Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale  (Citit de 383797 ori)

0 Membri şi 5 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 941
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #270 : Iunie 24, 2010, 12:05:24 p.m. »
Israelul trimite pe orbita un nou satelit de spionaj

In umbra recentelor tensiuni internationale create de blocada impusa in zona Orientului Mijlociu, Israelul a trimis pe orbita ieri 22 iunie ora 19:00 GMT, de la baza Palmachim in apropiere de Tel Aviv, satelitul cu numarul noua din seria Ofeq- o serie de sateliti de spionaj destinati culegerii de informatii strategice cu privire la activitatea tarilor arabe vecine.

Si de aceasta data, ca de altfel de la inceputurile seriei Ofeq (in traducere libera “orizont”), s-a folosit o racheta de tip Shavit-1 ce a intrat in operare in anul 1988 si este propulsata de trei motoare cu combustibil solid: un motor ATSM-13 pentru prima treapta, un motor ATSM-9 pentru treapta a doua si in sfarsit un motor AUS-51 pentru treapta a treia.

Este o racheta in lungime de 20m, cantarind 30 de tone si fiind folosita de Israel pentru lansarea unor sateliti mici si medii in orbite joase (200-500km) in jurul Pamantului.
Ultimul zbor a fost in iunie 2009 atunci cand a fost lansat Ofeq7.

Prin prisma experientelor anterioare (in trecut 2 sateliti au fost pierduti in timpul lansarii- este vorba de Ofeq4 pe 23 ianuarie 1998 si de Ofeq6 pe 6 septembrie 1994) , avand in vedere caracterul strategic al tehnologiilor incorporate la bord, dar si ratiuni de siguranta, Israelul prefera sa lanseze satelitii intr-o maniera unica.

Daca de obicei, toate lansarile se fac spre est pentru a aduce aportul natural al miscarii Pamantului la capabilitatile lansatorului, in cazul de fata vorbim de niste sateliti cu orbita retrograda adica lansati dimpotriva spre vest. Astfel Israelul are o fereastra de lansare deschisa peste Marea Mediterana evitand (in cazul unor incidente tehnice) prabusirea rachetei si incarcaturii peste zonale populate din apropiere.

Noul satelit a fost construit de Israel Aerospace Industries Ltd (platforma de baza fiind una de tip Opsat 2000) cu optica construita de Elbit Systems El-op Ltd si cu participatia altor companii israeliene : IMI, Rafael, Tadiran-Spectralink, Elisra etc.

Vorbim de un satelit de 189 kg, o inaltime de 2.3 m, o anvergura cu panourile solare desfacute de 3.6m si circuland intr-o orbita eliptica cu apogeul la 729 km, perigeul la 367 km si inclinatia 143.3 grade. Durata de viata estimata este de circa 4 ani.
In aceasta configuratie Ofeq9 este capabil sa scaneze continuu portiunea cuprinsa intre 40 de grade latitudine nord si 40 de grade latitudine sud si putem specula ca una din tintele preferate va fi Iranul si al sau program nuclear.

Rezolutia instrumentelor este anuntata la 70 cm de la distanta de 500 km, cu o suprafata acoperita de 7 km lungime si avand o precizie de pozitionare la tinta de aproximativ 20m.

Satelitii Ofeq sunt vizibili si din Romania pentru astronomii amatori dotati cu instrumente de calitate (orbita lor retrograda ii face si mai usor de identificat intre restul satelitilor), magnitudinea lor luminoasa variind intre 3 si 7 in functie de pozitia in orbita si de conditiile de iluminare, cu un maxim bineinteles la perigeu si simultan cu o iluminare de 100%.

orbita Ofeq7



articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 941
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #271 : Iunie 30, 2010, 02:47:03 p.m. »
Ariane5 la un nou zbor reusit

La inceputul lunii iunie relatam despre lansarea pe orbita a unui nou satelit Arabsat-platforma cu numele Badr5, atunci cand s-a folosit pentru lansare o racheta Proton-BreezeM a companiei ILS-International Launch Services.

Urmand planurile sale de extindere –pentru dezvoltarea celei de a cincea generatii de sateliti, compania din Orientul Mijlociu a apelat de aceasta data la operatorul ArianeSpace pentru lansarea unui nou satelit-Arabsat5A.

Arabsat sau Arab Satellite Communication Organization este o companie cu sediul in Riyadh, Arabia Saudita, si ofera de 34 de ani servicii TV, de internet sau comunicatii prin satelit pentru mai mult de 100 de milioane de utilizatori din 21 de tari ale Orientului Mijlociu si Africii. Compania avea licenta castigata pentru doua pozitii orbitale- la 26 de grade est si respectiv la 30.5 grade est si recent a primit acceptul si pentru 20 de grade est. Desi momentan nu are decat 3 sateliti operationali (Badr4, Badr6 si Arabsat2B), intr-un plan agresiv de expansiune, Arabsat spera sa aduca, o data cu generatia a cincea de sateliti un numar de 130 de transpondere operand in benzile, Ku, Ka si C si sa isi asigure pentru urmatorii ani pozitia de leader in Orientul Mijlociu.

Ca si predecesorul Badr5, Arabsat5A este tot un satelit masiv construit de EADS Astrium in colaborare cu Thales Alenia Space pe o platforma Eurostar 3000.
In greutate de 4.8 tone, noul satelit va opera timp de 15 ani 26 de transpondere in banda C si 24 de transpondere in banda Ku, deservind de la pozitia orbitala 30.5 grade est, impreuna cu Arabsat2A, asa numita zona MENA (“North Africa and Middle East”).

Racheta Ariane 5 aflata din nou in configuratia ECA a avut de carat pe orbita o masa de 8393 kg cu o incarcatura dubla la bord, pentru ca in afara satelitului Arabsat a mai fost transportat si Coms 1 (Cei doi sateliti cantaresc la lansare 7315 kg dar lor li se adauga inca 1078 kg de echipamente auxiliare).

Coms1 este tot un satelit dezvoltat de EADS Astrium de aceasta data pentru KARI (Korea Aerospace and Research Institute) in baza unui contract comercial semnat in mai 2005. Daca recent relatam despre cel de al doilea esec al agentiei coreane de a dezvolta un lansator propriu iata ca in planul satelitilor lucrurile merg mai bine, Coms 1 marcand primul satelit geostationar plasat pe orbita de Coreea de Sud.

COMS sau “Communication, Ocean and Meteorological Satellite” are trei componente majore: una dedicata studiilor meteorologice, una in planul observatiilor asupra oceanului Pacific si a treia cu rol de comunicatie.
Platforma de baza, inspirata din aceeasi Eurostar 3000 cantareste 2.4 tone si are o durata de viata estimata la minim 7 ani. Plasat la pozitia 128.2 grade est este capabil sa genereze pana la 2.5kW suficient pentru deservirea instrumentelor stiintifice de la bord:” Meteo Imager” impreuna cu functia auxiliara “Meteorology Data Dissemination”, “Ocean colour Imager” si in sfarsit transponderele de comunicatie in banda Ka ce vor asigura servicii rapide de transmisie de date.

Zborul V195 al rachetei Ariane5 a inceput ca de obicei de la hangarul ELA3 situat in Guiana Franceza la ora 21:41 GMT (ora 18:41 local) sambata, 26 iunie.
Ca si in precedentul zbor V194 –atunci cand au fost lansati Astra 3B si ComsatBw- lansarea a fost amanata de 2 ori datorita unor probleme tehnice care au aparut in ultimul moment. Atunci pentru evitarea unor neplaceri Arianespace a comandat un audit independent pentru evaluarea situatiei, insa se pare ca acele concluzii ale anchetatorilor nu au fost in totalitate insusite de echipele de integrare din centrul spatial Guiana Franceza care oricum sunt prinse pe mai multe fronturi (in acelasi timp se pregateste integrarea noilor platforme Vega si Soyuz).

Secventa de zbor a fost una clasica -la 7 secunde dupa pornirea motorului cryogenic principal cele doua boostere cu combustibil solid au fost pornite marcand desprinderea de sol. Racheta a urcat vertical timp de aproximativ 6 secunde, apoi s-a rotit spre est continuand ascensiunea intr-un plan paralel cu cel ecuatorial si pastrand incidenta traiectoriei. In acest fel se face uz de viteza suplimentara imprimata de rotatia naturala a Pamantului si se minimizeaza incarcarea aerodinamica asupra rachetei in timpul traversarii atmosferei.

Dupa 2 minute si 20 secunde de la lansare cele doua boostere externe s-au desprins de corpul rachetei, urmate la 3 minute si 9 secunde de desprinderea protectiei externe. Prima treapta s-a oprit din functionare la 8 minute si 55 de secunde la o altitudine de 214 km si o viteza relativa de 7.032km/s urmand sa se detaseze 6 secunde mai tarziu si sa cada inapoi pe Pamant in apropierea coastei africane a oceanului Atlantic (in golful Guinea).

4 secunde mai tarziu motorul criogenic al treptei a doua a preluat tractiunea ansamblului si a continuat arderea pana la T0+00:24:40 atunci cand racheta, calatorind cu 9.4 km/2 si la o altitudine de 581 km a atins orbita de transfer geostationara GTO- una eliptica cu apogeul la 35958km, perigeul la 250km si inclinatia de 2 grade.
La T0+00:26:39 s-a produs separarea primului satelit-Arabsat5A iar ceva mai tarziu la T0+00:32:38 separarea celui de al doilea, Coms1.
In timpul urmatoarelor zile cei doi sateliti isi vor folosi motoarele de la bord pentru a scadea inclinatia orbitei si pentru a o circulariza.

Ariane 5 este astazi preferata lansarilor comerciale datorita fiabilitatii demonstrate pe parcursul timpului (din decembrie 2002 atunci cand versiunea ECA a fost introdusa in uz si cand zborul inaugural al acesteia s-a terminat deasemenea cu pierderea satelitilor incarcati la bord -Stentor si Hot Bird 7- racheta are un record impresionant de 36 de zboruri fara greseala).

Numai anul trecut, in 2009, Ariane 5 a reusit 6 zboruri (5 in versiunea ECA si unul in versiunea 5GS) si lansarea a 14 sateliti: Hot Bird 10/NSS-9/Spirale A/Spirale B in februarie 2009, Herschel/Planck in mai 2009, TerreStar-1 in iulie, JCSat 12 / Optus D3 in august, Amazonas 2 / COMSATBw-1 pe 1 octombrie, NSS-12 / Thor-6 pe 29 octombrie si in sfarsit Helios 2B pe 18 decembrie despre majoritatea acestor misiuni SpaceAlliance relatand in articole separate in 2009.
Asa cum aminteam anterior, in 2010 Ariane5 ECA a performat o singura data- in luna aprilie cand a plasat pe orbita satelitii Astra 3B si COMSATBw 2.

Ariane 5 are trei versiuni constructive: GS, ES si ECA. Deosebirea majora consta in faptul ca versiunea GS foloseste un motor de tip Vulcain 1 pentru prima treapta in timp ce celelalte doua folosesc motoare de tip Vulcain 2.
Versiunea ECA este singurul lansator comercial capabil sa ridice incarcatura totala de 9.6 tone compusa din 2 platforme diferite (satelitii impreuna cu echipamentul de integrare si protectie aferent).

In lungime de 50.5m si cu o masa totala la desprinderea de la sol de 780 de tone, lansatorul face uz de 2 motoare MPS Europropulsion folosind combustibil solid cu o forta nominala dezvoltata de 5060kN (si un timp de reactie de 130secunde), o treapta cryogenica principala Vulcain2 Snecma cu o forta dezvoltata 1390kN (timp de ardere 540s) si o treapta cryogenica finala ESC-A Astrium Space Transportation propulsata de un motor HM-7B Snecma cu o forta dezvotata de 67kN si un timp de reactie de 945s.

In sfarsit, in varful rachetei este integrata structura interna SYLDA incadrand cei doi sateliti si structura de protectie termica pentru zbor dezvoltata de compania Oerlikon Space.


Urmatorul zbor Ariane5, cel cu indicativul V196, va avea loc in luna august cu satelitii Rascom-QAF 1R si Nilesat 201, urmat in luna septembrie de zborul V197 avand ca pasageri Eutelsat's W3B si satelitul japonez BSAT 3b.

credit ESA & Arianespace

http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 941
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #272 : Iulie 11, 2010, 05:51:11 p.m. »
Rosetta a intalnit asteroidul Lutetia

Sambata 10 iulie centrul de operatiuni spatiale ESOC din Darmstadt Germania a fost locul care a adunat impreuna specialisti din mai multe tari cu prilejul unui eveniment foarte rar - observarea de aproape a unui asteroid.
La ora 16:10 UTC sonda Rosetta a agentiei spatiale europene ESA a trecut la o distanta de numai 3162 km de asteroidul Lutetia reusind astfel realizarea unor imagini spectaculoase cu unul dintre cele mai  vechi corpuri ale Universului.


Anul trecut in octombrie relatam intr-un articol despre cea de a treia si ultima calatorie in jurul Pamantului a satelitului european Rosetta, o manevra de corectare a traiectoriei astfel ca atractia gravitationala sa fie folosita la potentialul maxim pentru imprimarea unei viteze care ar trebui sa inscrie sonda in traiectoria finala in apropierea cometei 67/P Churyumov-Gerasimenko.

Aceasta tehnica numita ‘gravity assist’ permite depasirea barierei tehnologice impuse de limitarile lansatoarelor actuale care nu pot inscrie un satelit direct intr-o orbita atat de indepartata de Pamant, folosindu-se in schimb de atractia gravitationala exercitata asupra unui corp ce trece in apropierea unei planete pentru a mari viteza orbitala.
Rosetta a folosit de 3 ori aceasta tehnica in zboruri in jurul Pamantului (in martie 2005, noiembrie 2007 si acum in noiembrie 2009) si o data zburand in jurul lui Marte (in februarie 2007).

Secventa finala va ajunge in punctul culminant, atunci cand, o data cu apropierea de cometa (in mai 2014) vor urma observatii de ansamblu (in august 2014) si mai tarziu unele mai detaliate atunci cand se va trimite landerul aflat la bord spre nucleul cometei (noiembrie 2014). Sonda mama va urma drumul cometei spre Soare trecand de asa numitul ‘perihelion’ (punctul cel mai apropiat de Soare din traiectoria cometei) in august 2015 si sa continue observatiile pana minim in decembrie 2015.

Pana atunci insa, in interesanta sa calatorie in spatiu, dupa intalnirea spectaculoasa cu asteroidul Steins in 2008, sonda a prilejuit astazi, sambata 10 iulie o noua sesiune de observatii de aceasta data asupra asteroidului Lutetia -descoperit in 1852 de astronomul Hermann Goldschmidt, un asteroid care orbiteaza in centura principala intre Marte si Jupiter, avand un diametru estimat recent la 134 km si care deocamdata nu este classificat foarte exact-parerile cercetatorilor fiind impartite intr-un asteroid de clasa M si unul de clasa C.

Aflate la o departare de circa 454 milioane de km de Pamant cele doua obiecte au trecut unul pe langa altul la o distanta de 3162 km si o viteza relativa de 54000 km/ora la momentul 16:10 UTC, atunci cand camera OSIRIS (Optical, Spectroscopic, and Infrared Remote Imaging System) de la bordul Rosetta a reusit sa produca cateva imagini spectaculoase. Nevazute, insa la fel de importante sunt datele colectate asupra compozitiei suprafetei si atmosferei din jurul asteroidului.


imagine produsa de camera OSIRIS -credit ESA

Datorita apropierii de asteroid si necesitatii setarii satelitului in modul AFM (asteroid fly-by mode), atunci cand Rosetta a pastrat in permanenta contactul vizual si pozitia optima pentru observatii asupra suprafetei, pentru scurta perioada intre 18:05 si 18:45 comunicatia a fost intrerupta.
Asteroidul are o miscare proprie de rotatie-miscare care a fost evaluata din timp, prin serii de observatii optice facute cu camera OSIRIS si apoi traslatate in ecuatii de miscare de catre echipa care coordoneaza dinamica zborului, astfel ca, la intalnirea cu asteroidul, satelitul a venit pregatit cu o serie de comenzi incarcate la bord, care au avut rolul sa il conduca automat pe perioada de nevizibilitate a statiei de sol (acesta a trebuit sa se roteasca pentru a-si urmari tinta iar consecinta fireasca a fost ca antena principala nu a mai fost directionata spre Pamant si comunicatia nu a mai fost posibila in timp real).
In ciuda autonomiei si logicii robuste de care dispune satelitul, o astfel de manevra este intotdeauna riscanta, astfel ca pana la achizitia semnalului a existat o usoara emotie si tensiune in randul echipei de control. Aceasta cu atat mai mult cu cat, datorita distantei mari pe care trebuie sa o parcurga semnalul, in cazul misiunilor interplanetare interventia echipei de sol este mai dificila decat in cazul satelitilor obisnuiti-cu alte cuvinte orice interventie trebuie facuta cu prudenta si anticipand reactiile proprii ale satelitului.
Totul a decurs insa perfect –calculele matematice si predictiile au fost exacte-astfel ca la revenirea telemetriei satelitul s-a intors in modul nominal de operare, fara alte probleme aditionale.


camera de comanda a misiunii Rosetta

In paralel, agentia europeana a pus la dispozitie performantele instrumente de la bordul lui Herschel pentru a realiza observatii suplimentare ce vor veni in completarea celor de la bordul Rosettei, urmand ca date partiale sa fie date publicitatii in urmatorul interval de timp.

