Quarcul „charm” este una dintre cele şase particule elementare care, împreună cu leptonii, reprezintă elementele constitutive ale materiei obişnuite. Este de sute de ori mai masiv decât quarcurile „up” şi „down”, din care sunt constituiţi protonii şi neutronii.
Teoreticienii prevăzuseră existenţa quarcului „charm” în încercarea de a explica absenţa unei anumite interacţiuni presupusă a exista între particule. Atunci când, în cele din urmă, quarcul „charm” şi-a făcut apariţia, acesta s-a prezentat ca şi constituent al particulei J/ψ, a cărei descoperire, în 1974, i-a convins pe deplin pe fizicieni că particulele „quark (quarc)” există.
Credit: Sandbox Studio
Particulele ce conţin un quarc „charm” sunt cunoscute sub denumirea de „charmed particles” sau „charmonia”. Ele au o existenţă efemeră, iar apoi se descompun în particule obişnuite. Multe experimente au fost realizate pentru a le studia proprietăţile. La anumite acceleratoare de particule cunoscute drept „fabrici de charm”, pot fi produse cantităţi considerabile de asemenea particule, cu o puritate ridicată. Se estimează că un accelerator de particule ce va ciocni electroni şi pozitroni la Beijing, în China, spre exemplu, poate genera 10 miliarde de dezintegrări J/ψ într-un an de funcţionare. Acest nivel al producţiei permite oamenilor de ştiinţă să observe cu mare precizie procesele subatomice, putând astfel dezvălui semne subtile ale unor noi fenomene fizice prezise de teoreticieni.
Textul de mai sus reprezintă traducerea, cu acordul editorului, a articolului The charm quark (SymmetryMagazine) , de Frederick A. Harris.
Traducător: Mălina Iorga.