Când o femeie decidea soarta unei bune părți a lumii...
Licurg consultând-o pe Pythia, de Eugène Delacroix
Pe măsură ce soarele răsare peste Delfi în anul 500 î.Hr., Aristonike se grăbește spre templul lui Apollo. La fel ca toți grecii, cunoaște legenda lui Delfi încă din copilărie. Doi vulturi eliberați de Zeus de la cele două capete ale Pământului s-au întâlnit pe versanții Muntelui Parnas, identificând Delfi ca centrul lumii. Locul a fost marcat de o piatră misterioasă străjuită de un șarpe legendar numit Pytho.
Dar după ce Apollo l-a ucis pe Pytho, a făcut din Delfi casa lui, astfel orașul devenind cel mai bun loc din lume pentru a căuta îndrumare direct de la zeul profeției. Nu chiar direct, în fapt...
Un singur oracol cunoscut sub numele de Pythia comunica voința lui Apollo. Pythia putea fi doar o femeie, aceasta fiind cea mai importantă slujbă din oraș.
În curând eroina noastră, Aristonike, care se află încă în stadiul de pregătire, își va asuma rolul de noua Pythia.
În ciuda faptului că a slujit în Templul lui Apollo mulți ani, Aristonike nu este încă sigură dacă este suficient de înțeleaptă pentru a îndeplini acest rol. Dar aceste îndoieli vor trebui să aștepte. Astăzi va fi evaluată de oficiali ai consiliului de guvernare al orașului. Dacă ceea ce vor vedea se va ridica la nivelul așteptărilor lor, aceasta este ziua în care Aristonike va deveni noul oracol din Delfi.
În incinta sacră (temenos) Aristonike salută actualul oracol și oficialii orașului. Grupul se alătură procesiunii către Izvorul Castalia, unde Pythia efectuează o ceremonie de purificare pentru a se pregăti pentru o zi de profeții. Pentru a stabili dacă Apollo este dispus să fie consultat, Aristonike aduce apă din izvor preoților din templu, care aruncă apa pe o capră. Dacă respectiva capră se scutură, va fi o zi de profeție. Dacă nu se scutură capra, călătorii din Sicilia, Egipt și Afganistan (după denumirile de azi) vor trebui să aștepte o lună pentru a încerca din nou să consulte oracolul. Din fericire, Apollo este într-o stare de spirit ce favorizează comunicarea.
Locuitorii din Delfi sunt primii la rând; majoritatea caută sfaturi despre afaceri sau căsătorie. În urma localnicilor sunt alți greci și apoi non-greci, inclusiv ambasadori din marile orașe, care intenționează să întrebe dacă să meargă la război sau unde ar trebui să întemeieze noi colonii. Majoritatea solicitanților vin cu două variante, pentru ca Pythia să aleagă, alături de tortul obligatoriu în astfel de situație (un fel de dar).
Aristonike vorbește apoi cu Pythia, indicând figurile importante și împărtășind unele dintre preocupările lor; totul în timp ce consilierul orașului ia notițe despre comportamentul ei. Apoi Pythia dispare în camera ei oraculară cunoscută sub numele de „adyton”. În interior ea va canaliza inspirația lui Apollo, rostind profeții ambigue pe care trebuie să le interpreteze apoi cei interesați (cei veniți pentru profeții). Adytonul este singurul loc din templul pe care Aristonike nu are voie să meargă, deocamdată.
În timp ce consultările continuă, Aristonike începe să adune lemn pentru focul etern al templului. În timp ce strângea ramuri din laurii sacri, Aristonike îi spionează pe grecii bogați care se antrenează pentru viitoarele jocuri în cinstea Pythiei. Imediat ca importanță după Jocurile Olimpice, aceste jocuri sunt prilej de bogății și atenție pentru Delfi. De obicei, Aristonike se oprea pentru a admira sportivii, dar astăzi se concentrează mai mult pe a-și impresiona observatorul. Luând cantitatea necesară de ramuri, se grăbește înapoi la templu pentru finalizarea evaluării sale.
Consilierul care a monitorizat-o le vorbește despre observațiile făcute celorlalți oficiali, iar după o scurtă discuție liderul lor dă din cap. El o susține pe Aristonike ca noul oracol, iar Pythia oferă binecuvântarea lui Apollo cu privire la verdictul lor.
Apropiindu-se de Aristonike lângă vatra sacră, Pythia îi dezvăluie în cele din urmă secretele meseriei sale. Transmise direct de la un oracol la altul, nicio carte de istorie nu va înregistra vreodată aceste detalii, rămânând necunoscute pe vecie.
Dar cunoștințele Pythiei vor ghida toate profețiile lui Aristonike, care vor influența conflictele viitoare, politica și relațiile dintre state; asta face din Aristonike una dintre cele mai puternice femei din lumea antică.
Pe măsură ce Pythia își încheie ultima sa lecție, ea îi arată lui Aristonike două inscripții pe pereții templului: „cunoaște-te pe tine însuți” și „nimic în exces”.
Lăsată singură să mediteze la aceste idei, Aristonike simte prima atingere a inspirației lui Apollo, înțelegând că păstrarea unei minți deschise poate fi mai importantă decât găsirea unui singur răspuns la întrebările primite.
Textul articolului este traducere și adaptare după textul din videoclip.
