
Reprezentare artistică - laborator al viitorului.
Într-un laborator al Universității Naționale din Singapore există computere care trebuie hrănite pentru a funcționa. La fiecare trei zile, cercetătorii le furnizează o soluție care conține zaharuri, micronutrienți și substanțe pentru reglarea pH-ului. Un sistem special controlează temperatura și amestecul de gaze necesare supraviețuirii componentelor biologice.
Motivul este neobișnuit: aceste computere folosesc neuroni umani vii pentru procesarea informațiilor.
Tehnologia este dezvoltată de compania australiană Cortical Labs, care a prezentat în martie 2025 dispozitivul CL1, un sistem de calcul hibrid ce integrează țesut neuronal și electronică convențională.
În martie 2026, compania a inaugurat la Melbourne o instalație experimentală cu 120 de asemenea dispozitive. În august 2026, Universitatea Națională din Singapore a prezentat oficial o instalație cu 20 de unități CL1. Acestea reprezintă primele încercări de a utiliza calculul biologic într-o infrastructură asemănătoare centrelor de date.

Centrul de calcul biologic din Melbourne (2026)
Dispozitive CL1 instalate în rackuri, asemănător serverelor tradiționale. Fotografia ilustrează trecerea de la experimentul pe un singur cip la sisteme biologice multiple.
Dar cum poate o rețea de celule nervoase să îndeplinească funcțiile unui computer?
Cum se construiește un computer biologic
Punctul de plecare îl reprezintă celule umane obișnuite, obținute, de exemplu, din sângele unor donatori. Printr-o tehnică de reprogramare celulară, acestea sunt transformate în celule stem pluripotente induse, capabile să se diferențieze în numeroase tipuri de celule. Cercetătorii le dirijează apoi dezvoltarea astfel încât să obțină neuroni.
Celulele rezultate sunt cultivate pe suprafața unui cip prevăzut cu o rețea de microelectrozi. În configurațiile CL1 utilizate în 2026, fiecare unitate conține aproximativ 200.000 de neuroni.
În timp, aceștia dezvoltă prelungiri celulare și formează conexiuni funcționale, inclusiv sinapse, prin intermediul cărora comunică între ei.
Neuronii transmit informații prin modificări rapide ale potențialului electric al membranei, numite potențial de acțiune. Aceste impulsuri se propagă de-a lungul axonilor și contribuie la transmiterea semnalelor între celule.
Microelectrozii cipului permit comunicarea în ambele sensuri. Pe de o parte, sistemul electronic trimite impulsuri electrice care stimulează neuronii, iar, pe de altă parte, înregistrează activitatea electrică produsă de rețeaua neuronală.
Cipul constituie, prin urmare, o interfață între două sisteme fundamental diferite: unul electronic și unul biologic.
Pentru menținerea neuronilor în viață, CL1 include un sistem de circulație a mediului nutritiv, eliminare a deșeurilor metabolice și control al condițiilor fizico-chimice. Producătorul declară că poate menține culturile viabile până la șase luni, deși durata depinde de condițiile biologice și de exploatare.
Cum procesează informații neuronii?
Un procesor convențional execută instrucțiuni prin intermediul unor circuite electronice formate din tranzistoare. Într-o rețea neuronală biologică, prelucrarea informației rezultă din activitatea electrică și din interacțiunile dintre celule.
Fiecare neuron primește numeroase semnale, le integrează și, în anumite condiții, generează propriile impulsuri. Mai mult, conexiunile dintre neuroni se pot modifica în funcție de activitatea lor. Această proprietate, numită plasticitate neuronală, reprezintă unul dintre mecanismele biologice implicate în învățare și memorie.
Cercetătorii încearcă să exploateze tocmai această capacitate de adaptare. Software-ul CL1, organizat în jurul sistemului denumit biOS, transformă informațiile digitale în stimuli electrici și interpretează răspunsurile neuronilor. Se formează astfel o buclă: computerul electronic trimite informații rețelei biologice, aceasta răspunde, iar răspunsul modifică mediul digital, generând noi stimuli.
Important este că neuronii nu execută instrucțiuni informatice în sensul obișnuit. Nu rulează un sistem de operare și nu efectuează singuri toate operațiile necesare unei aplicații, ci reprezintă o componentă adaptivă a unui sistem de calcul hibrid.
Experimentul în care neuronii au învățat să joace Pong
Cea mai importantă demonstrație experimentală care a precedat CL1 a fost publicată în octombrie 2022 în revista Neuron de o echipă de cercetători de la Cortical Labs și instituțiile colaboratoare coordonată de Brett Kagan.
Cercetătorii au construit un sistem numit DishBrain, folosind culturi de neuroni umani și neuroni proveniți de la șoareci. Obiectivul era să verifice dacă o asemenea rețea se poate adapta la un mediu digital în care propriile reacții au consecințe.

Neuroni din experimentul DishBrain, văzuți prin microscopie fluorescentă.
Imagine obținută de Cortical Labs. Culorile provin din markeri fluorescenți utilizați pentru evidențierea structurilor celulare.
