CE SUNT TRIGLICERIDELE?

Trigliceridele sunt o formă de grăsime în sânge. Ele sunt principalele componente ale uleiului vegetal şi ale uleiurilor animale. Trigliceridele sunt formate dintr-o moleculă de glicerină combinată cu trei acizi graşi şi constituie cea mai mare parte a grăsimii digerate de oameni.

Cei care sunt găsiţi cu valori mari ale trigliceridelor au adesea si un nivel ridicat de colesterol total. Persoanele cu nivelul de trigliceride mare (peste 200 mg/dl) au un risc crescut de boli cardiovasculare. Persoanele cu diabet sau care sunt obeze sunt, de asemenea, susceptibile de a avea trigliceride ridicate. Trigliceridele sunt prezente în sânge şi în plasmă, iar in asociere cu colesterolul formează lipidele plasmatice.

Comentarii -

Mirosul este rezultatul întâlnirii dintre molecule ale unei substanţe şi celule specializate ale nasului. Moleculele de miros sunt purtate prin aer în toate direcţiile, iar atunci când ajung la nas declanşează senzaţia de miros. O singură moleculă amestecată într-un milion de molecule de aer, fără miros, poate da naştere senzaţiei de miros. Nasul omenesc poate face diferenţa între 10000 de tipuri de mirosuri. Câinele are capacitatea de a detecta mirosuri care sunt de 10000 de ori mai slabe decât cele pe care le putem distinge noi oamenii.

Epiteliul olfactiv, cel care este responsabil pentru detecţia mirosului, este constituit din peste 25 de milioane de celule receptoare ale mirosului, celulele olfactive. Fiecare dintre celulele receptoare are până la 25 de cili, care au rolul de a agăţa moleculele de miros şi a transmite informaţia mai departe către creier.

Comentarii -

O concepţie destul de răspândită este aceea că dacă ne radem în cap vom avea părul mai negru, mai gros, va creşte mai repede ori firul de păr se va regenera şi nu vom pierde părul în cazul în care suntem ameninţaţi de calviţie. Mulţi părinţi, supăraţi că odraslele lor, deşi la venerabile vârste de un an ori doi, nu au firul de păr pe măsura aşteptărilor, decid că nu există altă cale decât administrarea unui proceduri de tundere până la piele a părului.

Deşi s-au făcut nenumărate studii încă de la începutul secolului al XX-lea, există dovezi dincolo de orice dubiu că rasul în cap nu ajută nici la îngroşarea firului de păr, nici la înnegrirea acestuia şi nici la regenerarea părului ori la întârzierea apariţiei calviţiei.. Atunci când ne radem, în fapt înlăturăm partea moartă a părului, partea vie a acestuia fiind sub piele; prin urmare nu se acţionează în nici un fel asupra mecanismului de producere a părului prin eliminarea acestuia cu lama.

Comentarii -

Mulţi dintre noi au auzit că după moarte atât părul, cât şi unghiile ar continua să crească pentru o vreme. Dacă este aşa, care să fie misterul că deşi corpul este mort, creşterea unghiilor şi a părului s-ar desfăşura în continuare?

În fapt, pentru a realiza creşterea părului şi a unghiilor, organismul efectuează o complexă reglare hormonală. Această reglare, fireşte, nu are cum avea loc în interiorul unui cadavru. Deşi un mit cu destulă credibilitate, probabil obţinută prin reproducerea nealterată de la individ la individ, opinia că unghiile şi părul nu s-ar opri din creştere este greşită.

Sunt totuşi circumstanţe care pot susţine opiniile celor care sunt convinşi că au sesizat evoluţia unghiilor şi a părului unui cadavru: deshidratarea ce apare în urma decesului poate crea impresia, prin retragerea pielii din jurul unghiilor şi a părului, că unghiile şi părul au crescut.

Comentarii -

Creier 10%Nu cred să fie mulţi care să nu fi auzit un cunoscut spunând: "Îţi dai seama cum ar fi dacă ne-am putea folosi creierul într-o proporţie mai mare de 10%?" Nu avem abilitatea de a ne măsura de unii singuri procentul de creier aflat în acţiune la un moment dat, dar ne place să credem că posibilităţile noastre sunt mult mai mari decât cele dovedite în mod curent.

