MercurMercurul este un element chimic pe care îl întâlnim destul de des în viaţa de zi cu zi - în termometre, în lămpile fluorescente, chiar şi în unele cosmetice, deşi acest lucru nu este recomandat, din cauza nocivităţii sale. Dar cum a început totul?

 

 

 

Ei bine,  povestea mercurului începe cu ceva timp înaintea erei noastre. Cea mai veche mostră din acest element a fost descoperită într-un mormânt egiptean din Kurna, ce datează din anul 1500 î.Hr. Aceasta este încă o dovadă că mercurul avea un rol important în viaţa anticilor, ei atribuindu-i chiar proprietăţi magice.

Dar de ce era mercurul un metal atât de deosebit pentru antici? În primul rând, datorită proprietăţii speciale pe care o are acesta- starea lichidă la temperatura camerei. În plus, mercurul are culoarea argintului, un metal preţios, această asociere fiind dovedită chiar de simbolul său (Hg) care vine de la grecescul "hydrargyrum", însemnând “argint lichid”.

 

Mercur

Mercurul, cel mai toxic element non-radioactiv de pe Pământ

 

Romanii erau şi ei unul dintre popoarele care acordau o mare importanţă acestui element. Ei îl asociau cu zeul Mercur, cunoscut pentru rapiditatea şi mobilitatea sa. De asemenea, ei îl mai foloseau şi în cosmetice care, uneori, deformau faţa.

Tot în cosmetice îl foloseau şi egiptenii, iar grecii îl foloseau în producerea unguentelor.

Chiar şi alchimiştii erau interesaţi de proprietăţile mercurului. De exemplu, alchimistul chinez Ko Hung  (283-343 î. Hr.) explică felul în care mercurul poate fi extras din cinabru prin încălzirea celui din urmă la temperaturi foarte mari.

Totuşi, motivul pentru care alchimiştii dădeau atât de multă importanţă acestui metal este faptul că ei îl considerau un fel de materie primă din care toate metalele luau naştere prin varierea cantităţii de sulf din acesta. Scopul suprem al alchimiştilor era obţinerea aurului, aşa că au încercat de nenumărate ori transmutarea mercurului în acest metal preţios. Fără succes, evident.

Contrar convingerilor din prezent, mercurul era considerat în trecut ca fiind secretul longevităţii, diferite substanţe fiind preparate pe baza acestuia. Împăratul chinez Qín Shǐ Huáng Dì este doar una dintre victimele acestei concepţii greşite. El a băut un amestec de mercur şi jad în speranţa unei vieţi mai lungi, poate chiar eterne. Din păcate, nu a obţinut rezultatul dorit, el murind pe data de zece septembrie 210 î.Hr., în urma otrăvirii cu această substanţă.

 

 

Cu timpul, însă, faptul că mercurul are un efect nociv a devenit din ce în ce mai evident. De exemplu, sclavii romani care lucrau în minele de mercur mureau după o anumită perioadă, dovedindu-se în cele din urmă că era din cauza expunerii  îndelungate la această substanţă. Aceste mine au devenit apoi pedeapsa criminalilor şi a sclavilor, ele servind ca înlocuitori pentru execuţiile tradiţionale.

Totuşi, nocivitatea mercurului nu a fost luată prea mult în serios, iar cu cât omenirea evolua, cu atât acesta era întâlnit mai frecvent în viaţa omului.

În secolul al XVIII-lea, fizicianul german Daniel Gabriel Fahrenheit a inventat termometrul cu mercur. Putem întâlni acest tip de termometru chiar şi astăzi, deşi mai puţin frecvent, unele state interzicând complet folosirea acestuia din motive lesne de înţeles.

Termometru mercur

Termometrul cu mercur, inventat de Daniel Gabriel Fahrenheit în secolul al XVIII-lea

 

Mercurul avea un rol important chiar şi în medicină. Una dintre cele mai mari probleme ale secolului al XVI-lea era sifilisul. În disperata căutare a unui tratament, a fost luat în considerare şi mercurul. Rezultatele au fost ambigue, însă acest "tratament” a fost folosit în continuare pentru mult timp - până la începutul secolului al XX-lea.

Tot în cadrul acestui domeniu, mercurul era folosit  în plombele dentare, în unele antiseptice sau în substanţele conservante din vaccine. Astăzi, însă, acest element chimic este înţeles mult mai bine, fapt ce a dus la restricţionarea folosirii lui în medicină.

Unele cosmetice (rimelurile, în special) conţin şi ele mercur, iar în 2008 statul Minnesota a fost primul din S.U.A. care a interzis folosirea lui în acest scop.

În prezent, mercurul este folosit mai mult în industria chimică şi electrică, încercându-se pe cât posibil îndepărtarea acestuia din uzul casnic.

În industria chimică, mercurul este folosit pentru obţinerea sodei caustice sau a hidroxidului de sodiu. În industria electrică el are rol în fabricarea lămpilor fluorescente şi a contoarelor electrice. Un alt rol pe care îl are mercurul este în fabricarea oglinzilor cu lichid folosite la telescoape.

Această scurtă călătorie în timp ne ajută să înţelegem felul în care mercurul era văzut atât în antichitate, cât şi în ziua de azi. Am văzut cum oamenii au reuşit să-i dezlege tainele, îndepărtând astfel aura de mister şi magie ce îl înconjura odinioară.