Sambata asadar a fost o zi plina pentru inginerii centrului de operatiuni spatiale din Darmstadt/Germania, acolo unde a avut loc pregatirea evenimentului si coordonarea tuturor activitatilor. In plus, in linia a doua-si beneficiarii acestor date stiintifice- au stat institute de cercetare din intreaga lume.


ESOC

Asa cum anunta directorul de operatiuni al misiunii Rosetta, in septembrie va urma un test complet de masurare a eficientei panourilor solare, apoi in luna ianuarie de o alta manevra de corectie pentru apropierea de cometa. In paranteza trebuie spus ca eficienta panourilor solare este un punct critic pentru desfasurarea ulterioara a misiunii pentru ca sonda este deja la o distanta foarte mare de Soare si in ciuda performantelor celulelor solare cu care a fost echipat Rosetta curentul electric generat va scadea dramatic restrangand astfel functionarea subsistemelor satelitului.
Din acest punct de vedere Rosetta a setat noi standarde in ceea ce priveste folosirea panourilor solare in misiuni interplanetare- fiind satelitul echipat cu panouri solare cel mai indepartat de Pamant-6 alti sateliti aflandu-se la distante mai mari, dar toti alimentati de tehnologii neconventionale:
Voyager 1 – 113317 AU
Pioneer 10 – 102031 AU
Voyager 2 – 91834 AU
Pioneer 11 – 78799 AU
New Horizons – 16802 AU
Cassini – 9829 AU
Rosetta – 3062 AU

Cateva detalii tehnice

Lansat pe 2 martie 2004 din Kourou/Guiana Franceza la bordul unei rachete Ariane 5G si avand o perioada nominala de operare de aproximativ 12 ani (pana in decembrie 2015), Rosetta este prima misiune proiectata sa orbiteze si sa aterizeze o sonda pe o cometa, respectiv 67P/Churyumov-Gerasimenko. Trebuie spus ca tinta initial dorita era cometa 46P/Wirtanen dar datorita intarzierii la lansare, misiunea a ratat sansa inscrierii in aceasta orbita astfel ca obiectivul a fost schimbat pentru cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko.

Ce inseamna asadar Rosetta din punct de vedere tehnic ? Satelitul principal are o forma dreptunghiulara (2.8 x 2.1 x2.0 m) in interiorul caruia au fost montate toate echipamentele electronice ce alcatuiesc subsistemele de bord si cantereste aproximativ 3 tone din care 1670 kg combustibil necesar propulsiei, 165 kg pentru instrumentatia stiintifica si aproximativ 100 kg pentru landerul Philae (din care 21 kg pentru instrumente).

Anvergura satelitului cu toate panourile solare desfacute complet ajunge pana la 14 m acestea acoperind o suprafata de 64 m patrati si generand o putere intre 395 W la o distanta de 5.25 AU si 850 W la 3.4 AU. Fiecare panou este compus din 5 segmente si este flexibil in sensul ca se poate roti la un unghi de +/-180 de grade fata de platforma in asa fel incat sa se alinieze perfect pe directia Soarelui si sa genereze cantitatea maxima de energie.


simulatorul Rosetta

Satelitul este construit de contractorul principala Astrium GmbH din Germania (caruia i se adauga un numar de 50 de companii din 16 tari), pe o platforma Eurobus 2000 care foloseste un sistem de propulsie activ cu 24 de motoare, fiecare furnizand o forta de 10N (2x8 pentru control al pozitiei in zbor si 2x4 pentru controlul orbitei).

Sistemul de control si stabilizare in zbor ce actioneaza pe toate cele trei axe, face uz in plus de 2 camere stelare, 3 giroscoape (‘inertial measurement unit’), 4 senzori de achizitie a directiei solare (‘solar acquisition sensor’) si 4 asa numite ‘reaction wheels’ pentru micsorarea consumului de combustibil. La acestea se adauga cele 2 camere de navigatie ‘Navcam’.

Datorita cerintelor specifice, in timpul observatiilor trebuie sa asigure functionarea autonoma (fara interventia solului) pentru perioade de pana la 2 zile. In plus limitele impuse sistemului sunt extrem de stricte : in timpul observatiilor (fie ca este vorba de asteroizi sau cometa) sau in momentul lansarii sondei eroarea de pozitionare nu trebuie sa depaseasca 0.05 grade, in timpul stabilirii contactului cu solul pozitionare antenei nu trebuie sa devieze mai mult de 0.15 grade iar in timpul manevrelor acuratetea nu trebuie sa coboare sub 99%.
Antenele de bord comunica in doua benzi: S-band (2GHz) si X-band (8GHz) cu puternicele statii de sol din New Norcia si Perth apartinand retelei ESTRACK.

Instrumentele gazduite la bordul satelitului principal sunt:
ALICE- ultraviolet imaging spectrometer
CONSERT- comet nucleus sounding experiment by radiowave transmission
COSIMA- cometary’s secondary ion mass analyzer
GIADA- grain impact analyzer and dust accumulator
MIDAS- micro imaging dust analysis system
MIRO- microwave instrument for the Rosetta orbiter
OSIRIS- optical spectroscopic and infrared remote imaging system
ROSINA- Rosetta orbiter spectrometer for ion and neutral analysis
RPC- Rosetta plasma consortium
RSI- radio science investigation
VIRTIS- visible and infrared thermal imaging spectrometer

La randul sau sonda aflata la bord este echipata cu urmatoarele instrumente stiintifice:
APXS- alpha x-ray spectrometer
CIVA
CONSERT- comet nucleus sounding experiment by radio wave transmission
COSAC- cometary’s sampling and composition experiment
MODULUS PTOLEMY
MUPUS- multi purpose sensors for surface and subsurface science
ROLIS- Rosetta Lander imaging system
ROMAP- Rosetta Lander magnetometer and plasma monitor
SD2- sample and distribution device
SESAME- surface electrical seismic and acoustic monitoring experiments

Costul proiectului la momentul lansarii era estimat undeva la 1 miliard de euro- bani alocati pentru studierea in detaliu a asteroizilor si cometelor ce tranziteaza sistemul nostru solar, marturii ale constructiei cosmice ce a dus la formarea planetelor si lunilor lor. Cometele sunt cele mai primitive obiecte din sistemul solar, obiecte formate la mari distante de Soare si care prin temperaturile scazute pe care le mentin pot ajuta oamenii de stiinta sa mearga inapoi in timp si sa inteleaga procesele fizice si chimice ce au dus la nasterea Pamantului si restului planetelor din sistemul solar.

In drumul sau spre cometa, Rosetta va tranzita la viteza relativa scazuta de doua ori centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter, si prin aceasta va produce imagini si informatii despre masa, temperatura interna, densitatea si compozitia interna a acestora.
Satelitul principal va realiza analize sofisticate asupra prafului si gazului ce formeaza nucleul cometei. In orbita finala, va ramane la o distanta de cativa km de nucleul cometei pozitie de unde observatiile vor fi avantajate. Dupa analize amanuntite asupra corespondentei intre nucleu si restul regiunilor active de la suprafata, incluzand interactiunea fizica intre coada cometei si vantul solar, satelitul va face uz de sistemul de propulsie si se va apropia si mai mult de nucleu pana la o inaltime de 1km si o viteza relativa de cativa cm/s de unde o data cu alegerea locului ideal va elibera sonda aflata la bord, iar aceasta va urma sa aterizeze la sol si sa se fixeze in acesta.

Landerul va urma sa furnizeze imagini la rezolutie ridicata si informatii cu privire la compozitia chimica a crustei si a eventualelor urme organice din gheata ce o acopera.
Pentru ca sistemul de transmisie al landerului este unul limitat de greutatea si volumul impus, datele vor fi transmise catre satelitul mama urmand ca acesta sa functioneze ca un releu si sa le transmita mai departe catre Pamant utilizand puternicul sistem de comunicatie aflat la bord.
Asa cum spuneam dupa aceasta etapa, satelitul principal va continua sa zboare atasat cometei in lungul sau drum spre Soare si mai apoi indepartandu-se de el.

credit ESA

galerie imagini Lutetia

inregistrarea evenimentului media

articolul poate fi preluat numai citand sursa orginala SpaceAlliance.ro
« Ultima Modificare: Iulie 11, 2010, 05:53:24 p.m. de s.p.a.c.e »
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline Adi

  • Global Moderator
  • *****
  • Mesaje postate: 11298
  • Popularitate: +15/-7
    • Site personal Adrian Buzatu
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #273 : Iulie 11, 2010, 08:24:30 p.m. »
Noi am citat mereu sursa initiala, dar vom include rugamintea dvs si in articol, pentru a ajunge la cei care ar putea prelua de la Stiinta Azi.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 941
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #274 : Iulie 16, 2010, 02:31:07 p.m. »
Saptamana 10-17 iulie in plan spatial (partea intai)

Si saptamana aceasta 10-17 iulie, domeniul spatial a fost plin de evenimente-dintre care cele mai vizibile au fost cele doua lansari din acest interval.

