Sexul in spatiuSexul în spaţiu... V-aţi întrebat vreodată cum ar fi? Dar dacă a avut loc? Nimeni nu a încercat încă sexul în spaţiu – cel puţin nu oficial – dar cândva, când şi dacă vom cuceri spaţiul cu adevărat, în mod sigur îl vom experimenta, ba poate chiar vom fi nevoiţi să-l practicăm.

 

 

 

 

Să ne imaginăm cum  ar fi sexul în spaţiu

Sexul în lipsa gravitaţiei este o experienţă demnă de reţinut. Deşi s-ar putea să nu fie atât de plăcută pe cât ne-am imagina. În primul rând, corpul uman are nevoie de câteva zile de adaptare la noile condiţii. Condiţiile de gravitaţie zero supun organismul unui stres şi un procent important de astronauţi (de altfel persoane antrenate şi perfect sănătoase) suferă de rău de spaţiu câteva zile.

Este uşor de imaginat că nu vom folosi pentru escapada noastră un pat, cel mai obişnuit loc pentru această acţiune. Orice atingere de acesta ne-ar trimite direct în peretele opus. Singura soluţie ar fi să ne legăm de patul respectiv, lucru mai puţin amuzant. Ne-ar putea ajuta poate un sac de dormit? Da, dacă ar fi ancorat de perete, dar ar fi inconfortabil şi ne-ar trebui ceva antrenament să ne descurcăm.

Cel mai bun loc pentru a face sex în spaţiu este… în spaţiu, adică în mijlocul unei încăperi. Cum ajungem acolo însă nu este atât de simplu precum pare. Exista două modalităţi. În prima, îţi iei de mână partenera/partenerul şi te propulsezi încet spre centrul încăperii; când ajungi în punctul dorit dai drumul unei contragreutăţi pe care aţi luat-o cu voi, pentru a transfera asupra acesteia mişcarea. Dar atenţie, obiectul folosit trebuie să se lipească de perete, altfel va ricoşa şi va veni înapoi. Al doilea mod este să plecaţi unul spre celălalt din poziţii opuse pentru a vă întâlni în centru – dar mare grijă, cel ce are greutate mai mică trebuie să îşi ia un avânt ceva mai mare. Cam multă bătaie de cap, nu?

Iar fără antrenament, întotdeauna vom rămâne cu o rotaţie reziduală. Această rotaţie nu este însă deranjantă cum se întâmplă pe Terra. În lipsa gravitaţiei rotaţia nu cauzează ameţeli; dacă închizi ochii, ai impresia că stai pe loc.

Să presupunem că am exersat destul şi reuşim să ne poziţionăm. Deşi credem că am depăşit obstacolul principal, există şi alte aspecte care reduc romantismul. În condiţii de gravitaţie zero, lichidele din corp sunt redistribuite, o cantitate mai mare din acestea urcând în partea superioară a corpului. De aici, o falsă senzaţie ca există prea multă apă în corp, deci lipsa senzaţiei de sete. Există pericolul deshidratării, mai ales când depui efort.

O partidă de sex înseamnă şi pe Pământ multă transpiraţie. Sexul în spaţiu înseamnă şi mai multă. În lipsa atracţiei gravitaţionale nu se formează curenţi de aer, aerul mai cald nu urcă şi nici cel rece nu coboară. Dacă transpirăm, aerul cald şi umed va rămâne aproape de piele, ceea ce ne va încălzi şi mai mult, rezultând tot mai multă transpiraţie. Atât de multă că s-ar putea chiar să zboare liberă prin cameră, punând în pericol aparatura electronică.

Inima, scăpată de apăsarea gravitaţiei, bate mai încet, iar tensiunea este mai mică. În aceste condiţii, dimensiunea penisului în erecţie scade. Houston, chiar avem o problemă!

O excursie în spaţiu ne tulbură şi ciclul somnului. Pe o orbită joasă vom avea un răsărit de Soare la fiecare 90 minute. În concluzie, o lună de miere în spaţiu nu ar fi probabil cea mai bună alegere.

 




Microgravitaţia merită încercată?

Depinde cât de micro este. O atracţie gravitaţională minimă, cum e cea întâlnită la suprafaţa unui asteroid – sau în cazul sateliţilor marţieni – nu s-ar deosebi prea mult de ce am experimentat anterior. Dacă (să presupunem prin absurd că ar fi posibil) am trece la acţiune în spaţiu deschis, am putea chiar să facem o mişcare greşită şi să ne trimitem partenerul/partenera pe orbită.

Luna ar fi o alegere mai inspirată. Dar la doar 16% din greutatea normală, ni s-ar părea încă un mediu destul de străin. În schimb Marte, cu peste o treime din gravitaţia terestră, ar fi tocmai potrivit a pune în aplicate tehnicile deja ştiute cu un efort mult mai mic şi cu o mai mare libertate în mişcări.


