O sa raspund la fiecare idee in parte ca sa nu divaghez.
- In primul rand "nu este o problema de ordin tehnologic" (si exemplele pot continua) cred ca este cat se poate de clar pentru oricine acorda atentie cititului. De multe ori si eu citesc pe sarite, dar asta nu imi da mai multa dreptate.
- Apoi, viziunea realitate-observator este impartasita nu numai de fizica clasica - desi relativitatea inca nu a patruns atat de tare in contiinta publica pentru a fi considerata clasica, precum fizica newtoniana - ci insasi de ultimele cercetari in domeniul fizicii cuantice. In sustinerea acestei afirmatii ti-as trimite un articol publicat chiar aici pe scientia.ro care discuta aceasta problema, dar din pacate am uitat numele. In fine pana si "clasicul" experiment al celor 2 fante vine sa sustina importanta Observatorului in manifestarea materiei la nivel cuantic.
Pe de alta parte sunt de parere ca "a crede" este o atitudine total neavenita atunci cand discutam (despre) stiinta. Si da atat timp cat ambele teze au fost confirmate prin metoda stiintifica, ele devenind teorii de-a dreptul, am convingerea ca sunt valabile.
- Impotrivirea ta fata de teoriile enumerate are un foarte bun temei uman, dar total nestiintific atat timp cat nu poti prin aceeasi metoda stiintifica dovedi ca tezele tale sunt conforme cu realitatea. Iar daca nu vorbim despre stiinta, nu cred ca mai are sens sa continuam discutia in acelasi registru. Nu ma intelege gresit, nu pentru ca as presupune apriori ca ideile tale sunt neinteresante, dar nu sunt mai interesante decat sa zicem filmele SF, care de asemenea imi plac, insa pe care nu le pot credita ca fiind reale. De fapt asta cred ca si da savoarea SF-urilor, izul irealului amestecat cu realul.
- Da Big Bang este o limita temporala. A vorbi despre ceva anterior acestui eveniment este un non-sens. Eu m-am folosit de abuzul de limbaj "devreme", pentru a-mi putea exprima ideea. Explicatia este simpla: atat timp cat timpul, spatiul si materia au fost create ulterior Big Bang-ului este ilogic sa vorbesti despre "inainte de Big Bang". Faptul ca multi oameni cu greutate in domeniul stiintific discuta despre multivers, ante-BigBang s.a. este o consecinta a dreptului la libera exprimare, si cel mult o incurajare a evolutiei stiintifice, nicidecum consecinte ale metodei stiintifice.
In plus, te hazardezi punand problema ca cineva a "demonstrat" ca nu se poate, din simplul motiv ca cineva chiar a demonstrat asta. Un model subiectiv ? Exact (abuzezi de ghilimele!), avand in vedere ca intai filosofia, iar mai nou si stiinta afirma ca obiectivitatea (absoluta) nu exista. De fapt este chiar esenta discutiei noastre: realitatea nu se poate defini in lipsa observatorului.
- In sens stiintific nu te pot intelege deloc.
P.S. Dat fiind faptul ca am tot insistat cu "stiinta", "stiintific", "metoda stiintifica" samd, tin sa fac o precizare. Nu fac parte din categoria habotnicilor in ceea ce priveste stiinta. Iubesc stiinta, ma documentez atat cat imi permite viata nestiintifica pe care o duc (sunt matematician prin pregatire si informatician de profesie), dar totodata o inteleg suficient de bine incat sa n-o transform intr-o noua dogma (ca sa nu ii spun religie). O inteleg suficient de bine incat sa stiu ca stiinta insasi imi cere sa vad si in afara ei. O inteleg suficient de bine incat sa imi dau seama ca multimea problemelor non-stiintifice este cel putin la fel de mare precum multimea problemelor abordabile in stil deterministic, obiectiv (!?), stiintific. Despre raspunsuri insa iti pot spune cu siguranta ca nu toate pot fi/trebuie sa fie stiintifice. Stiinta face parte cu siguranta din viata noastra, dar nu se poate identifica cu insasi viata. Insa genul de probleme pe care le ridicam aici - cel putin in sectiunile de stiinta, cum este cea de fata- trebuiesc tratate ca atare, adica in acord cu paradigma stiintifica actuala, nu cu cea trecuta, nu cu cea viitoare. Adica (pentru ultima oara) STIINTIFIC,
Cu deosebit respect,
VS