Mai intai, sambata 10 iulie ora 18:40 GMT, cosmodromul spatial din Baikonur a gazduit zborul cu numarul 358 de la intrarea in operare si al saptelea de anul acesta pentru o racheta Proton.

Operarea rachetei a fost facuta de ILS sau “International Launch Services”- o companie cu sediul in Virginia, SUA, dar al carei actionar majoritar este compania ruseasca Khrunichev Space Center, aceeasi care construieste si racheta Proton. Aceasta companie ILS-care are drepturi de exclusivitate pentru comercializarea serviciilor de transport- a fost fondata pentru a facilita accesul Khrunichev catre operatorii de sateliti comerciali din intreaga lume.

De aceasta data operatorul s-a numit Dish Network aflat acum la un nou satelit Echostar, cel cu numarul 15-despre precedentul EchoStar 14 SpaceAlliance relatand o data cu lansarea sa de pe 20 martie.

Compania Dish Network, cu sediul in Meridian, Colorado, a fost infiintata in anul 1996 ca o subsidiara a companiei EchoStar (fondata in 1980) si a avut la nivelul anului 2008 un numar de 26000 de angajati si o cifra de afaceri de 11.6 miliarde de dolari, cu un profit net de 902 milioane de dolari.

Operand 15 sateliti, DishNetwork este in concurenta directa cu puternicele firme de cablu din Statele Unite si cu DirectTV, o companie controlata de miliardarul media R.Murdoch.
Datorita unui bun management si cresterii constante a numarului de transpondere –active in domeniul serviciilor de televiziune standard sau HD- se estimeaza ca in medie fiecare nou utilizator adus in reteaua DishNetwork necesita o investitie de circa 600 de dolari, mult in scadere fata de costurile anilor trecuti-ceea ce inseamna si preturi mai competitive pe piata si atragerea permanenta de noi clienti. Numarul total al utilizatorilor serviciilor a ajuns astfel in ultimul timp, potrivit informatiilor oficiale, la aproximativ 14 milioane.

Racheta folosita pentru lansare-Proton Breeze M- are o lungime de 58.2 m si cantareste 705 tone in configuratie nominala. Este echipata cu trei trepte motoare si un sistem de boostere, cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1 si 7.4 m. Acestora li se adauga sistemul aditional Breeze M care dezvolta o forta suplimentara de pana la 20 kN si care este echipat cu un sistem de stabilizare triaxiala, un sistem de navigatie si un calculator de bord, fiind direct raspunzator de calitatea injectiei orbitale a transportului. In cazul acestuia, cantitatea de combustibil incarcata depinde de specificul misiunii si este variata pentru a optimiza performanta zborului.

Prima treapta a rachetei este propulsata e 6 motoare de tip RD 276 care furnizeaza un total de 11 MN. Treapta a doua este alimentata de 3 motoare de tip RD 210 plus un motor de tip RD 211 furnizand o forta totala de 2.4 MN. Treapta a treia este propulsata de un motor de tip RD 213 cu forta de tractiune 583 kN, iar controlul si dirijarea zborului sunt realizate cu un sistem de avionica triplu redundant care comanda un motor de 31 kN, cu 4 ajutaje. In aceasta echipare racheta este capabila sa inscrie intr-o orbita de transfer geostationara o masa de pana la 6360 kg.

Istoric vorbind, racheta Proton, initial purtand indicativul UR500 si-a facut debutul intr-un zbor pe 16 iulie 1965. De atunci a reusit sa efectueze zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si Cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi, si nu in ultimul rand a transportat sateliti comerciali pe orbita (zborurile comerciale au inceput pe 9 aprilie 1996 cu satelitul Astra 1F).

Revenind la misiunea de sambata, trebuie spus ca procesul de construire a satelitilor EchoStar este coordonata de EchoStar Satellite Services, o subsidiara a concernului DishNetwork si are drept contractor principal compania Space Systems Loral care foloseste platforma sa LS1300 cu o durata de viata de 15 ani.

Daca precedentul satelit EchoStar 14 a utilizat la maxim capacitatea de transport a rachetei Proton (greutatea sa de 6379 kg fortand inginerii sa configureze racheta de asa natura incat sa impinga bariera de greutate oficial acceptata cu cateva kilograme mai sus), de aceasta data, pentru EchoStar 15 nu a mai fost nevoie de asa ceva, satelitul cantarind “doar” 5521 kg.

Cu aceasta noua platforma DishNewtork reuseste sa suplimenteze in doar cateva luni, capacitatea retelei sale cu mai mult de 130 de transpondere, cele 32 de transpondere in banda Ku ale lui EchoStar 15 adaugandu-se celor 103 ale lui EchoStar 14.

Noul satelit va ocupa slotul orbital 61.5 grade vest alaturi de mai vechii EchoStar 3 (lansat in octombrie 1997) si EchoStar 12 (lansat in iulie 2003)-de acolo de unde va deservi jumatatea estica a teritoriului american.
DishNetwork mizeaza si pe o sporire a fiabilitatii si calitatii serviciilor furnizate, EchoStar 15 avand o putere instalata de 20kW, ceea ce va permite o emisie de circa 300 W pe canal adica in crestere cu 30 de procente fata de anii anteriori.

Cum a decurs asadar zborul de sambata trecuta? Ca si in precedentele lansari, noua misiune a fost gazduita de hangarul 39 de la Baikonur, avand ora de start tot seara.
Obiectivul a fost plasarea satelitului intr-o orbita de transfer geostationara cu apogeul la 35786 km, perigeul la 6030 km si inclinatia 18.7 grade-intr-un scenariu complex care a durat aproximativ 9 ore si 10 minute si care a inclus initial parcarea intr-o orbita circulara in jurul Pamantului, apoi o orbita intermediara, urmata de o orbita de transfer si in final trecerea la o orbita GTO.

Separarea satelitului a avut loc la 03:53 GMT, iar statiile de sol au consemnat achizitia primei telemetrii si succesul misiunii. In urmatorul interval de timp inginerii de la sol vor circulariza traiectoria si vor scadea inclinatia planului orbital prin manevre efectuate cu motoarele de control orbital de la bordul satelitului astfel ca in final sa poata fi atinsa orbita geostationara finala.

credit DishNetwork



articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 941
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #275 : Iulie 18, 2010, 05:33:15 p.m. »
Saptamana 10-17 iulie in plan spatial (partea a doua)

Cea de a doua lansare a saptamanii a avut loc luni 12 iulie si a fost bifata de agentia spatiala indiana, ISRO.

Dupa esecul din luna aprilie atunci cand SpaceAlliance relata despre testul nereusit al lansatorului indian GSLV-Geosynchronous Satellite Launch Vehicle (o racheta care ar reduce distanta tehnologica fata de leaderii mondiali SUA si Rusia si care ar putea oferi Indiei sustinere pentru atingerea directiilor principale ale programului sau spatial ambitios), iata ca de aceasta data vorbim de un zbor perfect ce a avut in prim plan celalalt lansator de care dispune India, PSLV sau Polar Satellite Launch Vehicle.

PSLV este o racheta de 294 tone, cu patru trepte ce combina combustibil solid si lichid, fiind capabila sa lanseze o incarcatura de pana la 3200 kg intr-o orbita joasa sau 1600 kg intr-o orbita “sun synchronous” (SSO).
Din aprilie 2008 aceasta racheta detine recordul mondial in materie de lansari simultane- cu 10 sateliti lansati in acelasi timp.

Plecata de la baza Satish Dhawan Space Center din estul Indiei, la ora 03:52 GMT, PSLV a avut la bord 5 sateliti: Cartosat 2B pe post de incarcatura principala si Alsat 2A, AISSat 1, TISat 1 si Studsat pe post de incarcatura secundara.

Cartosat 2B este al treilea din seria de sateliti Cartosat si numarul 17 din clasa de sateliti “remote sensing” dezvoltati de India. Trebuie amintiti aici ca primul satelit al seriei Cartosat a fost lansat in anul 2007, suferind ulterior o defectiune, iar al doilea a fost lansat in aprilie 2008.

Vorbim despre un satelit de 694 kg ce va opera timp de 5 ani de pe o orbita polara circulara cu inaltimea de 630 km si inclinatia de 97.91 grade. Cu o perioada orbitala de 97 minute satelitul va efectua un numar de 14 orbite pe zi si va avea o perioada de revizitare a ariilor de observatie de 4 zile.

