Problema nu este că românii ar fi mai dezinteresați de cultură decît alte popoare. Și la alții, chiar în țări altfel civilizate, există o proporție similară de oameni inculți. Problema e că la noi afișarea inculturii se face fără jenă, atît în mediul social al persoanelor respective cît mai ales în public, la televizor. Prin alte țări oamenii inculți stau cuminți, nu se văd, le e rușine de incultura lor și unii chiar se străduiesc să-și depășească handicapul. La noi însă unii se laudă în gura mare cu incultura lor crasă.
O parte din vină o au posturile de televiziune, care pentru a-și mări audiența recurg la emisiuni de proști pentru proști. Ajunge s-o inviți pe Nichita și s-o lași să se împrăștie, cum știe ea, ca să-ți vinzi mai scump spațiul de reclame și să ai profit mai mare.
Dar vina principală o are atitudinea noastră delăsătoare. Cînd vedem incultura afișată ostentativ nu facem nimic.
Soluția nu este „măcar o carte”. Cu o floare nu se face primăvară, iar dacă incultul alege un roman de duzină, eventual unul porcos, atunci a citit o carte degeaba și mai poate citi încă 100 și tot degeaba rămîne.
Soluția, care însă cere timp, este rearanjarea scării de valori în societatea românească. Oamenii competenți să fie răsplătiți și favorizați pentru meritele și capacitățile lor, iar cei incompetenți să fie ajutați să devină competenți în ceva. Mesajul să fie clar: ești bun, te promovăm; nu ești, mai așteptăm.
