Vasile ErsekVasile Ersek, doctor în geologie şi oceanografie la Oregon State University şi actualmente cercetător la Oxford University, răspunde la câteva întrebări pe tema încălzirii globale, combaterii sale şi consecinţelor acestui fenomen planetar.

 

 

Ce v-a determinat să optaţi pentru studiul climei „de ieri, de azi şi de mâine”?

Prima introducere în acest domeniu am avut-o în anul IV de facultate, pe parcursul unei burse Erasmus la Lund University, în Suedia. Acolo am urmat un curs care a fost predat de mai multi profesori, fiecare renumit în domeniul sau. Acest curs  s-a concentrat pe schimbările climatice din ultimele 2.000.000 de ani şi mi-a deschis interesul pentru a explora mai în detaliu acest domeniu pentru că mai sunt atât de multe necunoscute în ecuaţia paleoclimei.


Cu ce probleme „climatice” se confruntă lumea de astăzi?

Problemele variază de la o zonă la alta, iar în cele din urmă impactul va fi pe de o parte în funcţie de cât de mult şi de rapid se va schimba clima, iar pe de altă parte în funcţie de cum va reuşi societatea umană să se adapteze la aceste schimbări. De exemplu, în România problema tot mai mare o reprezintă deşertificarea unor arii extinse din sudul ţării şi înmulţirea fenomenelor meteorologice extreme. Pentru viitor se mai prevede şi o reducere semnificativă a resurselor hidrologice ale ţării noastre. În termeni mai generali, la nivel mondial ţările mai dezvoltate vor putea probabil să se adapteze mult mai bine decât ţările sărace din Africa, Asia sau America de Sud. Sunt însă şi unele ţări (în special Rusia şi Canada) care vor beneficia de pe urma încălzirii globale pentru că se vor deschide noi pasaje navigabile în zona arctică, se va mări perioada de creştere a plantelor şi vor cheltui mai puţini bani pentru încălzirea locuinţelor.


Mulţi oameni sunt speriaţi de ipoteza unei „catastrofe climatice” sau „apocalipse climatice”. Cât mit şi cât adevăr se află în acest „sfârşit climatic al lumii”?

Nu se poate vorbi despre „un sfârşit climatic al lumii” şi cred că afirmaţiile de genul acesta se fac doar pentru a atrage atenţia şi a speria lumea. Oricare va fi magnitudinea sau rapiditatea schimbărilor climatice viitoare specia umana va putea să se adapteze la noile condiţii, însă asta nu înseamnă că nu există potenţialul ca încălzirea globală să ducă la moartea a milioane de oameni.


Hazardurile naturale sunt o altă problemă cu care se confruntă omenirea…Care sunt fenomenele de care ar trebui să ne temem şi care sunt cele pentru care se pot găsi soluţii pentru a diminua eventualele consecinţe catastrofale?

În România trebuie să fim pregătiţi pentru a ne confrunta cu secete mai lungi şi mai frecvente, veri mai toride şi reducerea potenţialului hidrologic. Pentru a evita consecinţe catastrofale, România va trebui să-şi adapteze politicile economice şi agrare în conformitate cu schimbările climatice prognozate de specialişti.


Există sau nu încălzire globală?

Aceasta este o realitate demonstrată fără echivoc în ultimul raport produs de Intergovernmental Panel on Climate Change.


Poate fi considerată un hazard, un fenomen apocaliptic?

Depinde foarte mult de zonă, însă deocamdată nu cred că va fi un fenomen cu adevărat apocaliptic.


Cât de vinovat este omul pentru ce se întâmplă azi? Cine influenţează în realitate evoluţia climei şi în ce proporţii?

Omul este responsabil în cea mai mare parte pentru creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră în atmosferă, iar aceasta va duce categoric la modificarea climei. Evoluţia climei este influenţată atât de factori antropogenici, cât şi de variaţiile naturale, însă este greu de calculat exact ce procent poate fi atribuit acestor doi factori.


Cât de importante sunt energia verde, reciclarea şi plantarea de copaci în modificările „în bine” ale climei?

