Wendelstein 7-X
Oamenii de știință germani au anunțat recent că au ajuns la o etapă cheie în cercetările lor cu privire la energia care rezultă din fuziunea nucleară, odată cu lansarea unui reactor supranumit "soare artificial". Fizicienii de la Institutul Max Planck pentru fizica plasmei (IPP) au lucrat nouă ani la construirea dispozitivului numit "stellarator", care a costat până în prezent un miliard de euro.
Scopul lor este să dezvolte o nouă sursă de energie, generată de fuziunea nucleară, care apare în mod natural în centrul Soarelui și al celor mai multe stele.
Spre deosebire de centralele nucleare, în care energia vine de la divizarea sau fisiunea atomilor, 'stellaratorul' funcționează prin fuziunea atomilor.
Procesul implică prezența atomilor de hidrogen la temperaturi de până la 100 de milioane de grade Celsius pentru a forța fuziunea nucleelor acestora, generând astfel energie.
Temperatura foarte ridicată determină formarea unei plasme, care trebuie împiedicată să se răcească și trebuie menținută un timp suficient de îndelungat până la atingerea fuziunii și, prin urmare, la crearea de energie.
Fizicienii germani au început joi testarea colosalei lor mașinării numite Wendelstein 7-X, creând plasmă de heliu.
"Suntem foarte mulțumiți", a declarat Hans-Stephan Bosch, al cărui departament este responsabil pentru funcționarea reactorului. "Totul a mers conform planului".
Prima plasmă de heliu formată în agregatul de 16 metri lățime s-a menținut o zecime de secundă și a ajuns la o temperatură de circa un milion de grade Celsius.
Echipa va încerca apoi să prelungească durata menținerii plasmei și să determine cel mai bun mod de a o produce.
Începând din luna ianuarie, oamenii de știință vor folosi hidrogen în acest experiment, acesta fiind de altfel obiectivul real al studiului.
Energia din fuziunea nucleară este considerată un Sfânt Graal al energiei curate și este prezentată ca fiind nelimitată. De asemenea, acest tip de energie nu prezintă pericolele cunoscute generate de energia nucleară în ceea ce privește securitatea și deșeurile radioactive care rămân nocive vreme de mii de ani.
Mai multe țări s-au lansat deja în cursa pentru construirea unui reactor, precum proiectul internațional al reactorului experimental ITER, situat în partea de sud a Franței, unde este construit un 'tokamak', un mecanism în formă de inel pentru fuziune nucleară. Însă întârziat din cauza unor probleme tehnice și de costurile ridicate implicate, ITER este încă în stadiul de a urma să efectueze primul său experiment la aproape zece ani de la lansarea proiectului.
Alte reactoare experimentale de dimensiuni mult mai mici sunt, de asemenea, în curs de dezvoltare în SUA, dar finanțarea rămâne în acest domeniu o problemă cronică.
Preluare (şi adaptare) de pe AGERPRES