Pentru a-si putea indeplini sarcinile stiintifice, satelitul este stabilizat triaxial cu ajutorul unui sistem de “reaction wheels”, “magnetorquers” si motoare conventionale pe baza de hidrazina. Sistemul ADCS (“attitude determination and control system”) se bazeaza pe masuratorile furnizate de camere stelare si giroscoape.
Piesa centrala este o camera pancromatica denumita PAN care are o rezolutie de 1 m si care poate scana o arie cu o latime de pana la 9.6 km. Imaginile pot fi extinse prin combinarea mai multor “fasii”, satelitul avand capacitatea de a se roti cu ± 26 de grade in lungul sau in latul directiei de zbor. Datele pot fi descarcate in timp real dar in acelasi timp pot fi stocate pentru perioadele de non-vizibiltate, intr-un harddisk cu capacitatea de 60 Gb.
Se spera ca in urma procesarii ele sa contribuie la o mai buna cartografiere a teritoriului, precum si la supravegherea si realizarea unor statistici cu privire la situatia padurilor, a distributiei canalelor, comunitatilor locale, a modificarilor coastelor si mangrovelor.
Pentru asigurarea consumului electric al subsistemelor, satelitul este dotat cu panouri solare capabile sa dezvolte pana la 850 W, surplusul putand fi inmagazinat pentru eclipse in 2 baterii pe tehnologie Ni-Cd avand o capacitate de 18 Ah.

AlSat 2A este primul dintr-o serie de sateliti pe care agentia spatiala algeriana ASAL si centrul national de tehnologii spatiale CNTS i-au comandat spre constructie concernului EADS-Astrium. Este vorba de sateliti de observatie optica construiti pe baza platformei Astrosat 100, compania europeana urmand sa livreze si doua centre de comanda si o statie pentru colectarea datelor.
Rezolutia anuntata este de 2.5 m in asa numitul mod “panchromatic mode” si de 10 m in modul “multispectral mode”-o rezolutie cu care Algeria spera sa obtina imagini de foarte buna calitate ce vor putea fi folosite mai tarziu in diverse domenii ( de la realizarea de harti la managementul resurselor naturale, agricultura si prevenirea dezastrelor).

AISSat 1 este un satelit norvegian din clasa microsatelitilor, cantarind numai 6 kg, avand dimensiunile de 200x200x200 mm si care a fost construit de universitatea din Toronto, Canada cu aplicatie directa in monitorizarea traficului maritim.
Este de fapt un satelit demonstrator al capabilitatilor tehnologiei AIS –“automatic identification system” ce ar fi folosita pentru prima data in spatiu, conferind o mai mare acoperire fata de sistemul clasic de la sol. Acesta este o comunicatie TMDA prin care toate navele de transport peste 300 de tone precum si cele avand pasageri la bord isi semnaleaza in mod automat pozitia catre statiile organizatiei martime internationale IMO astfel incat traficul si rutele maritime sa poata fi monitorizate si eventuale situatii catastrofale sa fie preintampinate.
Noul satelit are o durata de viata de numai 6 luni si pregateste drumul pentru un viitor sistem ce va cuprinde platforme mai mari si mai performante. Ca solutie constructiva a fost folosita o platforma GNB (generic nanosatellite bus) care in ciuda dimensiunilor reduse este extrem de performanta oferind stabilizare triaxiala (cu ajutorul a 6 senzori solari, al unui magnetometru, a 3 giroscoape, a 3 roti volante si a 3 “magnetorquer”), un sistem de comunicatie flexibil cu mai multe viteze de descarcare a datelor (un receptor in banda UHF la 4kbps si un emitator in banda S cuplat la doua antene omnidirectionale cu rata intre 32 si 256 kbps), 2 calculatoare de bord-unul deservind functiile clasice ale unui sistem de management al datelor de bord iar celalalt fiind in intregime dedicat operarii instrumentelor stiintifice, o interfata standard care permite integrarea usoara a oricarui tip de instrument si nu in ultimul rand un sistem de putere folosind 2 baterii Li-Ion cu capacitatea de 5.3 Ah si celule solare cu eficienta ridicata in tehnologie Ga-As furnizand 967 mW.

Studsat este un picosatelit pe standard Cubesat dezvoltat in India in urma unui program educational ce a inclus 45 de stundenti din 10 universitati sub coordonarea directa a ISRO. La bord se afla o camera CMOS ce realizeaza imagini alb negru ale Pamantului la o rezolutie de 90 m.

TIsat 1 este deasemenea un satelit construit pe standardul Cubesat, de aceasta data de studenti elvetieni. Are ca scop principal efectuarea a doua experimente: monitorizarea efectului oxigenului din atmosfera asupra degradarii materialelor de la bord (in special sectiunile de conductori) si masurarea tolerantei la radiatii pentru cateva tipuri de procesoare ce ar putea fi folosite pentru misiuni viitoare.
Din aceasta cauza sistemul de management al datelor de bord functioneaza in configuratie tripla avand ca referinta un microprocesor PIC16F calificat pentru conditiile din spatiu care va ramane inactive, si folosind activ in paralel un microprocesor MSP430 si un microprocesor PIC18 bazati pe comunicatia standardului I2C si ruland un firmware dezvoltat de universitate.

credit ISRO



http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 941
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #276 : Iulie 23, 2010, 07:08:49 p.m. »
Galaxy 15 isi continua zborul necontrolat

Intr-un articol al lunii aprilie aminteam de un incident care a afectat unul din satelitii flotei Intelsat-respectiv Galaxy 15. Atunci, aparent in urma unei intensificari a activitatii solare de pe 3-5 aprilie, Intelsat a pierdut complet controlul asupra satelitului-mai precis transponderele acestuia au continuat sa functioneze dar orice incercare de comandare a satelitului a fost nereusita.

Galaxy 15 este construit de compania Orbital Sciences Corporation aceeasi care a mai furnizat inca 5 sateliti asemanatori pentru Intelsat, a fost trimis pe orbita in octombrie 2005 si avea o resursa de zbor estimata pana in 2022.

Este realizat ca si predecesorii pe o platforma STAR 2 considerata de producator mai usoara, mai compacta si mai ieftina fata de cele oferite de companiile concurente si nu in ultimul rand cu capacitate modulara-fiind capabila sa gazduiasca cele mai multe din configuratiile de comunicatie existente astazi pe piata.

Satelitul are o greutate de 1892 kg, beneficiind de aportul a doua panouri solare amplasate de o parte si de alta a platformei, fiecare alcatuit din 4 elemente bazate pe tehnologia Ga-As. Energia generata este inmagazinata in doua sisteme de baterii Li-Ion cu capacitatea de 4840 Wh.

Stabilizarea se realizeaza triaxial cu ajutorul unui sistem de propulsie monopropellant bazat pe hidrazina iar pentru manevrele orbitale se foloseste un sistem bipropelant.

Echipat cu 24 de transpondere in banda C si cu un transponder in banda L, satelitul furnizeaza servicii media pentru operatorii din America de Nord si respectiv Autoritatea Aeronautica Americana.

In luna aprilie Intelsat anunta ca pentru a preintampina posibile intreruperi in retea, s-a decis mutarea temporara a unei platforme mai vechi Galaxy 12, lansat in aprilie 2003 si echipat aproape identic cu 24 de transpondere in banda C (dar fara transponderul in banda L folosit pentru aviatia commerciala)- de la slotul orbital 123 grade vest la 133 grade vest acolo unde opera Galaxy 15.

Instalat in noua pozitie inca din 14 aprilie, acesta a preluat sarcinile platformei defecte pana la investigarea problemei tehnice si solutionarea ei.

Din pacate desi serviciile de telecomunicatii suportate de Galaxy 15 au fost transferate cu succes, nu acelasi lucru se poate spune si despre serviciul WAAS GEO al FAA (Federal Aviation Administration).

WAAS GEO sau ‘Wide Area Augmentation System (WAAS) broadcasting satellites (GEOs)’ este un serviciu prin care FAA furnizeaza cu ajutorul satelitilor geostationari corectii ale semnalului GPS pentru aviatia comerciala sau utilizatorii de la sol.

In urma pierderii unuia dintre cei doi sateliti GEO folositi pentru acest serviciu FAA a anuntat intreruperea serviciului pentru utilizatorii din Alaska. In aceasta situatie FAA are la dispozitie o varianta pe termen scurt –revenirea la folosirea satelitului Inmarsat 3 aflat la 178 grade vest si care a mai fost folosit in trecut inaintea lui Galaxy 15 si grabirea perioadei de intrare in functiune a lui Inmarsat 4-F3 un satelit aflat momentan in teste de compatibilitate la pozitia 98 grade vest (teste care ar urma sa se sfarseasca in decembrie 2010).

Intelsat este una dintre cele mai mari companii de profil si un pionier in domeniu (trebuie amintit ca in 1965 Intelsat a lansat primul satelit comercial de telecomunicatii din lume) ce furnizeaza inca de la fondarea in anul 1964 servicii prin satelit, incluzand aici telecomunicatii, media - servicii video, de date si de voce in aproximativ 200 de tari, pentru aproximativ 1800 de clienti.
De atunci Intelsat si-a inscris numele de mai multe ori in istorie prin realizarile tehnice- spre exemplu in 1969 cand se stabilea prima transmisie tv directa la nivel global a aselenizarii misiunii Apollo 11 sau in 1974 cand se puneau bazele primei retele internationale de comunicatii digitale prin satelit.