Comentarii -

Îmi pare că toată lumea ştie acest lucru: trebuie să consumăm 2 litri pe zi. Sănătatea noastră depinde de asta. Şi de multe altele, dar cei 2 litri sunt extrem de importanţi! Cu toate acestea, nu este adevărat. Este adevărat că trebuie să bem apă în cursul zilei, dar cel mai bun indicator al nevoii de apă este chiar propriul nostru corp, care ne semnalează acest lucru prin bine-cunoscuta senzaţie de sete. Necesarul de apă este de dat şi de modul nostru de viaţă; un sportiv va consuma mai multe lichide decât un funcţionar sedentar, pentru că primul elimină mult mai multă apă decât ultimul prin efortul fizic pe care îl efectuează.

Comentarii -

Suntem la o petrecere, iar băutura este din belşug. Nu ne putem abţine şi bem mai mult decât este cazul, iar a doua zi dimineaţa o durere cumplită de cap ne aminteşte de ziua de ieri. Ce e de făcut pentru a scăpa de starea cumplită?

Sunt mai multe variante de răspuns. Depinde pe cine întrebaţi. Unii spun că o aspirină vă va face să vă simţiţi bine. Alţii sunt convinşi că doar dacă mai bem un pic ne vom reveni. Există şi varianta că banana ar conţine nu ştiu ce substanţă miraculoasă care înlătură mahmureala.

Comentarii -

Este parte din cultura populară faptul că nu trebuie să mâncăm seara. Mulţi consideră chiar o formă  de dietă faptul că-şi refuză o masă copioasă după 6 după-amiaza. Există nenumărate articole în presa ieftină în care se decretează că mâncatul seara îngraşă. Deşi parte din cultura populară, oamenii de ştiinţă au luat în serios posibilitatea îngrăşării prin alimentaţia nocturnă. Numai că rezultatele arată că nu este niciun indiciu că o masă târzie adaugă la numărul de kilograme. În fapt, regula de aur este aceea că oamenii iau în greutate atunci când ingerează mai multe calorii decât sunt în stare să ardă organismele lor. Îngrăşarea este strict legată de numărul de mese pe zi şi de consistenţa acestor mese, iar nu de ora lor. Studii extinse au indicat că nu există nicio diferenţă între orele zilei din perspectiva modului în care organismul arde caloriile.

Comentarii -

 

Motorul termic ca mijloc de propulsie...

Una dintre cele mai importante aplicaţii practice ale principiilor termodinamicii este motorul termic. În cadrul unui motor termic, căldura este extrasă dintr-o substanţă aflată la o temperatură ridicată şi convertită parţial în lucru mecanic. Putem spune deci că motoarele termice transferă lucru mecanic exteriorului în schimbul energiei primite sub formă de căldură din mediul înconjurător. Motoarele termice nu au un randament de 100%, cum de altfel niciun motor construit de mâna omului nu are. În acest caz explicaţia este că energia termică rămasă (care nu este convertită în lucru mecanic) se pierde, fiind eliberată în mediul din vecinătatea motorului, care are o temperatură mai scăzută. Cel mai cunoscut motor termic este motorul cu aburi folosit la propulsarea locomotivei cu aburi. Şi primele generatoare electrice erau tot nişte motoare termice care, asemenea locomotivei cu aburi, foloseau apa pe post de agent termic, convertind de fapt puterea aburului în expansiune în lucru mecanic (vezi figura de mai jos).

Comentarii -

După cum ştiţi, anul durează 365 de zile ori, la patru ani, 366 de zile, în anii bisecţi. Numai că Pământul, în rotaţia lui în jurul Soarelui, nu ţine cont de convenţiile noastre. Astfel, Pământul face o rotaţie completă în jurul Soarelui în 365,232 zile. Pentru acest motiv avem nevoie de introducerea unei zile suplimentare din când în când.

Comentarii -

 

Cum apar curcubeiele ?