Chiar nu a încercat nimeni sexul în spaţiu?

De-a lungul vremii au circulat diverse zvonuri despre astfel de aventuri spaţiale, ba chiar despre experimente americane şi ruse asupra posibilităţii actului sexual în condiţii de zero şi microgravitaţie, ca şi în ceea ce priveşte concepţia şi sarcina. Au fost citate chiar şi documente NASA, însă s-au dovedit a fi falsuri.

Nu există dovezi oficiale sau neoficiale că s-ar fi consumat un act sexual în afara planetei. Ruşii au interzis în mod clar cosmonauţilor lor astfel de manifestări. Americanii, deşi nu specifică explicit aceste lucruri, impun un cod de conduită ce implică ”doar relaţii profesionale”.

Leroy Chiao, un veteran al misiunilor spaţiale americane, a glumit la un moment dat pe această temă: “Bărbaţii sunt bărbaţi. Dacă un bărbat a făcut sex în spaţiu, nu va putea să ţină acest lucru sub tăcere. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar nu am auzit niciodată pe cineva lăudându-se cu aşa ceva. Am fi ştiut cu toţii dacă s-ar fi întâmplat”.


Este posibilă concepţia, sarcina şi naşterea în spaţiu?


În ceea ce priveşte concepţia unui copil în spaţiu, principala problemă o reprezintă radiaţiile, chiar şi în cazul orbitelor joase, unde câmpul magnetic terestru ne apără într-o oarecare măsură. Aceste radiaţii afectează ADN-ul, putând duce la malformaţii grave ale embrionului. O altă problemă o reprezintă schimbările hormonale prin care trece o persoană în condiţii de gravitaţie nulă, ce afectează inclusiv calitatea spermei.

De fapt, nu ştim exact dacă este posibilă concepţia în spaţiu. Sau dacă embrionul se va ataşa de uter. Celulele se divid foarte repede pe timpul sarcinii şi orice eroare mică se amplifică odată cu creşterea embrionului.

Unele studii sugerează că radiaţiile din spaţiu pot duce la sterilitatea copilului încă dinainte ca acesta să se nască. Acest lucru pune în dificultate eventualele programe spaţiale de populare a altor planete, atâta vreme cât nu există o protecţie echivalentă cu cea pe care ne-o oferă câmpul magnetic al planetei noastre. Cât despre afectarea funcţiei de reproducere a astronauţilor, nu s-au raportat cazuri, dar luăm în considerare şi timpul limitat petrecut în spaţiu de aceştia.

O sarcină evoluată în spaţiu va condamna copilul la o viaţă departe de Pământ. Oasele mai subţiri, muşchii nedezvoltaţi complet, organele modificate, într-un cuvânt, tot organismul format şi adaptat la lipsa gravitaţiei, transformă o vizită terestră în grave probleme de sănătate.

O naştere fără ajutorul gravitaţiei? Şi dispunând de o formă fizică în regres? Nu sună bine. Este posibil ca nici anestezia să nu aibă efectul scontat, din moment ce deja s-a observat modificarea efectului medicamentelor asupra unui corp în imponderabilitate.


Viitorul relaţiilor sexuale spaţiale

Până în prezent misiunile spaţiale au fost, în marea majoritate, de scurtă sau foarte scurtă durată. Dar în viitor, dacă vrem să ajungem pe Marte sau mai departe, durata călătoriilor în spaţiu va creşte considerabil. A priva astronauţii de sex timp îndelungat ar putea duce la apariţia unor probleme de natură fizică şi mai ales psihologică.

Mai mult, încet încet turismul spaţial va avea un cuvânt de spus, iar cuplurile ce vor alege o astfel de vacanţă nu vor putea fi obligate să renunţe la relaţiile sexuale; este posibil ca sexul în spaţiu să reprezinte el însuşi un motiv pentru turismul spaţial.

În aceste condiţii, există voci care cer cercetări în acest domeniu. Oamenii sunt fiinţe sexuale şi este necesar să ştim cum va decurge actul sexual, concepţia, sarcina şi naşterea dacă vom cuceri spaţiul şi ne vom angaja în călătorii lungi sau colonizări ale altor corpuri cereşti cu gravitaţie diferită.


Şi concluzia?

Avem undă verde la distracţie. Cât de verde, va ţine de priceperea fiecăruia – s-ar putea ca băiatul timid şi cu 10 pe linie să se descurce mai bine, fiind informat despre dificultăţile pe care le va întâlni, în timp ce băiatul cu muşchi să-şi proiecteze partenera în tavan. Doamnele vor fi uşor dezamăgite dacă pun preţ pe mărime, în schimb bărbaţii vor avea o privelişte specială a bustului feminin scăpat din strânsoarea forţei gravitaţionale.

 


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
Susţine-ne pe Patreon!


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro