Imagine Jupiter, obţinută cu ajutorul ALMA (unde radio)

Vârtejuri de nori, uriaşe benzi colorate, furtuni uriașe - descriu frumoasa și turbulenta atmosferă a planetei Jupiter. Dar ce se întâmplă sub norii pe care de regulă îi vedem în imaginile planetei? Ce provoacă numeroasele furtuni și erupții pe care le vedem pe „suprafața” planetei? Pentru a afla acest lucru, lumina vizibilă (radiaţia electromagnetică din spectrul vizibil) nu este suficientă. Trebuie să studiem Jupiter folosind undele radio.



· Dacă nu sunt lămuriţi privind diferenţa dintre undele radio şi radiaţia electromagnetică din spectrul vizibil, citiţi articolul nostru: Cum funcţionează spectrul electromagnetic.
· Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre Jupiter, citiţi articolul nostru: Planeta Jupiter pe înţelesul tuturor.


Cu ajutorul telescopului Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) au fost obţinute noi imagini ale lui Jupiter, folosindu-se spectrul undelor radio. S-a putut astfel obţine o vedere unică a atmosferei lui Jupiter, la cincizeci de kilometri sub puntea de nori de amoniac a planetei.

Atmosfera gigantului de gaz Jupiter este formată din mare parte din hidrogen și heliu, împreună cu gaze ca metanul, amoniacul, hidrogenul sulfurat ori apă. Cel mai înalt strat de nori este format din gheață de amoniac. Sub aceasta se află un strat de particule solide de hidrosulfură de amoniu, iar mai adânc, la circa 80 de kilometri sub puntea de nori superioară, există probabil un strat de apă lichidă.  Norii din straturile superioare formează centurile brune și zonele albe văzute de pe Pământ.

 


Privire comparativă a imaginilor lui Jupiter obţinute cu ajutorul telescopului ALMA (unde radio) şi al Telescopului Spaţial Hubble (spectrul vizibil)



Multe dintre furtunile de pe Jupiter au loc în interiorul acestor centuri. Ele pot fi comparate cu furtunile de pe Pământ și sunt adesea asociate cu fenomene meteorologice similare trăsnetelor. Furtunile se dezvăluie în spectrul vizibil sub formă de nori mici strălucitori. Aceste erupții pot provoca o modificare majoră a centurii, care poate fi vizibilă pentru luni sau chiar ani.




Observațiile efectuate cu ajutorul ALMA sunt primele care arată că pe timpul unei furtuni puternice există mari concentrații de gaz de amoniac. Observații simultane în mai multe lungimi de undă au permis confirmarea teoriei actuale conform căreia erupţiile puternice de pe Jupiter sunt declanșate prin convecţie la baza norilor de apă, care sunt situaţi adânc în atmosferă. Gazul de amoniacul este astfel adus din adâncime la altitudini mari, peste puntea principală de nori de amoniac de la suprafaţa planetei.


Sursa: ALMA