationismul se ocupa cu studiul stiintelor in favoarea unui creator, iar evolutia in defavoarea unui creator....deci? ce am vrut eu sa intelegi din acel video nu este parerea doar acelui om care studiaza stiinta, ci si a altora care demonstreaza ca evolutia are gauri mari si nu este inca dovedita, ci este o teorie doar insa problema aici fiind faptul ca se afirma ca fiind adevar, ceea ce e o manipulare....daca imi poti dovedi contrariul celor spuse aici http://www.alianta-familiilor.ro/zecegreseli.pdf astept cu nerabdare
2 0
Costinel, tu ai găuri mari de tot în argumente, proliferezi erori logice crase, dar te consideri ok, dai sfaturi la alţii.... Eu nu o să vreau deloc să-ţi dau sfaturi, dar nici nu o să ma apuc să îţi arăt eu acolo unde ar trebui să depui tu eforturi să pricepi, unal la mână, iar a doua ar fi să te rog să mă laşi pe mine să înţeleg ce doresc, nu să-mi arăţi tu ce să înţeleg. Ţi-am spus cât se poate de simplu şi de clar ce părere am despre acele păreri, nu-mi cere mie argumente, că şi aşa nu eşti pregătit să le asculţi. PUNCT!!
1 0
imi cer scuze ca am incercat sa-ti bag ceva pe gat ce tie nu-ti place, n-am stiut ca te superi asa usor...n-am zis ca ma consider ok, doar vreau niste raspunsuri, daca te consideri in stare si doresti sa-mi raspunzi unde am gresit ok, daca nu, lasa pe altul....BA chiar sunt pregatit sa ascult argumentele tale, d`aia pun intrebari...intrebarea mea din comentariul de mai sus ar fi fost sa-mi spui parerea ta despre cele 10 greseli....(intreb si eu pe un formum stiintific, doar nu pe vecinu care e mecanic) daca nu te deranjez prea mult si daca iti sta in puteri
1 plus 1 minus
Se invarte pentru ca in spatiu nu exista frecare. Pamantul este prezent in spatiu iar atata timp cat suprafata sa nu suporta vreo forta de frecare inseamna ca isi pastreaza impulsul rotaiei primit in momentul nasterii sale. Daca Pamantul se roteste de cand s-a nascut el nu s-a oprit din a se roti tocmai pentru ca nu are ce forta sa ii opreasca rotatia. Un titirez, daca i se imprima o forta de rotatie in spatiul cosmic si asupra lui nu intervine nicio alta forta, va sta suspendat rotindu-se in spatiu la infinit pentru ca nu ar exista o forta sa il opreasca. O intrebare rezonabila ar fi ce a imprimat Pamantului forta de rotatie.
Experimentat (2.2k puncte)
1 0
Luna exercită o forță de frecare asupra Terei, adică frecarea se produce în scoarța terestră și asta datorită forțelor mareice de deformare  datorită Lunii. Efectul are loc și invres.
1 0
n-ai inteles pe deplin intrebarea mea dar ai zis asa " Pamantul se roteste de cand s-a nascut el..."problema mea aici e...., oare el s-a nascut invartindu-se? fara ca o forta exterioara sa actioneze?
0 0
Eu cred că Pămîntul , Soarele și restul planetelor s-a format din norul de praf cosmic rezultat în urma exploziei unei nove sau supernove. Formarea Pămîntului a durat, probabil, sute de mii sau milioane de ani. formarea unei planete din jurul unei stele, nu are loc după un șablon bine stabilit ci într-un mod extrem de variat, depinde de condițiile locale. Rotația planetelor,cred eu, se datorește unui fenomen necunoscut, fenomen ce generează și gravitația și totodată acest fenomen generează un moment de rotație a corpurilor cerești. Sînt unele planete care se rotesc mai încet sau de loc în raport cu corpul ceresc pe care îl orbitează, însă acest fapt se datorează aproprierii de corpul pe care-l orbitează și structurii, mărimii  planetei, corpului care orbitează.
2 plusuri 1 minus

Toate corpurile din univers, de la corpusculii de praf stelar până la planete şi stele, se mişcă sub acţiunea unui câmp central de forţă, numită gravitaţie. Acest câmp de forţă central, induce mişcării în jurul centrului de masă comun a corpurilor o traiectorie, în cazul cel mai general, elipsoidală. Cazuri mai particulare sunt mişcarea circulară şi cea parabolică.

Rezultă că forţa de atracţie gravitaţională dintre două corpuri induce un moment cinetic orbital.

Acum imaginează-ţi că mai mulţi astfel de corpusculi se unesc sub acţiunea gravitaţiei, ducând la formarea unei planete. Momentele cinetice orbitale ale tuturor constituenţilor se însumează, conducând la apariţia momentului cinetic rezultant al planetei respective.

O descriere amănunţită şi bine argumentată a mişcării în câmp central, cu toate efectele ce decurg din această mişcare, găseşti aici: http://cunoastere.wikiforum.ro/t21-miscarea-in-camp-central ; cam lungă, dar atinge foarte multe aspecte.

Despre faptul că Luna arată întotdeuna aceeaşi faţă Pământului, caută pe Wikipedia “Tidal Locking”. Vei afla că nu doar Luna, ci majoritatea sateliţilor planetari prezintă această proprietate, o consecinţă tot a mişcării în câmp central şi a forţelor mareice.

Novice (287 puncte)
...