Cu o flota moderna ce numara aproape 50 de sateliti si 8 statii de sol, cu un personal de 1100 de oameni si cu birouri in Brazilia, China, Franta, Germania, India, Singapore, Africa de sud, Emiratele arabe unite, Anglia si Statele Unite, Intelsat a inregistrat incasari de 2.4 miliarde de dolari la sfarsitul anului 2008, consolidandu-si pozitia pe piata telecomunicatiilor globale.

Defectiunea lui Galaxy 15 se adauga celei a lui IS 4 din luna februarie si a dus la un bilant contabil sub asteptarile pentru primele luni ale anului dar totusi in crestere cu 2 procente fata de aceeasi perioada a anului trecut. Cu un numar de 2025 de transpondere active inaintea aparitiei problemelor la Galaxy 15 (din care 82 % erau folosite la maxim) directorii Intelsat spera sa vada rezultate mai bune in a doua jumatate a anului si astfel sa isi linisteasca actionariatul in privinta viitorului companiei.

Revenind la problema tehnica initiala, aminteam ca dupa teste intense si trimiterea a aproape 200.000 de comenzi Intelsat nu a reusit sa preia controlul, apoi intr-o incercare disperata de a rezolva situatia, compania a decis pe 3 mai trimiterea unor pulsuri radio puternice pentru a forta sistemul de putere al satelitului sa cedeze si sa inchida transponderele active-si aceasta incercare neavand succes.

Fara receptia comenzilor de la sol, asa numitele ‘station keeping commands’, satelitul s-a pus in miscare si a inceput sa se deplaseze spre est unde la pozitia orbitala 131 grade vest a intalnit prima data incepand cu 23 mai satelitul SES Astra AMC 11-care pentru anumite programe tv foloseste aceeasi gama de frecvente. Pentru a evita interferentele si posibile neplaceri cauzate clientilor, s-a decis de comun acord mutarea lui AMC 11 din zona de influenta a lui Galaxy 15.

Dupa ce a trecut de slotul orbital 129 grade vest, Galaxy 15 a intrat in zona de influenta a altor sateliti Intelsat- prima data in apropierea lui Galaxy 13 la mijlocul lunii iulie si momentan in apropierea lui Galaxy 14.

Va urma o serie de manevre pentru Galaxy 18 la mijlocul lunii august.

Vestea buna este ca problemele cauzate de Galaxy 15 se apropie de final, in mai putin de o luna satelitul urmand sa se opreasca singur, datorita faptului ca sistemul de comanda si control al atitudinii se degradeaza constant si se asteapta in final sa piarda alinierea catre Soare-caz in care satelitul va ramane fara alimentare electrica.

Pentru orice eventualitate, in cazul in care satelitul va supravietui lunii august, un plan de rezerva prevede manevre aplicate satelitului Galaxy 23 (potential afectat la sfarsitul lui august) si Anik-F3 apartinand operatorului Telesat (potential afectat la mijlocul lunii septembrie).

orbita satelitului Galaxy 15

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline Adi

  • Global Moderator
  • *****
  • Mesaje postate: 11298
  • Popularitate: +15/-7
    • Site personal Adrian Buzatu
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #277 : Iulie 26, 2010, 05:40:51 p.m. »
Comentariu pentru voluntarii Stiinta Azi. Cand preluati articole de aici si le puneti pe site la Stiinta Azi, va rog sa mentionati aici ca articolul a fost pus, cu link catre el la noi pe site, atat pentru informarea mea, cat si a Space Alliance. Multumesc mult!
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 941
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #278 : Iulie 30, 2010, 12:26:56 p.m. »
Schimbare de proprietari pentru SeaLaunch- compania rusa Energia va prelua firma americana

Managementul companiei SeaLaunch a anuntat recent ca un tribunal federal din Statele Unite a aprobat planul de iesire din faliment al companiei, un plan al carui punct central este schimbarea proprietarului.

SeaLaunch a intrat sub protectia legii falimentului anul trecut in iunie. Cu un actionariat multinational compus din Boeing Commercial Space din SUA (40%), Energia of Korolev din Rusia (25%), Aker Solutions din Norvegia (20%) si SDO Yuzhnoye / PO Yuzhmash din Ucraina (15%) SeaLaunch a pornit ca o alternativa “low cost” pentru lansarile comerciale. Primul satelit –o misiune demonstrativa- a fost lansat in 1999, iar de atunci in cele 30 de zboruri efectuate nu s-au inregistrat decat 3 esecuri (in martie 2000, iunie 2004 si ianuarie 2007).

Solutia tehnica adoptata-lansarea de pe o platforma maritima- din zona Ecuatorului aduce o serie de avantaje tehnice: viteza de rotatie locala este maxima in zona ecuatoriala actionand ca un surplus a celei a lansatorului, absenta unor restrictii cu privire la traficul aerian sau din considerente de securitate (zone populate etc) si nu in ultimul rand posibilitatea atingerii oricarei inclinatii orbitale fara alte manevre complicate cu un plus pentru orbitele geostationare (cu zero inclinatie orbitala).

Ideea nu este noua, lansarile satelitilor de pe platforme mobile efectuandu-se de mult timp fie ca este vorba de proiecte civile (spre exemplu Universitatea din Roma a folosit platforma San Marco pozitionata in apropierea coastei Keniei inca din anul 1964 pentru a lansa misiunile sale) sau de unele militare (lansari de la bordul submarinelor).

In cazul SeaLaunch platforma lor, numita Odyssey, este pozitionata la 154 grade vest la Ecuator. Aditional exista si o nava de comanda Sea Launch Commander, ambele fiind contributia firmei norvegiene Aker Solutions la concernul SeaLaunch.

Racheta lansatoare Zenit 3SL este construita ca o colaborare intre restul partenerilor concernului: primele doua trepte sunt furnizate de compania ucraineana (un motor RD171 in treapta intai, motoare RD120 si RD8 pentru treapta a doua), treapta a treia Block DM-SL (avand un motor RD58M) este fabricata de compania ruseasca, iar Boeing se ocupa de capsula protectoare si in general de echipamentul de integrare a incarcaturii la bordul rachetei.
Este o racheta de 59.59 m lungime si 4.15 m diametru maxim, alimentata cu un mix de kerosene si oxigen lichid, capabila sa transporte o masa de pana la 6 tone intr-o orbita GTO (orbita de transfer geostationara).

Scenariul unui zbor SeaLaunch incepe prin transferul si mai apoi depozitarea satelitului si a rachetei la asa numitul “Payload Processing Facility” din Long Beach, California. Urmeaza incarcarea lor la bordul navei Sea Launch Commander- acolo unde au loc integrarea si testele finale inaintea zborului. Dupa ce satelitul este asezat in capsula protectoare, intregul ansamblu este atasat rachetei si in cele din urma aceasta este transferata-pregatita din punct de vedere tehnic de lansare- catre platforma. Ambele nave (atat platforma de lansare cat si nava de comanda) incep lunga lor calatorie de 4800 km pana la pozitia de lansare ecuatoriala, un drum care dureaza 8 zile pentru nava principala si 11 zile pentru platforma.
Ajunse la destinatie, incep ultimele pregatiri inaintea zborului: fixarea platformei, deschiderea hangarului de depozitare, ridicarea rachetei in pozitie verticala, alimentarea acesteia cu combustibil, retragerea turnului de sustinere si in final, daca toti parametrii sunt nominali, lansarea. De mentionat ca lansarile SeaLaunch sunt foarte sigure-personalul tehnic parasind in prealabil platforma, astfel ca intreaga comanda se desfasoara de la distanta de pe nava principala. In plus, asa cum aminteam mai devreme, platforma este in mijlocul oceanului astfel ca, in cazul unei defectiuni a lansatorului riscul este minim.

Revenind la problema financiara a companiei SeaLaunch, care a dus anul trecut la declansarea procedurilor de faliment, trebuie spus ca inca de la inceput, compania a suferit de pe urma faptului ca operand de pe un teritoriu neutru (ape internationale), nu a reusit sa se califice pentru lansarea satelitilor guvernamentali americani, depinzand in proportie de 100% de contractele in domeniul satelitilor comerciali.

Cum aceste lansari comerciale sufera de o anumita ciclicitate, si cum compania a luat in prealabil credite pentru sustinerea unor preturi de dumping pe kilogramul de incarcatura lansata-urmarea acestui management defectuos nu a intarziat sa apara.

