Salut. Flacara are nevoie de oxigen, iar oxigenul nu există în afara atmosferei terestre.Focul poate apărea într-un mediu conţinând oxigen în spaţiu, dar el NU se comportă aşa cum o face pe Pământ. Gravitaţia Pământului impune o mulţime de condiţii focului care nu s-ar putea întâmpla în microgravitaţie sau gravitaţie zero. Pe Terra cind o flacără se aprinde, aceasta încălzeşte aerul din jurul ei. Fapt care face ca acea porţiune de aer să devină mai puţin densă. Această secţiune cu densitate scăzută a aerului se ridică, deoarece gravitaţia trage în jos totul, iar secţiunile mai reci şi mai dense ale aerului dau deoparte aerul cald pentru a ajunge mai aproape de pământ. Nu la fel stau lucrurile atunci când gravitaţia este zero. Aerul care este încălzit de foc se extinde, dar, în condiţiile în care gravitaţia nu e prezentă pntru a trage aerul mai dens în jos, în locul celui cald, acesta din urmă rămâne pe loc. Între timp, focul continuă să consume oxigen şi să genereze în schimb dioxid de carbon până când arderea nu mai poate continua.Flăcările lumânărilor, îşi schimbă şi culoarea în spaţiu. O parte dintr-o lumânare aprinsă este foarte endotermă - consumatoare de căldură. Atunci când fitilul lumânării arde, acesta este descompus moleculă cu moleculă. Acest proces consumă energie. Cu toate acestea, în cazul în care moleculele, în acest caz şiruri lungi de atomi de carbon, sunt împinse către în sus, ele ard precum cărbunele şi strălucesc cu un galben viu. În condiţii de gravitaţie zero, şirurile de atomi de carbon nu se ard, iar flacăra devine albastră, rece şi mult mult mai întunecată. Oricât de minunat vă imaginaţi că ar putea fi, focul în condiţii de gravitaţie zero este o chestiune nu tocmai spectaculoasă.PA