Nu ştiu ce să pun, Truth. Cancerul nu cred că este o boală ce apare odată cu vârsta, aşa cum am citit aici. Mai degrabă odată cu stresul mare şi prelungit. Sau chiar cu şocuri extreme, cum ar fi o moarte subită a cuiva foarte drag şi apropiat. Aşa apare şi diabetul, dacă nu e genetic.
În urmă cu 1 an mi-a murit un prieten în Bucureşti, la vârsta de 26 de ani, de tumoare pe creier.
Pe de altă parte, prin 2004 am cunoscut un medic ce practică medicina holistică, care de-a lungul vieţii a făcut mult bine semenilor săi. I-am redactat biografia, bazată pe multe imagini şi scrisori primite de la diferite persoane pe care le-a vindecat în întreaga lume.
Ca idee... cu mulţi ani în urmă, ajunsese într-un sătuc pe o insulă, unde izbucnise o epidemie. Începuseră să moară, iar ajutoarele de pe continent nu mai veneau.
Acest medic şi-a scos ghiulul de aur masiv de pe deget şi l-a fiert în apă, iar apoi le-a dat tuturor, pe rând, să bea. N-a mai murit nimeni până la venirea ajutoarelor. A salvat multe vieţi.
Acum are 80 de ani şi este un bătrânel cam dificil, dezamăgit de viaţă şi oameni. Trăieşte într-un colţ al Timişoarei, uitat de toţi. Este foarte sănătos şi ager pentru vârsta lui, pentru că mereu a avut grijă ce mănâncă, deşi nu a fost menajat nici el de viaţă.
Nu s-a căsătorit, a colindat lumea şi a învăţat neîncetat. A renunţat la cariera de medic chirurg şi a ales medicina holistică. Nu ştiu ce nu a făcut acest om de-a lungul vieţii? Printre altele, o perioadă a fost medicul soţiei lui Regan, a vizitat preşedinţi de ţări şi a vindecat cazuri de cancer. Am redactat zeci de scrisori ale foştilor săi pacienţi.
Şi, de asemenea, de nenumărate ori am văzut în ochii lui lacrimi. Îndurerat, îmi povestea cum pacienţii care îl căutau, nu aveau suficientă voinţă să respecte cura ce le-o dădea. Îl sunau în mijlocul nopţii ca să-l întrebe dacă pot mânca măcar puţin orez (de ex). Iar el îi întreba: "Cât este de mare un bob de orez faţă de o celulă umană?"
Mulţi au ales să moară, decât să se "chinuiacă" 30-40 de zile, respectând regimul, care nu este defel uşor.
Am cunoscut unul din pacienţi.
Cu ani în urmă, stăteau la mese alăturate într-un restaurant. Acest medic s-a ridicat şi s-a dus la masa celuilalt, spunându-i că îl poate vindeca. Tipul avea faţa umflată şi plină de buboaie imense. (Ce scriu acum, mi-a povestit chiar pacientul).
45 de zile a băut un suc prescris, din 5-6 legume şi fructe, apă plată+distilată, anumite ceaiuri şi 2 seminţe de migdale.
S-a vindecat, deşi nu i se mai dăduse vreo şansă.
Am încercat şi eu acel suc timp de 7 zile. N-am putut mai mult.
Timp de 20 de ani am strănutat datorită unei rinite netratată. După 3 zile mi-a dispărut strănutul. Nu mi-a venit pur şi simplu să cred! Parcă îmi lipsea ceva!
Şi nu pot spune că luând acel suc, mă gândisem la strănut. Devenise deja o parte din mine. Nu era autosugestie, ci pur şi simplu a funcţionat.
Deci... este discutabil.