Priviți imaginea de mai sus, creată de neurologul Edward Adelson la MIT. Este una dintre iluziile optice extrem de simple, dar nu mai puțin uimitoare, care arată complexitatea sistemului vizual uman. Este una dintre iluziile optice de care nu ne săturăm în a ne mira, dat fiind că ce vedem nu corespunde realității și nu e nimic ce am putea face pentru a ne schimba percepția.

Priviți, așadar, pătratele A și B de pe tabla din imaginea de mai sus. Pătratele par a fi în mod clar diferite; pătratul A are, în mod evident, o nuanță mai închisă de gri decât pătratul B. Dar este doar o iluzie...

Dacă vă uitați la imaginea de mai jos, unde cele două pătrate, A și B, au fost conectate cu o bandă, observați că cele două pătrate au, în fapt, aceeași nuanță de gri. Desigur, puteți verifica asta și în alt mod, pur și simplu prin izolarea celor două pătrate (prin acoperirea restului tablei cu o foaie de hârtie, de exemplu).

Ce se întâmplă? De ce vedem lucrurile astfel? Pentru că sistemul vizual nu este doar un simplu „contabil”, care consemnează diverse intensități ale luminii de diverse culori, ci ia în calcul complexitatea lumii înconjurătoare, cu multiple surse de lumină și multiple umbre - și încearcă să ne ofere cea mai bună estimare a celor la care ne uităm. Iar în imaginea noastră vedem cum un cilindru verde aruncă o umbră pe tabla cu pătrate, schimbând, așadar, imaginea „pură”, fără interferențe, adică o tablă care ar fi sub aceeași sursă de lumină, care ar fi distribuită uniform. De acest joc de lumini și umbre sistemul vizual trebuie să țină cont, și o face, cu prețul acestei interpretări cumva bizare a două pătrate care au aceeași culoare, dar ne par a fi diferite.

 



Iată ce spune chiar creatorul iluziei, Edward Adelson, despre modul în care crede că sistemul vizual procesează imaginea:
„Sistemul vizual trebuie să determine culoarea obiectelor din natură. În acest caz, problema este de a determina nuanța cenușie a pătratelor de pe tablă. Doar măsurarea luminii provenite de pe o suprafață privită nu este suficientă: o umbră va întuneca o suprafață, astfel încât o suprafață albă aflată în umbră poate reflecta mai puțin lumină decât o suprafață neagră în plină lumină. Sistemul vizual folosește mai multe trucuri pentru a stabili unde sunt umbrele și cum să compenseze existența acestora, pentru a determina nuanța care aparține unei suprafețe.

Primul truc pe care-l folosește sistemul vizual se bazează pe contrastul local. În umbră sau nu, un pătrat care este mai deschis la culoare decât cele învecinate este probabil mai deschis decât media și invers. În imagine, pătratul mai alb aflat în umbră este înconjurat de pătrate mai întunecate. Astfel, chiar dacă pătratul este întunecat din punct de vedere fizic, este alb în comparație cu vecinii săi. Pătratele întunecate din afara umbrei, în schimb, sunt înconjurate de pătrate mai deschise la culoare, astfel încât arată întunecate, prin comparație.

Un al doilea truc se bazează pe faptul că umbrele au adesea margini vagi, în timp ce zonele vopsite, ca pătratele din imagine, au adesea margini abrupte, clar definite. Sistemul vizual tinde să ignore modificările treptate ale luminii, pentru a putea determina culoarea suprafețelor, fără a fi indus în eroare de umbre. În această imagine, umbra arată ca o umbră, atât pentru că este gradată în luminozitate și pentru că obiectul care creează umbra este vizibil.

Liniile de demarcație dintre pătrate sunt, de obicei, un semnal al modificări culorilor suprafeței.

Ca și în cazul multor alte așa-numite iluzii optice, acest efect demonstrează cu adevărat eficiența, nu eșecul sistemului vizual. Sistemul vizual nu este foarte bun ca un contor de lumină, dar acesta nu este scopul său. Sarcina importantă este de a descompune informațiile imaginii în componente semnificative și, astfel, de a percepe natura obiectelor pe care le observă”.

Sursa: MIT

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.