Tipărire
Categorie: Scepticus: graniţele gândirii
Accesări: 4414

Hibrizi Compararea ADN-ului uman modern cu secvenţe aparţinând hominizilor vechi au arătat că între 1% şi 4% din genomul tuturor descendenţilor non-africani este moştenit de la neandertalieni. Ne face asta pe noi, oamenii, hibrizi?

 

 

 

 

De ce am populat toată planeta? (7)

Dovezile din ADN sugerează că Homo sapiens s-au împerecheat cu neandertalienii şi denisovanii - dar nu toată lumea este convinsă că am împărţit acelaşi pat cu aceştia.

Melanezienii, de asemenea, au 7% din genom derivat de la denisovani (Nature, vol 468, p 1053). „Acesta este un semnal sigur că oamenii s-au împerecheat cu aceste populaţii”, spune Richard Green de la Universitatea din California, Santa Cruz.

Aceste studii sugerează că împerecherea dintre oamenii moderni şi verii noştri a fost destul de rară şi posibil limitată la o singură perioadă şi un singur loc pentru fiecare specie. În cazul neandertalienilor, acest lucru probabil s-a întâmplat acum mai bine de 50.000 de ani, în Orientul Mijlociu.

 



Cu toate acestea, nu toată lumea e convinsă. „Cum oamenii s-au răspândit în Europa în ultimii 45.000 de ani, s-ar fi întâlnit cu neandertalienii peste tot”, spune Mellars. „Totuşi, nu există nicio dovadă că încrucişarea a avut loc aici”. Green contraatacă, spunând că acest lucru poate fi doar un joc al numerelor: dacă oamenii ar fi fost mai mulţi decât neandertalienii, dovada de împerechere din ADN ar fi putut fi slabă sau chiar pierdută complet din genomul omului modern.

Dar există şi o altă explicaţie pentru prezenţa ADN-ului omului de Neanterthal în genomul uman. Imaginaţi-vă că populaţiile de hominizi vechi din Africa, fiecare cu un genotip uşor diferit, au fost separate una de alta. În cazul în care un grup a dat naştere la toţi hominizii care au trăit în afara Africii, în timp ce alte populaţii au devenit strămoşii tuturor africanilor, atunci chiar şi fără încrucişări ulterioare populaţiile non-africane şi neandertalienii ar fi împărţit o parte din ADN-ul ce lipseşte de la populaţiile africane. Această posibilitate a fost menţionată de Green şi colegii săi în prima lor publicaţie originală despre acest studiu şi a fost explorată mai departe de către Andrea Manica de la Universitatea din Cambridge, care crede că acest fapt poate explica distribuirea modelului de gene aparţinând neandertalienilor.

Dar dacă acceptăm că încrucişarea a avut loc - şi cei mai mulţi oameni fac acest lucru - asta nu ne face pe noi hibrizi? Martin Richards de la Universitatea Huddersfield din Marea Britanie observă faptul că este foarte vag conceptul de specie, ceea ce face dificilă trasarea unei graniţe nete între grupuri. O definiţie a speciei spune că aceasta este un grup ce nu se poate împerechea şi produce urmaşi viabili cu alte specii, astfel încât analiza genetică pune în discuţie dacă neandertalienii şi denisovanii erau într-adevăr specii diferite de cea a oamenilor. Într-adevăr, neandertalienii sunt uneori consideraţi o subspecie a Homo sapiens.

Conform lui Green, problema speciilor este o distragere de la ce e important. „Putem defini relaţiile noastre genetice cu neandertalienii şi denisovanii în detaliu, fără a pune eticheta speciilor pe aceste grupuri”. Însă, la un nivel mult mai visceral, întrebarea dacă strămoşii noştri s-au împerecheat sau nu cu alte specii este esenţială pentru modul în care gândim despre noi înşine.

 

Sunt alţi hominizi în viaţă în prezent? (9)







Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului puzzles-of-evolution-are-some-of-us-hybrids publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Irina Delia Duceac