Noul management a venit cu un plan de actiune care ar trebui sa faca compania profitabila chiar si cu numai 2 lansari anuale. Daca presati de colaborarea dificila (in anul 1998 compania Boeing s-a aflat sub investigatia Departamentului de Stat American pentru export de tehnologii interzise si in final a platit o amenda de 10 milioane de dolari) si speriati de rezultatele financiare proaste ale anilor trecuti, restul actionarilor si-au pierdut increderea, rusii de la Energia si-au aratat disponibilitatea sa investeasca suplimentar si sa cumpere si celelalte parti.
Potrivit acestui nou plan de afaceri ei ar trebui sa devina actionari majoritari cu 95% din firma-tradus in termeni fiscali- inseamna o investitie de 140 de milioane de dolari pentru cumpararea actiunilor plus un depozit suplimentar de 15 milioane de dolari ca garantie pentru creditorii strategici (datoriile majore ale companiei au fost se pare absolvite in urma procedurii de faliment).
Aditional Energia ar trebui sa investeasca inca 200 de milioane pentru a asigura un buget de achizitii ale componentelor necesare viitoarelor zboruri.
Acesti bani ar trebui sa fie suficienti pentru a acoperi pierderile actuale ale companiei (estimate la 2 milioane de dolari pe luna) si pentru a da un start necesar revenirii pe linia de plutire.

Pentru ca este vorba de o companie infiintata pe teritoriul Statelor Unite, pentru a deveni oficiala tranzactia trebuie sa obtina si aprobarea “Committee on Foreign Investment in the United States” sau CFIUS- care va investiga implicatiile asupra securitatii nationale.

Asteptarile sunt insa mari, cu patru lansari in 2012 si cinci in 2013- patru din ele fiind contracte sigure (un satelit AsiaSat, un satelit Intelsat si 2 sateliti Eutelsat) , iar restul exprimate doar ca intentii (dintre acestea cel mai mare potential contract este cel cu EchoStar pentru care ar trebui lansati 3 sateliti). Trebuie amintit aici ca ultima lansare SeaLaunch a fost in aprilie 2009 avand la bord satelitul Sicral 1B o platforma de telecomunicatii militare construita de Thales Alenia Space.

Sora mai mica a lui SeaLaunch, compania LandLaunch cu sediul in California, a reusit de la infiintarea in 2008, 4 lansari Zenit 3SLB (o versiune modificata a lansatorului maritime) de la cosmodromul din Baikonur (prima in aprilie 2008 cu satelitul Amos 3) si are, cel putin deocamdata, o situatie mult mai buna- avand programata pentru primavara lui 2011 lansarea satelitului Intelsat 18.

credit SeaLaunch



articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale


Offline Adi

  • Global Moderator
  • *****
  • Mesaje postate: 11298
  • Popularitate: +15/-7
    • Site personal Adrian Buzatu
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #280 : Iulie 30, 2010, 10:54:56 p.m. »
Articol pus: http://stiintaazi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=6232:schimbare-de-proprietari-pentru-sealaunch-compania-rusa-energia-va-prelua-firma-americana&catid=57:tehnologie&Itemid=79

Excelent, Bogdan, ai retinut bine. Mereu cand promovam pe site un articol Space Alliance sa mentionam si aici, pentru ca domnii de la Space Alliance sa vada si sa se bucure.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 941
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #281 : August 08, 2010, 01:22:27 a.m. »
Noua lansare Ariane 5

La o luna si jumatate de la ultima lansare, baza spatiala din Kourou a fost gazda unui nou zbor al rachetei Ariane 5, zbor ce a purtat indicativul v196.

ArianeSpace mai are programate inca 3 zboruri pentru anul 2010 dupa ce alte lansari au mai avut loc in aprilie (cu pasageri satelitii Astra 3B si COMSATBw 2) si iunie (avand incarcati la bord Arabsat5A si Coms1). Spre comparatie in 2009, Ariane 5 a reusit 6 zboruri (5 in versiunea ECA si unul in versiunea 5GS) si lansarea a 14 sateliti: Hot Bird 10/NSS-9/Spirale A/Spirale B in februarie 2009, Herschel/Planck in mai 2009, TerreStar-1 in iulie, JCSat 12 / Optus D3 in august, Amazonas 2 / COMSATBw-1 pe 1 octombrie, NSS-12 / Thor-6 pe 29 octombrie si in sfarsit Helios 2B pe 18 decembrie despre majoritatea acestor misiuni SpaceAlliance relatand in articole separate in 2009.

Ariane 5 este astazi preferata lansarilor comerciale datorita fiabilitatii demonstrate pe parcursul timpului (din decembrie 2002 atunci cand versiunea ECA a fost introdusa in uz si cand zborul inaugural al acesteia s-a terminat deasemenea cu pierderea satelitilor incarcati la bord -Stentor si Hot Bird 7- racheta are un record impresionant de 36 de zboruri fara greseala).

Ariane 5 are trei versiuni constructive: GS, ES si ECA. Deosebirea majora consta in faptul ca versiunea GS foloseste un motor de tip Vulcain 1 pentru prima treapta in timp ce celelalte doua folosesc motoare de tip Vulcain 2.
Versiunea ECA este singurul lansator comercial capabil sa ridice incarcatura totala de 9.6 tone compusa din 2 platforme diferite (satelitii impreuna cu echipamentul de integrare si protectie aferent).

In lungime de 50.5m si cu o masa totala la desprinderea de la sol de 780 de tone, lansatorul face uz de 2 motoare MPS Europropulsion folosind combustibil solid cu o forta nominala dezvoltata de 5060kN (si un timp de reactie de 130secunde), o treapta cryogenica principala Vulcain2 Snecma cu o forta dezvoltata 1390kN (timp de ardere 540s) si o treapta cryogenica finala ESC-A Astrium Space Transportation propulsata de un motor HM-7B Snecma cu o forta dezvotata de 67kN si un timp de reactie de 945s.

In sfarsit, in varful rachetei este integrata structura interna SYLDA incadrand cei doi sateliti si structura de protectie termica pentru zbor dezvoltata de compania Oerlikon Space.

Lansarea despre care discutam acum, zborul cu numarul 52 al unei rachete Ariane 5 a avut loc pe 5 august la ora 20:59 GMT dupa un scenariu dual clasic, la bord fiind instalati satelitii Rascom-QAF 1R si Nilesat 201. Masa totala la lansare a fost de 7085 kg din care 6250 masa utila a celor doi sateliti si diferenta de 835 kg, echipamente suplimentare adaptoare. Orbita finala de injectie a fost una cu apogeul la 35919 km, perigeul la 250 km si inclinatia 2 grade, cei doi sateliti fiind plasati pe rand in orbitele de transfer geostationare dorite-prima data Nilesat 201 la T0+00:28:46 si apoi Rascom-QAF 1R la T0+00:32:46.

Nilesat 201 este un satelit geostationar construit de compania Thales Alenia Space pe o platforma SpaceBus 4000B2 pentru operatorul egiptean Nilesat si care va functiona la slotul orbital 7 grade vest. Cantarind 3.2 tone noul satelit va asigura generarea a 5.7 kW pentru operarea celor 24 de transpondere in banda Ku si 4 transpondere in banda Ka, care vor asigura pentru urmatorii 15 ani transmisii tv, radio si de date in zona Orientului Mijlociu si a Africii de Nord.

Ca si celalalt satelit, Rascom-QAF 1R este construit de compania franco-italiana Thales Alenia Space plecand de la o platforma SpaceBus 4000B3 si cantareste 3050 kg.RascomStar-QAF, o subsidiara a organizatiei RASCOM (Regional African Satellite Communication Organization) va opera noul satelit, dotat cu 12 transpondere in banda Ku si 8 transpondere in banda C, inlocuind astfel mai vechiul satelit Rascom-QAF 1 lansat in decembrie 2007 dar care imediat dupa lansare a suferit o scurgere de Heliu ce i-a afectat sistemul de propulsie, ramanand cu o resursa de viata de numai 2 ani (ianuarie 2008-ianuarie 2010). Noul satelit, plasat la slotul orbital 2.85 grade vest, va trebui asadar sa preia stafeta si sa asigure serviciile de telecomunicatii pentru continentul african.

Urmatorul zbor Ariane 5 va avea loc peste aproximativ o luna atunci cand vor trebui transportati pe orbita Eutelsat's W3B si satelitul japonez BSAT 3b.

credit ArianeSpace

video lansare

articol original SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale


Offline s.p.a.c.e

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 941
  • Popularitate: +37/-0
    • Space Alliance
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #283 : Septembrie 07, 2010, 12:57:28 p.m. »
Rusia si China tin capul de afis pentru ultima saptamana spatiala

Ultimele zile au fost marcate de doua lansari avand ca protagonisti Rusia si China.

Prima data, joi 2  septembrie cosmodromul din Baikonur a fost gazda unui nou zbor al unei rachete Proton. Aceasta, in configuratia Block DM 2 a transportat pe orbita trei sateliti Glonass M construiti de Information Satellite Systems Reshetnev Co pentru agentia spatiala rusa.
Plecat la ora 00:53 GMT de la hangarul 81 al bazei din Kazahstan lansatorul Proton a injectat intr-o orbita circulara cu inclinatia de 64.8 grade dupa un zbor de aproximativ trei ore si jumatate (separarea a avut loc la 04:26 GMT) cei trei sateliti de navigatie care au devenit activi sub indicativele Cosmos 2464,2465 si 2466.
Acesta a fost ultimul trio din clasa M, pe viitor urmand a fi lansati sateliti mai moderni din clasa K.

