E greu de spus cine a fost primul care a observat beneficiile aspirinei, pentru că nu a rămas scris. În orice caz, omul cunoaște de multe secole despre faptul că utilizarea anumitor plante ori a scoarței unor copaci (cel mai faimos exemplu: coaja de salcie) putea reduce/vindeca durerea de cap și reumatismul.

Hipocrate scria în secolul al V-lea î.Hr. despre o pudră amară extrasă din scoarța de salcie care ușura durerile și reducea febra. Acest remediu este menționat în texte antice din Sumer, Egipt și Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul.

Explicația: conținutul de acid acetilsalicilic. Chimistul german Karl Gerhardt a descoperit cum se putea produce acest acid în 1853, dar un doctor, Felix Hoffman, tot german, de la Compania Bayer, a descoperit cum să o producă în stare pură, pentru a fi folosită ca medicament. Bayer a denumit produsul „aspirină”.

Pe lângă beneficiile aspirinei, au fost descoperite și anumite efecte secundare nedorite. De exemplu: în doze mari, iritarea mucoasei gastroduodenale. Acest neajuns a fost contracarat prin folosirea aspirinei tamponate, un amestec de acid acetilsalicilic și săruri ale calciului. Studiile oferă rezultate diferite privind eficiența. O altă variantă ar fi utilizarea vitaminei C odată cu aspirina, dat fiind faptul că s-a demonstrat că vitamina C oferă o protecție împotriva daunelor provocate de aspirină la nivelul mucoasei stomacului.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.