DinozauriEste cert că paleontologii sunt de acord asupra faptului că toţi dinozaurii sunt morţi. Dar dincolo de această opinie comună, există numeroase puncte de dezacord între aceştia, în special cu privire la cauza extincţiei acestor reptile gigant. În continuare puteţi afla 10 dintre cele mai neobişnuite teorii care au fost emise în legătură cu acest subiect.

 

 

1. Rahitismul

Potrivit unei informări din anul 1928 ce a apărut în Science News-Letter, Harry T. Marshall, un patolog de la University of Virginia a speculat că dinozaurii ar fi murit de rahitism după ce norii de praf ar fi obturat lumina Soarelui şi ar fi redus aportul de radiaţii ultraviolete (UV). (Rahitismul este cauzat de deficitul de vitamina D, calciu şi fosfaţi şi el provoacă slăbirea sau înmuierea oaselor, ceea ce poate conduce, de asemenea, la malformaţii).

Marshall a susţinut că metabolismul dinozaurilor, care a fost privat de aportul de UV, nu a mai putut produce o cantitate suficientă de vitamina D. Mai mult decât atât, el a sugerat că ferigile şi alte furaje care au fost „private de energia corespunzătoare radiaţiilor ultraviolete" nu ar mai fi produs substanţele nutritive care ar fi putut combate rahitismul. După numai câteva generaţii, a afirmat Marshall, dinozaurii sufereau de rahitism.

2. Otrava

În anul 1967, Seil Koch de la US Geological Survey a publicat un studiu în care sugera că seleniul care se găseşte în minereurile sulfuroase de metale au otrăvit lent dinozaurii:

„Seleniul s-a depus în întreaga lume prin intermediul lavei şi gazelor vulcanice din era mezozoică. Descompunerea rocilor care conţineau seleniu a generat, probabil, apariţia unei vegetaţii bogate în seleniu. Aceste plante toxice au fost ulterior mâncate de dinozaurii erbivori, în timp ce animalele carnivore au fost otrăvite de seleniul ingerat şi reţinut în ţesuturile adipoase şi oasele animalelor cu care s-au hrănit.

Supravieţuirea mamiferelor din era neozoică poate fi explicată. Datorită faptului că mamiferele au o inteligenţă mai mare decât a reptilelor, acestea au avut capacitatea de a distinge între plantele toxice şi cele netoxice. În prezent bovinele evită consumul de vegetaţie bogată în seleniu dacă este disponibilă o vegetaţie netoxică în apropiere.

3. Ciupercile

În anul 2008 trei cercetători chinezi au propus teoria conform căreia impactul dintre o cometă şi planeta Pământ, care s-a produs cu 65 de milioane de ani în urmă, a iniţiat o veritabilă reacţie în lanţ de evenimente: incendiile apărute la nivel planetar au provocat despăduriri pe o scară largă, ceea ce a oferit o sursă nutriţională abundentă pentru apariţia ciupercilor.

Pe măsură ce ciupercile s-au înmulţit tot mai mult, sporii lor s-au răspândit în întreaga lume şi au provocat o creştere şi mai mare a numărului de ciuperci. În cele din urmă concentraţia de spori fungici a biruit sistemele imunitare ale dinozaurilor provocând în acest fel îmbolnăvirea acestora. Alţi spori fungici au pătruns în ouăle de dinozaur împiedicând înmulţirea acestora.

4. Cataracta


În cartea sa din anul 1982, „The Last Dinosaurs", oftalmologul britanic Laszlo Croft consideră că dispariţia dinozaurilor s-ar fi datorat orbirii acestora ca urmare a cataractei. Această afecţiune a fost asociată cu creşterea temperaturii globale. Croft a propus că unele forme anatomice ale dinozaurilor, precum în cazul lui Triceratops, s-au dezvoltat pentru a proteja ochii acestora de radiaţia solară. (Revista New Scientist, aparent fără nicio ironie, a denumit această propunere „teoria luminoasă").

5. Iarna

Potrivit unui articol din anul 1967 care a fost scris de paleontologul John Cys: „toate reptilele care au supravieţuit extincţiei în masă de la sfârşitul Cretacicului au reuşit să se protejeze în locuri izolate în care au hibernat odată cu debutul iernii. Dinozaurii, pe de altă parte, erau atât de mari încât găsirea unor locuri de hibernare potrivite pentru ei a fost aproape imposibilă".