Curcubeul este un fenomen optic care apare când lumina Soarelui suferă fenomenele de refracţie, reflexie şi difuzie la întâlnirea cu picăturile de apă din atmosferă; are aspectul unui imens arc multicolor desfăşurat pe cer. La contactul cu un strop mărunt de apă, lumina albă este descompusă în frecvenţe individuale corespunzătoare culorilor din spectrul vizibil, prin refracţie, la fel ca la intrarea într-o prismă optică.  O parte din lumina din interiorul picăturii de apă este reflectată la contactul cu marginea opusă a stropului de apă, iar o alta se descompune încă o dată la momentul ieşirii din picătura de apă, amplificând separaţia culorilor, aşa cum se vede din imaginea de mai jos. Separarea în frecvenţele individuale combinată cu existenţa unui număr mare de picături de apă expuse luminii solare creează un curcubeu de formă circulară.

Comentarii -

Cine a inventat radioul ?

Majoritatea enciclopediilor de ştiinţă şi tehnică ne spun că în 1895 Guglielmo Marconi, un inventator italian în vârstă de doar 20 de ani, a creat un dispozitiv capabil să transmită şi să recepţioneze unde radio pe distanţe de maximum 1 kilometru. Îmbunătăţirile ulterioare ale antenei sale şi apariţia unui amplificator primitiv de semnal i-au permis lui Marconi să înregistreze un patent în Marea Britanie pentru “telegraful fără fir”. În 1897 a reuşit să transmită semnale unor nave aflate la 29 de kilometri de ţărm, pentru a izbuti doar patru ani mai târziu să transmită semnale radio peste Atlantic. A fost răsplătit cu premiul Nobel pentru fizică în 1909 pentru munca sa în domeniul transmiţătoarelor şi receptoarelor radio. Aceasta este povestea pe care o puteţi citi în majoritatea lucrărilor de popularizare a fizicii. Adevărul este însă că un fizician sârbo-croat, Nikola Tesla, a pus bazele radioului încă din 1896. Marconi a folosit ideea lui după mai mulţi ani, dar Tesla s-a luptat pentru recunoaşterea întâietăţii sale până la moartea sa în 1943, când justiţia a invalidat patentul lui Marconi şi l-a recunoscut pe Tesla drept inventatorul radioului.

Comentarii -

Antenele sunt dispozitivele folosite la emisia şi recepţia undelor radio prin/din aer şi/sau spaţiul cosmic. Sunt folosite pentru a transmite unde radio către locaţii distante, dar şi pentru a recepţiona semnale radio venite de la surse îndepărtate. Antenele sunt folosite nu doar la emisia şi recepţia semnalelor radio ale staţiilor publice de radio pe care le ascultăm zilnic în maşinile și casele noastre. Transmisiile de televiziune folosesc şi ele frecvenţe din spectrul undelor radio, ca şi radarele militare şi civile, telefonia mobilă sau sateliţii artificiali. Majoritatea aparatelor care au încorporate transmiţătoare sau receptoare radio (precum telefoanele mobile, aparatul de radio din mașina fiecăruia, antena clasică "de bulgari" pe care o foloseam înainte de 1989 pentru a vedea mai mult de 2 ore de program TV zilnic, sau mai noile antene satelit, etc.) dispun de o antenă.

Comentarii -

LunaGravitaţia Lunii este de 6 ori mai mică decât cea a Pământului. Rezultă că dacă pe Pământ cântarul arată 120 kg, acelaşi cântar pe Lună va indica numai 20 Kg. Se întâmplă astfel pentru că greutatea este dată de produsul dintre masă şi acceleraţia gravitaţională. Dacă gravitaţia scade, scade şi greutatea.

E de menţionat că este greşit atunci când afirmăm că avem greutatea de 80 de kilograme. În fapt masa ne dă numărul de kilograme, iar pentru a-l afla, ar trebui să împărţim cifra indicată de cântar la 9,8 - valoarea acceleraţiei gravitaţionale. Greutatea este o forţă şi are ca unitate de măsură kilogramul-forţă sau newtonul.

Comentarii -

Soarele este format din cantităţi enorme de hidrogen şi heliu. Reacţiile nucleare ce au loc în centrul Soarelui dau naştere unei cantităţi enorme de energie care este emisă în spaţiu sub forma radiaţiei electromagnetice (lumină, căldură). Ceea ce noi numit lumină este radiaţie electromagnetică de o anumită frecvenţă. În aproximativ 5 miliarde de ani Soarele îşi va fi terminat ”carburantul”, îşi va fi epuizat hidrogenul şi se va stinge; odată cu epuizarea Soarelui, fireşte, atât Pământul, cât şi întregul sistem solar vor dispărea.