Investiţiile în energia verde sunt esenţiale pentru reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră, pentru că reduc dependenta societăţii umane de combustibilii fosili. Fără investiţii majore în acest domeniu, reciclarea şi plantarea de copaci sunt doar praf de aruncat în ochii cetăţenilor.


Au mai existat perioade de glaciaţiune, răcire sau încălzire climatică de-a lungul existenţei Pământului?

Ultima perioadă glaciară s-a încheiat aproximativ acum 17000 de ani, iar ultima perioadă cu temperaturi similare cu cele moderne a avut loc aproximativ acum 125000 de ani. Au existat însă multe alte oscilaţii de temperatură, când temperatura pe Pământ era fie mult mai ridicată decât astăzi (de exemplu în timpul Eocenului (~54-33 Ma) sau Cretacicului (~145-65 Ma)) sau mult mai rece (de exemplu în Ordovician (~488-443 Ma), când se crede că întreaga suprafaţă a Pământului era acoperită de gheaţă).



Cum arată planeta după ce a încetat unul din fenomenele menţionate mai sus? Ar putea reveni la normal? Fiinţele ar putea să supravieţuiască acestor fenomene?

În timpul ultimei perioade glaciare teritoriul Canadei, nordului Statelor Unite şi o mare parte din Scandinavia erau acoperite de calote glaciare similare ale căror grosimi au ajuns până la câţiva kilometri. Tot atunci existau gheţari şi pe teritoriul actual al ţării noastre, iar o mare parte din teritoriul României era acoperit de permafrost. Din contră, acum 125000 de ani calota glaciară din Groenlanda era mult mai mică decât în prezent, iar nivelul mării era cu ~6 m mai ridicat. Nu se poate vorbi de condiţii „normale”de climă, deoarece clima este într-o continuă schimbare. Societatea umană, însă, s-a adaptat la un anumit tip de condiţii climatice (cele caracteristice ultimilor 6000 de ani) şi în condiţiile suprapopulării planetei nu se poate adapta foarte uşor la schimbările climei.

Schimbările climatice au afectat dintotdeauna comunităţile biologice, unele organisme reuşind să se adapteze la noile condiţii, în timp ce altele au dispărut. De exemplu, acum 251 Ma (la sfârşitul Permianului) au dispărut peste 95% din speciile marine şi 70% din speciile terestre. Cu siguranţă că încălzirea climei în viitor va determina extincţia unor specii, însă să sperăm că amploarea va fi mai redusă decât în cazul marilor extincţii din trecut.


Topirea gheţarilor este un fenomen real? Dacă da, care este cauza topirii lor şi ce urmări ar putea avea? Putem încetini evoluţia acestui fenomen?

Topirea gheţarilor este un fenomen cât se poate de real şi foarte bine documentat, în special în munţii Alpi, unde se pot studia fotografii ale gheţarilor începând de acum 100 de ani (vezi de exemplu: http://www.swisseduc.ch/glaciers/big_melt/index-en.html). Cauzele sunt clare: încălzirea climei datorită creşterii concentraţiei gazelor cu efect de seră în atmosferă. Sunt două consecinţe majore ale topirii gheţarilor: creşterea nivelului mării şi reducerea cantităţii de apă provenită din topirea zăpezii, o resursă foarte importantă pentru multe ţări din America de Sud şi Asia (de exemplu Peru, China sau India). Din păcate, pentru mulţi gheţari procesul este deja ireversibil, însă dacă acţionăm rapid gheţarii mai mari încă pot fi salvaţi.


Cum putem combate defrişările masive, poluarea şi consumul „excesiv” al resurselor solului şi ale subsolului, care duc nu numai la modificări ale peisajului/climei, ci chiar la fenomene precum deşertificarea (un exemplu e ceea ce se întâmplă în judeţul Dolj)?

Această întrebare trebuie adresată guvernului şi parlamentului României.


Înainte de a încheia, vreau să vă felicit pentru blogul Paleoclima şi să vă mulţumesc încă o dată pentru timpul acordat.

Cu mare plăcere.

Un interviu realizat de Mihai Bărbulescu în aprilie 2009.
Pagina de web a lui Vasile Ersek: aici.


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.