Credit: ScienceInPublic
Au ales jocul Pong, în care o paletă trebuie deplasată pentru a intercepta o minge. Neuronii nu vedeau ecranul și nu primeau imagini. Poziția mingii era transformată în stimuli electrici aplicați unor zone ale culturii neuronale. Poziția verticală a mingii era reprezentată prin stimularea anumitor electrozi, iar distanța față de paletă era codificată prin frecvența impulsurilor. În același timp, activitatea electrică înregistrată din două regiuni ale rețelei controla deplasarea paletei în sus sau în jos.
Elementul esențial era feedbackul. Când paleta intercepta mingea, neuronii primeau un stimul electric previzibil, iar jocul continua. Când rata mingea, primeau o stimulare imprevizibilă, urmată de reluarea jocului. Astfel, consecințele activității neuronale influențau semnalele primite ulterior.
Rezultatul: cercetătorii au observat îmbunătățiri ale performanței după numai câteva minute de interacțiune. Efectul nu apărea în aceeași măsură atunci când sistemul primea stimuli fără feedback corespunzător propriilor acțiuni.
Nu trebuie exagerată această realizare, căci neuronii nu au devenit jucători performanți. Diferențele observate au fost relativ modeste, iar interpretarea lor drept învățare propriu-zisă rămâne discutată.
Totuși, experimentul a demonstrat că o rețea neuronală cultivată în laborator poate participa la o buclă de control și își poate modifica activitatea în funcție de consecințele acesteia.
Studii ulterioare au investigat dinamica rețelelor și eficiența adaptării lor la asemenea sarcini.
Pentru ce ar putea fi folosite aceste computere?
Cea mai promițătoare aplicație imediată nu este înlocuirea procesoarelor convenționale, ci cercetarea biomedicală. O cultură neuronală provenită de la un pacient ar putea fi utilizată pentru studierea unor particularități ale funcționării celulelor nervoase. Cercetătorii ar putea administra diferite substanțe și observa dacă acestea modifică activitatea electrică, conectivitatea sau performanța rețelei într-o sarcină experimentală.
Asemenea metode ar putea contribui la cercetarea epilepsiei, a unor boli neurodegenerative și a efectelor medicamentelor asupra neuronilor umani.
O altă direcție este dezvoltarea unor sisteme de calcul care se adaptează la informații noi folosind mai puține exemple decât anumite metode convenționale de inteligență artificială.
Există și perspectiva eficienței energetice. Potrivit companiei Cortical Labs, un CL1 consumă aproximativ 30 W, incluzând sistemul de susținere biologică. Comparația cu procesoarele grafice moderne este însă prematură. Consumul energetic redus nu demonstrează o eficiență superioară dacă sistemele comparate nu execută sarcini echivalente.
În prezent, calculul biologic rămâne o tehnologie experimentală, cu dificultăți importante privind reproductibilitatea rezultatelor, durata de viață a culturilor și controlul conexiunilor neuronale.
Poate apărea conștiința într-un asemenea computer?
Dincolo de perspectivele tehnologice, experimentele ridică o întrebare fundamentală: dacă neuronii umani cultivați în laborator primesc informații, învață și își modifică comportamentul, ar putea avea și experiențe subiective?
Trebuie făcută o distincție între procesarea informației, învățare și conștiință. Un sistem poate procesa informații și se poate adapta fără să existe vreun motiv să presupunem că simte ceva. Un program care învață să joace șah nu devine automat conștient de joc.
Dar în cazul CL1 intervine un element nou: substratul care procesează informațiile este alcătuit din neuroni umani reali, de același tip general cu cel din care este constituit creierul nostru. Este suficient acest lucru pentru apariția unei experiențe subiective? Cercetările actuale nu oferă dovezi în acest sens.
Rețelele CL1 nu reproduc arhitectura cerebrală, cu multiplele sale regiuni specializate, circuite integrate și mecanisme de reglare. Nu au un corp biologic și nici sistemele senzoriale complexe ale unui organism.
În plus, nu există un test acceptat universal care să identifice conștiința într-o cultură neuronală.
Neurocercetătorul Kenneth Kosik arăta, într-o analiză din 2024, că până și organoizii cerebrali, care sunt structuri tridimensionale mai apropiate de organizarea țesutului nervos, sunt departe de a îndeplini condițiile presupuse de principalele teorii ale conștiinței.
Totuși, dezvoltarea viitoare a tehnologiei ar putea schimba datele problemei. Dacă am crea rețele neuronale tot mai complexe, cu memorie, învățare, integrare senzorială și capacitatea de a controla un corp robotic, la ce nivel de organizare ar trebui să începem să luăm în considerare posibilitatea conștiinței?
Și, mai ales, prin ce experiment am putea distinge o rețea care doar prelucrează informații de una pentru care există, într-un anumit sens, ceva ce înseamnă să fie acea rețea?
Calculul biologic nu a produs dovezi ale conștiinței artificiale, dar a creat o nouă posibilitate experimentală: studierea, în condiții controlate, a modului în care materia vie poate transforma informația în comportament adaptiv. Iar această direcție ar putea contribui, în timp, și la înțelegerea condițiilor fizice și biologice necesare apariției conștiinței.
Surse:
• In vitro neurons learn and exhibit sentience when embodied in a simulated game-world.
• Cortical Labs – CL1, prezentarea tehnologiei.
• National University of Singapore – Prezentarea centrului de calcul biologic.
• Why brain organoids are not conscious yet.
