Societate perfectaAi vrea să creezi o utopie egalitară? Un infern ierarhic rigid? (sau un infern egalitar şi o utopie ierarhică, în funcţie de preferinţele tale politice). S-ar putea să ai nevoie doar de stimularea şi inactivarea a două regiuni foarte importante ale creierului uman.

 

 

 

 

A trecut mult timp de când am depăşit ideea că mintea este o prezenţă efemeră ce nu poate fi modificată fizic. Creierul însuşi este un obiect fizic, fiind subiectul unei interferenţe fizice.

Creierul tău are abilitatea de a reface şi recupera conexiuni – dar îndepărtează o secţiune a creierului tău şi tu nu vei mai fi capabil să efectuezi anumite funcţii mentale, la fel cum nu ai mai putea merge dacă cineva ţi-ar tăia tendonul lui Ahile. Procesele mentale au o sursă fizică. Singurul lucru care continuă să ne surprindă este aparenta limitare a aspectelor personalităţii la o zonă specifică a creierului. Mai nou, descoperirile ne arată că se pare că există o zonă a creierului responsabilă pentru construirea societăţilor egalitare.

Cortexul prefrontal ventromedial (vmPFC) şi cortexul insular sunt zone asociate cu comportamentul egalitar în relaţiile interpersonale. Acestea se activează atunci când oamenii se comportă altruist, ca reciprocitate la bunătatea manifestată la adresa lor de semeni, dar şi când oamenii au o reacţie negativă faţă de inegalitate. Cele două zone corticale au fost testate pe o bază de unu-la-unu, dar niciodată la nivelul unei întregi societăţi. Până acum.

 

 

Într-un studiu recent, oamenii de ştiinţă au folosit rezonanţa magnetică nucleară pentru a studia creierul subiecţilor desemnaţi să construiască societăţi model, în care oamenii interacţionau prin intermediul unui calculator. Fiecare "jucător" a primit o sumă de bani şi un ecran prin care putea să vadă venitul lor şi al celorlalţi. Jocul folosea bani reali, iar concurenţilor le era permis să păstreze banii pe care îi acumulau. Astfel, nu exista niciun motiv ca ei să nu încerce să acumuleze cât de mulţi bani cu putinţă. Totuşi, puteau alege să plătească o taxă al cărei scop era de a aduce veniturile tuturor la un nivel cât mai echilibrat.

Cei care au participat au completat şi nişte chestionare ce cuprindeau întrebări de genul: "Societatea noastră ar trebui să facă tot ceea ce este necesar pentru a se asigura că totă lumea are o oportunitate egală de a avea succes" sau "În ţara aceasta ar fi mult mai bine dacă ne-am preocupa mai puţin de egalitatea dintre oameni."

În final, au participat la un joc în care erau puşi în situaţia de a reflecta dacă să împartă banii sau nu cu o persoană necunoscută. Atunci când oamenii se purtau de o manieră egalitaristă sau când aveau credinţe egalitariste, cortexul prefrontal ventromedial şi cortexul insular se activau. Ceva din partea aceasta a creierului ajuta sau îi făcea pe oameni să valorizeze egalitarismul.

Aşadar, avem secţiuni ale creierului specializate care acţionează atunci când suntem gata de acţiuni în spirit egalitarist ori când arătăm compasiune semenilor noştri. Acest lucru nu înseamnă că aceste zone ale creierului sunt folosite foarte des. Cu toţii avem bicepşi, dar nu toţi ridicăm greutăţi. În toată lumea creierul uman are aceeaşi structură, dar oamenii dezvoltă societăţi diferite din punct de vedere al egalitarismului – sau chiar definesc în mod diferit noţiunea.

Chiar şi când această zonă a creierului acţionează, nu există nicio garanţie privind comportamentul într-un spirit egalitarist. Până la urmă, este o mare diferenţă între credinţe şi realitate. Pe parcursul istoriei, oameni şi-au spus că îi tratează pe ceilalţi cinstit, dar de fapt, privind retrospectiv, e foarte clar că nu făceau asta. Separat, dar egal este o frază care ne vine repede în minte. Ar fi interesant să vedem cele două zone - cortexul prefrontal ventromedial şi cortexul insular -  făcând echipă cu partea creierului responsabilă cu raţionalizarea.

Totuşi, este greu de crezut că o societate a viitorului, suficient de tehnologizată, ar putea cumva opri capacitatea noastră de a dori corectitudine în societate. Pe parcursul anilor au existat multe căi de a opri dorinţa noastră de a avea o societate egalitaristă, dar niciodată acestea nu au fost puse în practică la nivel fizic, al corpului uman.

Astfel de informaţii deschid calea către o problemă teoretică foarte interesantă. Eu sunt american, iar America are măcar nişte idealuri de egalitarism în lume. Fiecare om poate vota, fiecare persoană trebuie tratată similar la tribunal şi fiecare ar trebui să aibă şansa de a se bucura de faima care vine o dată cu prezenţa într-un reality-show de televiziune. Cum ar fi dacă am putea folosi o anumită tehnologie pentru a activa tot timpul aceste secţiuni ale creierului, făcându-ne să şi punem în aplicare ceea ce propovăduim cu privire la egalitarism? Haideţi să evităm toate problemele practice care ar putea apărea şi să spunem că o asemenea tehnologie ar funcţiona. Este la fel de greu să ne gândim că într-un viitor regim cineva ar putea stimula capacitatea de a dori corectitudine în societate? Cât de cinstit este să forţezi oamenii să fie cinstiţi? Ar fi aşa ceva acceptabil, atâta vreme cât toată lumea ar participa?

 

 

Textul reprezintă traducerea articolului Could we create a perfect society by tweaking two areas of the human brain?, publicat pe io9.com.
Traducere: Andreea Dogaru


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.

Găzduire 2019: 500 €. Donat: 150.00


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!