Corect este: Majoritatea oamenilor au făcut liceul.
Pentru detalii vă puteți uita în Gramatica Academiei, ed. 2005, vol. II, pagina 353 și următoarele.
Pe scurt, iată care e ideea. Cînd spunem majoritatea ne putem gîndi la una din două categorii de lucruri: fie la o masă compactă pe care o percepem ca acționînd unitar, fie la un grup de elemente pe care le percepem individual.
De exemplu, spunem Majoritatea copiilor din clasă sînt bruneți, pentru că însușirea de a fi brunet nu este a grupului, ci a fiecărui element în parte. Pe de altă parte, spunem În parlament majoritatea decide, pentru că aici majoritatea este un grup unitar, care face ceea ce face numai pentru că formează un grup, indivizii nu contează decît în măsura în care fac parte din grup.
Deci acordul se face după cum e cazul: dacă ne concentrăm pe unitatea grupului facem acordul la singular, iar dacă ne concentrăm pe individualitatea elementelor îl facem la plural.
În aceeași situație se află și alte construcții în care strict formal acordul pare că ar trebui făcut la singular, dar îl facem la plural, după înțeles:
- O parte din sportivi s-au întors în țară.
- O mulțime de pomi au înflorit.
- Abia un milion de microbi pot declanșa boala.
- Au adus fiecare cîte o lopată.
- Nici unul nu aveți dreptate.
Regulile gramaticale învățate la școală nu trebuie respectate orbește. La școală se învață foarte puțin din cît de mare e adevărata gramatică a limbii.
În ce privește aspectul general al întrebării, iată pe scurt care e logica după care stabilesc lingviștii ce e corect și ce nu. Primul criteriu, aplicat aproape întotdeauna, este uzul; mai exact se ia ca referință limba vorbită de intelectualii de vîrstă medie din București, atunci cînd aceștia se străduiesc să vorbească îngrijit, și se consideră că toate formele care apar sistematic în exprimarea lor sînt corecte. Fac excepție regionalismele muntenești pe care vorbitorii culți din restul țării le resping (ei vine, dă pă masă, o păpușe etc.). Pe lîngă acest criteriu lingviștii mai intervin foarte puțin, în chestiuni mai degrabă tehnice, de exemplu pentru a crește consecvența și a micșora numărul de excepții (în morfologie și ortografie, mai ales),
Dar baza corectitudinii o formează aproape exclusiv uzul (cult). În cazul de față uzul este în așa fel încît acordul lui majoritatea se face după înțeles. Altă logică nu e.
Lumea are falsa impresie că regulile limbii ne vin de sus, de la Academie, de la lingviști sau din altă parte. Nu, de fapt regulile vin de la felul cum vorbim noi înșine. Lingviștii doar sintetizează ceea ce observă la vorbitori, nu creează o nouă limbă cu reguli diferite.