Cu toții am auzit această replică: „Este doar în mintea ta”. Atunci când se acumulează termenele-limită la serviciu, grijile financiare persistă ori apare pe neașteptate obligația de a vorbi în public, avem adesea tendința de a considera anxietatea o problemă pur psihologică — ceva ce poate fi depășit cu puțină voință.
Dar organismul nostru nu separă psihicul de corp. Creierul nu este o insulă, iar anxietatea nu rămâne captivă între urechi. Ea declanșează o cascadă rapidă de modificări biochimice care se propagă prin sânge și afectează organismul în moduri măsurabile.
O cercetare recentă efectuată de mine și colegii mei a surprins în timp real această legătură dintre minte și corp. Supunând voluntari sănătoși unui test de stres în laborator, am descoperit că stresul psihic acut acționează ca un catalizator chimic direct. În numai câteva minute, el intensifică producerea unor molecule extrem de reactive, cunoscute sub numele de radicali liberi. Aceste molecule modifică apoi modul în care se formează cheagurile de sânge.
Cu alte cuvinte, stresul psihologic poate remodela fizic sângele, făcându-l mai predispus la coagulare.
Oamenii de știință știu de zeci de ani că stresul cronic dăunează inimii. Studii ample, efectuate la nivelul populației, au identificat în mod repetat stresul emoțional drept factor de risc pentru bolile cardiovasculare. Ceea ce a rămas mai puțin clar este modul exact în care o emoție se transformă într-o modificare biologică ce ar putea crește riscul cardiovascular.
Atunci când trecem printr-o situație de stres psihologic, este perturbată hemostaza — sistemul fin echilibrat care menține sângele în circulație normală, rămânând în același timp pregătit să oprească sângerarea atunci când este necesar. Sângele intră într-o stare pe care oamenii de știință o numesc hipercoagulabilă, ceea ce înseamnă că devine mai predispus la formarea cheagurilor.
Mecanismul aflat la baza acestui proces a rămas însă subiectul unor dezbateri științifice.
Unii specialiști au sugerat că stresul activează sistemul imunitar, provocând o inflamație generalizată. Alții au propus că stresul determină concentrarea sângelui pe măsură ce tensiunea arterială crește. Această idee este cunoscută drept ipoteza hemoconcentrației.
Eu și colegii mei am suspectat că explicația este alta: adevăratul factor declanșator ar fi stresul oxidativ. Acesta constă într-o creștere bruscă a numărului de radicali liberi, provocată de răspunsul fundamental al organismului la stres, care acționează ca un întrerupător principal situat în amonte și modifică direct proprietățile structurale ale sângelui.
Supunerea stresului la test
Pentru a investiga această ipoteză, am efectuat un studiu controlat, randomizat, de tip încrucișat, la care au participat opt bărbați tineri și sănătoși, cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani. Grupul poate părea surprinzător de mic, dar experimentele care analizează modificările biologice produse la oameni reali, în condiții de laborator strict controlate, sunt complexe, necesită multă muncă și sunt costisitoare. În loc să urmărească tendințe generale la nivelul populației, studiile de acest tip sunt concepute pentru a identifica mecanismele fundamentale care acționează în interiorul organismului.
Fiecare participant a venit de două ori în laboratorul nostru, cele două vizite fiind separate de o săptămână. În timpul uneia dintre vizite, participanții au stat liniștiți și s-au odihnit. În timpul celeilalte, au fost supuși testului Trier de stres social, considerat standardul de referință în cercetarea stresului psihologic acut. Ordinea celor două vizite a fost stabilită complet aleatoriu.
Testul este intenționat neplăcut, deoarece reproduce presiunile sociale întâlnite în viața de zi cu zi. Participanții au primit cinci minute pentru a pregăti un discurs, pe care apoi l-au susținut în fața unei camere video și a unui grup de evaluatori lipsiți de expresie. Chiar înainte să înceapă să vorbească, notițele le-au fost luate.
Imediat după aceea, li s-a cerut să rezolve o probă de calcul mintal, numărând descrescător de la 2003, din 17 în 17. De fiecare dată când greșeau, trebuiau să reia numărătoarea de la început.
Am recoltat probe de sânge imediat înainte și după ambele ședințe. Pentru a măsura radicalii liberi, am folosit o tehnică foarte sensibilă, numită spectroscopie de rezonanță paramagnetică electronică. De asemenea, am analizat structura cheagurilor de sânge în timp ce acestea se formau, ceea ce ne-a permis să examinăm la nivel microscopic modul în care stresul afecta sângele.
Modificări biologice
Rezultatele au fost foarte clare. În timpul ședinței liniștite de odihnă, compoziția chimică a sângelui participanților a rămas stabilă. După testul de stres, însă, s-au produs simultan două fenomene: nivelul radicalilor liberi a crescut, iar structura cheagurilor de sânge s-a transformat complet.
Am observat o creștere a nivelului radicalului ascorbil, folosit drept indicator al stresului oxidativ, ceea ce arată că stresul emoțional a intensificat rapid stresul oxidativ din organism. În același timp, cheagurile de sânge în curs de formare au devenit mai mari, mai dense și mai strâns împachetate cu fibrină — fibrele proteice care formează scheletul structural al unui cheag. Am descoperit, de asemenea, dovezi că stresul a activat o componentă a sistemului de coagulare al organismului, cunoscută sub numele de cale intrinsecă.
La fel de important este faptul că nu am găsit nicio dovadă că stresul ar fi modificat vâscozitatea sau densitatea sângelui. Acest rezultat pune sub semnul întrebării ideea potrivit căreia stresul ar acționa în primul rând prin concentrarea sângelui.
În schimb, constatările noastre sugerează că stresul modifică însăși calitatea și arhitectura cheagului. Aceste rezultate aduc dovezi noi că până și perioadele scurte de stres psihologic pot declanșa modificări biologice rapide, asociate cu o capacitate crescută de coagulare.
Desigur, studiul nostru nu înseamnă că o prezentare stresantă sau o zi dificilă la serviciu va provoca imediat un infarct ori un accident vascular cerebral. Bolile cardiovasculare sunt mult mai complexe.
Constatările noastre oferă indicii importante despre modul în care stresul psihologic afectează organismul, dar trebuie interpretate cu prudența necesară. Deoarece studiul a inclus numai opt bărbați tineri și sănătoși, vor fi necesare cercetări mai ample, care să includă femei, persoane în vârstă și pacienți cu boli cardiovasculare, pentru a se stabili în ce măsură rezultatele sunt general valabile.
Aceste constatări ar putea indica și noi modalități de reducere a riscului cardiovascular. În loc să se concentreze exclusiv asupra experienței psihologice a stresului, cercetările viitoare ar putea analiza dacă intervențiile asupra mecanismelor biochimice implicate pot contribui la protejarea sistemului cardiovascular împotriva unora dintre efectele fizice ale stresului.
Traducere după What happens to your blood when you are stressed? de Lewis Fall, Senior Lecturer in Human Physiology, University of South Wales.
