Derivaţii halogenaţi sunt compuşii organici care conţin în molecula unul sau mai mulţi atomi de halogen. Aceştia au forma R-X (unde X poate fi F, Cl, Br sau I).

Pentru a denumi derivaţii halogenaţi, se indică poziţia în catenă sau nucleu, natura halogenului şi numele hidrocarburii. Uzual, aceşti compuşi pot fi denumiţi şi sub forma: halogenură de numele radicalului (exemplu: clorură de etil)

Exemple de derivaţi halogenaţi şi denumiri:

DDT(p,p' diclorodifeniltricloroetan sau uzual - DDT)

3 cloro 1 butena(3-cloro 1-butena)

hexaclorociclohexan(hexaclorociclohexan) clorobenzen(clorobenzen)

 

 

 

Clasificare:

A) după natura radicalului:
- alifactic, care poate fi atât saturat, cât şi nesaturat:
CH3-Cl ( clorometan / clorura de metil)
CH2=CH-CH2Cl (clorura de alil)

- aromatic:

iodobenzen(iodobenzen)


B) după natura halogenului, compuşii pot fi fluoruraţi, cloruraţi, bromuraţi, ioduraţi sau micşti:
CF2=CF2 (tetrafluoroetenă)
CH3-CH2-Cl (clorură de etil / cloroetan)
CH3-I (iodometan)
CH3-Br (bromometan)
CF2Cl2 (diclorodifluorometan)


C) după numărul atomilor de halogen:
- monohalogenaţi: CH3-CH2-CH2-Cl (clorură de n-propil / cloropropan)
- polihalogenaţi: C6H6Cl6 (hexaclorociclohexan)


D) după poziţia atomilor de halogen

- derivaţi halogenaţi geminali: CH3-CH2-CHCl2 (1,1-dicloropropan)
- derivaţi halogenaţi vicinali: CH2Br-CHBr-CH3 (1,2-dibromopropan)
- derivaţi halogenaţi izolaţi: CH2Cl-CH2-CH2Cl (1,3-dicloropropan)


Derivaţii halogenaţi sunt caracterizaţi de câteva proprietăţi fizice:

- Starea de agregare: compuşii pot fi solizi, lichizi sau gazoşi;
- Punctul de topire: indică temperatura necesară pentru a schimba starea de agregare de la solid la lichid;
- Punctul de fierbere: indică temperatura necesară pentru a schimba starea de agregare de la lichid la gazos.

Starea de agregare, precum şi punctele de topire şi fierbere diferă de la compus la compus!

- Solubilitatea: deoarece au în structura lor legături covalente polare carbon - halogen,compuşii halogenaţi sunt solubili în solvenţi polari (etanol, acetonă etc), dar aproape insolubili în solvenţi nepolari şi în apă (în general, o substanţă este solubilă în apă, dacă poate forma cu moleculele acesteia legături de hidrogen).


Reactivitatea derivaţilor halogenaţi depinde de
:

I) Natura atomului de halogen (R-F < R-Cl < R-Br < R-I);
II) Natura radicalului hidrocarbonat:
- reactivitate normală : derivaţi de la alcani şi cicloalcani;
- reactivitate mărită : compuşi ce au halogen în poziţia alilică sau benzenică;
- reactivitate redusă : compuşi ce au halogenul legat de atomul de carbon al legăturii duble (vinilic) sau de nucleul benzenic (aromatic).



Bibliografie: manualele alternative de chimie de clasa a XI-a.

Pt a posta comentarii: creați un cont pe site, folosiți contul de FB, Twitter sau Google ori postați ca vizitator (fără nicio formalitate de înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (nu se publică automat).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro