Da, în lipsa frecărilor am putea mișca o locomotivă împingînd-o cu un deget.
De fapt condiția nu e să nu existe frecări deloc, ci ca forța de frecare să fie cu atît mai mică cu cît viteza relativă dintre suprafețele aflate în contact e mai mică și, important, să fie 0 cînd viteza e 0. Motivul pentru care nu putem pune în mișcare o locomotivă aflată pe șine împingînd-o cu un deget este că forța de frecare este deja prea mare chiar și cînd locomotiva stă pe loc, încît compensează în întregime forța aplicată.
Dar există alte situații, în care o forță mică poate mișca un corp mare:
1. Dacă împingem cu degetul un vapor care plutește pe apă (unde frecarea statică e 0), îi putem imprima o accelerație nenulă, deci o viteză din ce în ce mai mare, care în timp duce la deplasarea vizibilă a vaporului.
2. Un pendul imens, suspendat într-un mod care să nu implice frecări statice, ci deformări elastice (de exemplu un bolovan greu atîrnat cu o sfoară), poate fi pus în mișcare de oscilație prin ușoare împingeri periodice, sincronizate cu perioada de oscilație naturală a pendulului. Inițial pendulul pare să nu se miște deloc, dar cu timpul amplitudinea oscilațiilor crește.
3. Pe o masă cu pernă de aer (tăblia are o rețea de găuri prin care se pompează continuu aer în sus) se poate pune un obiect greu care plutește la mică distanță de suprafața mesei. Sînt suficiente forțe mici pentru a-l pune în mișcare paralelă cu masa. (Este și principiul de funcționare al hovercraftului.)
4. Dacă două nave cosmice masive se mișcă în tandem fără să fie conectate mecanic una de alta, un om poate să apropie sau să îndepărteze navele una de alta prin aplicarea unei mici forțe. Ca și în cazul vaporului, efectul forței aplicate poate nu se vede imediat, dar se amplifică în timp. Ăsta e principiul după care s-ar putea devia un corp cosmic care ar risca să lovească Pămîntul.
În afară de exemplul cu navele cosmice aflate în vid, celelalte exemple arată că chiar și în prezența frecărilor (cu apa, cu aerul) se poate pune în mișcare un corp greu aplicînd o forță mică.
La nivel teoretic lucrurile stau așa. Accelerația este proporțională cu forța totală:
m*a = F - Ff(v)
Ff(v) este forța de frecare dependentă de viteza relativă dintre corp și mediu. Dacă Ff(0) = 0 (și dacă cu creșterea vitezei frecarea nu crește brusc), accelerația este nenulă la aplicarea unei forțe F nenule. Altfel spus, chiar și la aplicarea unei forțe F mici, corpul începe să se miște cu viteză nenulă, indiferent cît de mare e masa lui.
La contactul dintre două suprafețe solide forța de frecare are o componentă statică nenulă, ceea ce înseamnă că pentru a pune corpul în mișcare este nevoie ca forța aplicată să depășească pragul frecării statice, deci există un interval de forțe la care corpul nu se mișcă deloc.