La fel ca Schipix, aș traduce prin optimism. Dar îmi dau seama că varianta gîndire pozitivă, oricît ar suna de ciudat, reușește să exprime o nuanță diferită, pe care optimism nu o surprinde. Mai exact, gîndirea pozitivă este o atitudine activă, o acțiune pe care o faci conștient, cu un scop clar. Optimist poți să fii doar pentru că așa ți-e felul de a fi sau pentru că ești în toane bune zilele astea. Deci optimismul e o stare, de obicei involuntară, iar gîndirea pozitivă e un drum conștient spre acea stare.
Pînă recent nu era nevoie de un termen separat pentru optimismul acesta activ și intenționat, deci nu era nevoie nici de un termen special. Acum însă, după ce au apărut tot felul de metode de a te transforma într-un om optimist și tot felul de discuții pe marginea subiectului, a și apărut necesitatea de a diferenția cele două subnoțiuni prin termeni diferiți.
Dacă noțiunea ar fi apărut în România, poate i-am fi spus optimism activ, stil de viață încrezător, gîndire optimistă sau sănătoasă sau așa ceva. Dar cum noțiunea e de import, ea vine cu o denumire deja scrisă pe etichetă, iar importatorii n-o pot ignora total. Nu le poți pune blugilor numele de nădragi albaștri; le spui blugi.
E adevărat că în engleză positive are puțin alte sensuri decît pozitiv în română, dar în cazul de față categoria e aceeași: în ambele limbi cuvîntul înseamnă printre altele și ceva bun, favorabil, constructiv. Deci saltul n-ar fi așa de mare (e mult mai mare de exemplu cînd se spune a aplica în loc de a candida). Din perspectiva asta traducerea gîndire pozitivă e acceptabilă.
Dar factorul care determină acceptarea definitivă a unui termen este uzul. Dacă românii vor spune gîndire pozitivă, atunci indiferent cît se opune unul sau altul, ăsta va fi termenul încetățenit. Și se pare că s-a încetățenit deja. La o adică și cuvinte ca șofer sau inginer sînt „greșite” și total nesugestive, pentru că șoferul nu mai pune cărbuni pe foc (chauffeur), iar inginerul nu mai construiește neapărat mașini de război (ingénieur). Dar uzul le-a încetățenit, iar azi nu mai avem impresia că ar fi ceva în neregulă cu ele.
Așa că și dacă gîndire pozitivă e o traducere reușită, și dacă nu-i, e tot aia. Uzul face ca, după o vreme, termenul să pară că se potrivește ca o mănușă la concept. Așa e de cînd lumea. Trecem și peste asta.