6. Plantele

Unii oameni de ştiinţă cred că răspândirea continuă a plantelor de la suprafaţa pământului a pecetluit soarta dinozaurilor. Teoria lor: în timpul Cretacicului plantele cu flori şi pădurile cu lemn de esenţă tare au invadat Pământul şi au înlocuit Ginkgo biloba, Cycadeoidea şi numeroase conifere. Răspândirea acestora a provocat înfometarea dinozaurilor erbivori care nu s-au mai putut adapta la o schimbare de dietă. Şi odată cu înfometarea erbivorelor s-a produs şi înfometarea dinozaurilor carnivori. (O variantă a acestei teorii sugerează că noua dieta a provocat constipaţia terminală a dinozaurilor. Pe bune.)

7. Cojile de ouă!

La începutul anilor '70 cercetătorii francezi şi germani au anunţat că au descoperit ouă de dinozaur a căror coajă era mai subţire decât în cazul ouălor descoperite anterior. Ei au sugerat că cojile de ouă ar fi devenit atât de subţiri încât ar fi fost prea fragile pentru a susţine embrionii de dinozaur aflaţi în creştere.

În acest fel s-a crezut că subţierea cojilor de ouă ar fi putut fi un rezultat al unor schimbări hormonale declanşate de suprapopulare. Oricare ar fi fost cauza reală, acest efect s-a dovedit a fi un fenomen local.

8. Mamiferele!

„Unii autori au continuat să susţină că dinozaurii erbivori cu coarne au fost decimaţi în parte de către dinozaurii carnivori de dimensiuni mari", se arată în Monographs of the United States Geological Survey (1907). „Se pare că ar fi mult mai probabil ca animalele de o altă rasă sau hoardele de creaturi care au emigrat din alte regiuni să-şi fi exterminat predecesorii. Mamiferele ar fi reprezentat doar un nou duşman al acestora".

Unii paleontologi cred că dinozaurii din familia Ceratopsia (dinozauri erbivori cu nas) şi-au dezvoltat structura osoasă distinctă pentru a-şi proteja vasele de sânge de la gât de atacul mamiferelor patrupede mici, dar însetate de sânge. Alţii au sugerat că mamiferele au exterminat dinozaurii deoarece s-au hrănit cu ouăle de dinozaur sau cu puii neajutoraţi ai acestora.

9. Goliciunea

În anul 1965 Loris Russel, director al Royal Ontario Museum of Paleontology, a publicat o lucrare în care a argumentat că dinozaurii au fost condamnaţi la moarte de goliciunea lor. Deşi Russel a arătat că dinozaurii aveau sânge cald, el a crezut că lipsa de blană sau de pene de pe corpul lor i-a făcut pe aceştia vulnerabili la vremea rece. „Fiecare iarnă, care pentru noi ar fi fost una blândă, a dus la dispariţia a tot mai multe specii. Ocazional, mai multe ierni severe au accentuat acest proces".

10. Omizile!

În anul 1962 entomologul Stanley Flandra a scris o lucrare în care a sugerat că umilele omizi ar fi exterminat reptilele gigantice. El şi-a bazat această teorie pe observaţia că, în absenţa unui prădător natural, insectele au fost în stare să micşoreze „extrem de mult zonele cu vegetaţie luxuriantă". Flandra a crezut că omizile au intrat în scenă înainte de apariţia duşmanilor lor naturali care le-au limitat numărul. Ca atare: „o slăbiciune inerentă a reptilelor a fost reprezentată de nevoia lor extraordinară de vegetaţie abundentă. Doar câţiva ani caracterizaţi de un deficit de plante ar fi putut să conducă la exterminarea dinozaurilor. Hoardele de omizi care au consumat rapid frunzele de smochin şi breadfruit (n.t. Arborele de pâine), dafin, sălcie, stejar şi magnolie ar fi stopat răspândirea spaţială a reptilelor gigant prin faptul că dieta acestora era una inadecvată sau prin faptul că acestea nu au mai putut să-şi evite duşmanii naturali".



Traducere de Cristian-George Podariu după the-ten-most-bizarre-theories-about-why-the-dinosaurs.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.