Întâi ar trebui înţeles ce înseamnă acest sistem care în esenţă exclude noţiunea de "liber arbitru"! Ştiu că sună utopic, dar există curente foarte interesante şi foarte argumentate care susţin această idee, promovând un sistem aproape total deterministic al reacţiilor şi comportamentului uman, "hazardul" incluzând doar acele condiţionări care de fapt se cunosc prea puţin sau deloc, fără însă să le exludă. Aici neuroştiinţele, care încep să ia un avânt fantastic în ultima vreme, sunt cele mai importante instrumente de analiză, dar şi cele care vor putea ajuta de fapt la creerea un nou sistem de norme morale.
O astfel de abordare ar presupune iniţial determinarea factorilor care au condus acea persoană spre actul antisocial, ce anume a făcut ca acel om să aibă un asemenea comportament, iar apoi conceprea unor condiţionări care să creeze un mediu care pe de-o parte să controleze foarte strict factorii "de risc", iar pe de altă parte să limiteze cadrul în care acel om se poate desfăşura.
În exemplul de mai sus, dacă fratele siamez care a comis un act antisocial (dar vorbim de o faptă care încală un alt fel de norme morale decât acum, care de multe ori sunt penibile), aşa cum zicea şi Syntax, e greu de închipuit un scenariu în care celălat frate să nu aibă nici un fel de implicare. Oricum o fi, importante devin motivele pentru care acesta a făcut acea faptă, iar măsurile vor fi în primul rând de CORECŢIE şi nu de PEDEAPSĂ! Pentru că ideea este că mediul a fost cel care l-a influenţat pe individ să comită fapta, caz în care degeaba pedepseşti autorul concret, când de fapt autorul moral poate fi chiar mediul (din care face parte şi fratele!!) şi contextul sociall!
În contextul actual însă, cred că Syntax a dat răsunsul cel mai plauzibil! Dar şi acum pot fi gândite limitări ale accesului spre viaţa socială a fratelui nevinovat, care poate merge la teatru, merge şi siamezul vinovat, dar se iau măsuri să nu vadă, să nu audă şi să nu simtă nimic în tot acest răstimp.