Acum cativa ani am avut aceeasi dilema cu termenul "condescendent/condescendenta". Asa am aflat ca exista si situatii in care "abaterea de la sens este validata ca norma inainte de a se fi raspandit si de a avea de partea sa argumentul uzului ". A fost pur si simplu o eroare de definire intr-un dictionar din 1958, propagata ulterior in ciuda obiectiilor.
Tot la categoria "pacatele limbii" am gasit si o explicatie referitoare la "ipochimen".
Citez
"Cum s-ar explică această tendinţă de evoluţie semantică? În primul rînd, mulţi dintre termenii generici tind să devină mărci ale distanţei ironice: procesul a fost observat în legătură cu ins, individ, dar e cel mai bine ilustrat în română de deprecierea grecismului ipochimen, la origine un perfect sinonim al lui persoană. Se adaugă probabil, în cazul cuvîntului personaj, şi influenţa sensului său principal din limba actuală, inducînd ideea de inautenticitate şi de ficţiune. Un personaj este în mod fundamental o invenţie dintr-un roman, un film, o piesă de teatru; transferat pe scena publică (altă metaforă uzuală), evocă peripeţii, spectacol, dar şi lipsă de consistenţă, de realitate..."
Articolul il poti gasi integral, cu explicatii pe larg aici