In articolele precedente relatam despre lansarile din 14 decembrie 2009 (atunci cand au fost trimisi pe orbita Cosmos 2456, 2457 si 2458 pentru planul orbital 1 -sloturile 1, 4 si 5) si respectiv 1 martie 2010 (atunci cand planul orbital 3 a fost imbunatatit cu satelitii Cosmos 2459,2460 si 2461).
Tot atunci aminteam de provlemele pe care sistemul Glonass le-a intampinat anul trecut. Glonass 2404, lansat in 2003 a fost setat “unhealthy” pe 18 iunie 2009, ulterior satelitul fiind abandonat. Pe 13 mai Glonass 2435, un satelit lansat in 2007 a avut deasemenea probleme tehnice dar a fost recuperat partial in august;totusi semnalele sale sunt in continuare afectate de perturbatii astfel ca satelitul nu este in intregime utilizabil. Pe 31 august Glonass 2444 a fost scos deasemenea din operare desi era lansat relativ recent, in 2008, si in sfarsit pe 2 noiembrie reteaua l-a mai pierdut si pe Glonass 2418.

Noii sateliti urmeaza sa devina operationali in maximum 45 de zile si au o durata de operare estimata la 7 ani.
Au dimensiuni de 2.4 m x 3.7 m si pana la 7.2 m pentru panourile solare desfacute si cantaresc 1480 kg. Sunt stablizati traixial cu panourile solare desfasurate in directia razelor solare si satelitul aliniat spre Pamant.
Racheta Proton, intrata in operare sub indicativul UR500 si-a facut debutul intr-un zbor din 16 iulie 1965. De atunci a reusit sa efectueze 350 de zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi si nu in ultimul rand a transportat sateliti comerciali si militari pe orbita.
Versiunea Proton M este o racheta de 53 m lungime si cantarind 712 tone in configuratia nominala.
Este echipata cu trei trepte motoare si un sistem de boostere cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1m si 7.4 m.
Acestora li se adauga sisteme suplimentare de control al injectiei orbitale, diferite in functie de specificul misiunii. In cazul de fata a fost vorba despre un sistem de tip Blok DM 2 echipat cu un motor RD 58M cu tractiunea de 85 kN.
Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 275 cu o forta de 10.5 MN, treapta a doua este alimentata de 4 motoare de tip RD210 cu o forta de 2.3 MN si treapta a treia de un motor de tip RD212 cu o tractiune de 0.6 MN.
In aceasta configuratie racheta este capabila sa ridice pe orbita o incarcatura de 22 tone in cazul unei misiuni LEO sau 6 tone pentru o misiune GTO (orbita de transfer geostationara).

Pentru lansarea de joi prima treapta a rachetei a zburat timp de aproximativ 2 minute, iar dupa aproape 10 minute de la desprinderea de sol treapta a treia a lasat ansamblul Block DM 2 impreuna cu satelitii intr-o orbita intermediara de transfer. Doua activari succesive ale acestuia au adus satelitii la o orbita dorita -inaltime de 19100 km si o inclinatie de 64.8 grade, iar mai tarziu a urmat separarea.
Sistemul Glonass ar avea astazi conform informatiilor oficiale 21 sateliti operationali adica numarul de care este nevoie pentru o acoperire completa a teritoriului Federatiei Ruse (18) plus ceva suplimentar (pentru extinderea serviciilor la nivel global trebuie sa opereze in schimb 24 de sateliti). In precedentul raport al agentiei spatiale ruse de la inceputul anului 2009 se vorbea insa de o capacitate a sistemului ce acoperea aproximativ 95% din teritoriul Federatiei Ruse si 83% global.

Sistemul Glonass (“Globalnaya Navigationnaya Sputnikovaya Sistema” sau “Global Orbiting Navigation Satellite System”) a fost pus in functiune pentru prima data in septembrie 1993 cu un grup de 12 sateliti si a ajuns la numarul proiectat de 24 de sateliti pentru o acoperire globala, in decembrie 1995. Totusi datorita problemelor financiare din acea perioada si datorita lipsei unor noi investitii, o parte din sateliti au fost retrasi din activitate, fara a fi inlocuiti.

Sistemul consta din 3 planuri orbitale, separate la 120 de grade si satelitii din acelasi plan orbital separati la 45 de grade. Fiecare satelit efectueaza o orbita circulara la o inaltime de 19100 km si o inclinatie de 64.8 grade si are o perioada orbitala de 11 ore si 15 minute. Satelitii sunt identificati unic de asa numitul ‘slot number’ : primul plan orbital contine sloturile 1-8, al doilea sloturile 9-16 iar al treilea sloturile 17-24.

Fiecare satelit transmite doua tipuri de semnale unul standard accesibil aplicatiilor comerciale si unul codificat de inalta precizie folosit de aplicatiile militare.
Este vorba de fapt de 25 de canale separate de 0.5625 MHz in asa numitele benzi de frecventa L1: 1602.5625 - 1615.5 MHz si L2: 1240 - 1260 MHz.

Conform informatiilor oficiale, atunci cand sistemul va fi complet, se va ajunge la o eroare maxima de pozitionare de pana la 70 m atat pe orizontala cat si pe verticala, iar eroarea de viteza se va situa la valoarea de 15cm/s (in cazul sistemului civil), eroarea scazand pana la 10-20m in cazul sistemului militar.

Pentru a tine pasul cu evolutia sistemelor concurente de navigatie prin satelit sistemul Glonass urmeaza sa beneficieze de o investitie de 2.6 miliarde de dolari sperandu-se sa se ajunga la nivelul anului 2011 la un numar de 30 sateliti operationali.
Aceasta schimbare de conceptie a sistemului urmeaza unor studii efectuate in 2007, cand s-a decis modificarea numarului de sateliti de la 24 la 30- insemnand astfel 8 sateliti operationali plus 2 de rezerva pentru fiecare plan orbital.
Noua generatie de sateliti Glonass-K care urmeaza sa fie lansati incepand cu 2010 (undeva in a doua jumatate) beneficiaza de un design imbunatatit care ar trebui sa le mareasca perioada de operare (10 pana la 12 ani) si fiabilitatea, precum si de dimensiuni si greutate mai mica (750 kg) care ar permite inlocuirea lansatorului Proton-M cu Soyuz-2 (si aproape o injumatatire a costului de lansare).



China la randul ei a reusit sa plaseze pe orbita sambata 4 septembrie ultima sa platforma pentru compania China Satcom, satelitul cu numarul 6 din seria de telecomunicatie Sinosat.
Acesta este un satelit geostationar in greutate de 5 tone si operand pentru aproximativ 15 ani de la pozitia orbitala 125 de grade est, 24 de transpondere in banda C, 8 in banda Ku si 1 in banda S, ce ar trebui sa deserveasca intregul teritoriu al tarii.
Este construit pe baza modelului DFH-4 o platforma versatila care poate integra echipamente de comunicatie de pana la 600 kg si avand un necesar de putere de pana la 10.5 kW.
Plecata de la baza Xichang Satellite Launch Center din sud-vestul Chinei la ora 16 :14 GMT, racheta Long March CZ-3B (Chang Zheng-3B) a transportat intr-o orbita de transfer geostationara cu inclinatia de 25 de grade noul satelit de telecomunicatie.
Inainte de a deveni operational acesta trebuie sa aplice o serie de manevre orbitale pentru circularizarea orbitei si scaderea inclinatiei planului orbital.
CZ-3B este o racheta in trei trepte, propulsata de 4 boostere YF25, in treapta intai de 4 motoare YF20C, in treapta a doua de un motor YF24E si in treapta a treia de un motor YF75.
Avand o inaltime de 54.8 de m si un diametru de  3.35 m racheta este capabila sa transporte pe o orbita LEO o masa de pana la 12 tone sau intr-o orbita GTO o masa de pana la 5.1 tone.

Programul spatial chinez are doua directii majore : dezvoltarea de noi sateliti si dezvoltarea unui program de zbor uman, dar la fel de importanta ramane problema de baza a extinderii progresive a capacitatii de lansare pentru a avea logistica necesara unor astfel de proiecte.
Momentan China mizeaza doar pe capacitatea lansatorului sau LongMarch (ajuns acum la seria 4) si pe viitoarea serie 5 care ar trebui sa mareasca masa lansata pe orbita pana la 25000kg pentru o orbita joasa si 14000kg pentru o orbita geostationara (in configuratia cea mai puternica).



locatia centrelor spatiale-interfata SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro
Primul portal din Romania dedicat tehnologiilor aerospatiale

Offline bbb

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 587
  • Popularitate: +1/-0
Re: SpaceAlliance.ro : Primul portal romanesc de tehnologii aerospatiale
« Răspuns #284 : Septembrie 07, 2010, 02:11:11 p.m. »
Am pus eu articolul pe site.