Una dintre ideile fundamentale din mecanica cuantică este aceea că obiectele cuantice, cum ar fi fotonul ori electronul, sunt în acelaşi timp şi particulă, şi undă. Într-adevăr, realitatea pe care ne-o dezvăluie mecanica cuantică este greu de digerat pentru o minte obişnuită cu o realitate de zi diferită, unde obiectele par a fi doar obiecte, iar undele doar unde...
Una dintre problemele ridicate de realitatea din lumea cuantică este următoarea: obiectele cuantice nu sunt nici undă, nici particulă până nu sunt observate, iar ele se manifestă ca undă sau particulă în funcţie de modul în care sunt măsurate. Actul măsurării "obiectivează" aşadar obiectele cuantice.
David Arvidsson-Shukur, doctorand la Laboratorul Cavendish, Universitatea Cambridge, a căutat o cale de a urmări mişcarea particulelor cuantice fără a le măsura.
Împreună cu alţi doi cercetători, Arvidsson-Shukur a publicat pe 18 decembrie a.c. în Physical Review A o lucrare în care afirmă că au identificat o modalitate de a urmări obiectele cuantice fără a interfera direct cu acestea; mai precis, prin utilizarea "urmelor" pe care obiectele cuantice le lasă în mediu în urma interacţiunii cu acest mediu, în speţă cu alte obiecte cuantice.
Tehnica descrisă de cercetători promite să permită fizicienilor să efectueze măsurători la finalul experimentului şi să identifice în acest fel mişcarea obiectelor cuantice pe perioada experimentului.
În măsura în care metoda propusă va avea succes, o altă idee stranie din mecanica cuantică, şi anume că obiectele cuantice există în mai multe locaţii în acelaşi timp (până în momentul în care sunt măsurate), va fi putea fi verificată.
Textul articolului: Evaluation of counterfactuality in counterfactual communication protocols