Comentarii -

Oamenii de ştiinţă numesc găuri neagre acele obiecte cosmice, foste stele masive, care au colapsat sub forţa propriei gravitaţii. Densitatea acestor obiecte este incredibilă, încât se consideră că o planetă devenită gaură neagră poate ajunge de mărimea unui atom. Aceste fenomene cosmice au fost denumite negre, întrucât forţa de gravitaţie este atât de puternică, încât nici măcar lumina nu mai iese din zona de influenţă a găurii negre.

Comentarii -

Soarele se află la 149.000.000 Km de Pământ. Distanţa este enormă; atât de mare, încât lumina (fotonii) Soarelui atinge ochiul nostru în mai mult de 8 minute din momentul în care părăseşte suprafaţa solară. Astfel, dacă Soarele ar dispărea brusc în secunda asta, noi am observa acest lucru abia în 8 minute.

Comentarii -

O supernovă este o explozie enormă a unei stele. În urma acestei explozii o uriaşă cantitate de lumină este emisă pentru o scurtă vreme: zile, săptămâni ori uneori luni. Ultima astfel de explozie din Calea Lactee a avut loc în anul 1604 şi a fost observată de faimosul astronom Johannes Kepler.

 

Comentarii -

Cea mai apropiată stea de noi este Proxima Centauri, care se află la 4,2 ani lumină depărtare.

Comentarii -

Un aspect care face diferenţa este acela că stelele au lumină proprie, planetele nu. Soarele este o stea, Pământul este planetă. Deşi pe timpul nopţii putem vedea şi planete ”luminând”, cum e, de pildă, Venus, acestea în fapt reflectă lumina transmisă de Soare.  Stelele întreţin reacţii nucleare ce ard hidrogenul în interiorul acestora, planetele nu. Pentru ca o stea să aibă o temperatură suficient de ridicată pentru a arde hidrogen, trebuie să aibă o masă foarte mare, de cel puţin 75 de ori mărimea planetei Jupiter.

Comentarii -

Vechii greci credeau că zeiţa Hera a vărsat lapte pe bolta cerească şi astfel cerul este a rămas ”pătat” pentru totdeauna de lichidul alb. Romanii au numit fâşia albă a bolţii cereşti Via Lactea, ceea ce înseamnă ”drum făcut din lapte”. De aici denumirea românească de Calea Lactee, Calea Laptelui.

Comentarii -

Calea Lactee este galaxia în care ne aflăm. În Univers există cel puţin o sută de miliarde de galaxii. Pământul se află la aproximativ 30.000 de ani lumină de centrul Căii Lactee. Distanţa dintre extremităţile galaxiei noastre este de aproximativ 100.000 de ani lumină. Există circa o sută de miliarde de stele în Calea Lactee. Soarele are nevoie de 250 de milioane de ani pentru a face o rotaţie completă în jurul acesteia.

Comentarii -

Opinia majoritară printre oamenii de ştiinţă în privinţa naşterii Universului este aceea că acesta s-a ”născut” acum 13,7 miliarde de ani dintr-o explozie primordială cunoscută sub numele de Big Bang. Această expansiune continuă şi astăzi. În privinţa a ceea ce a exista înaintea Big Bang-ului fizicienii şi astronomii nu au răspunsuri.

Comentarii -

Odată cu apariţia în 2008 în România a primelor săli de cinematograf 3-D, a crescut foarte mult şi interesul pentru tehnologia din spatele acestei ultime mode în materie de cinematografie. Iată in cele ce urmează câteva detalii despre acest subiect.

Comentarii -

Oamenii de ştiinţă au estimat vârsta planetei noastre încă cu sute de ani în urmă. Însă toate estimările făcute înainte de secolul XX nu au reprezentat mai mult decât simple presupuneri care nu aveau la bază date ştiinţifice solide. În 1907, Bertram Boltwood a descoperit prima modalitate de a calcula vârsta rocilor folosindu-se de descoperirile din fizica acelor vremuri şi anume de descompunerea radioactivă a anumitor elemente chimice întâlnite în natură.

Comentarii -


Dacă găsiţi scientia.ro util, susţineţi site-ul printr-o donaţie.

Găzduire 2019: 485 €. Donat: 121.55


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!