Frica este, probabil, la fel de veche ca și viața. Este adânc înrădăcinată în organismele vii care au supraviețuit dispariției în miliarde de ani de evoluție. Rădăcinile sale sunt fixate adânc în "psihologia" noastră, fiind una dintre cele mai intime emoţii.

Pericolul și războiul sunt la fel de vechi ca și istoria omenirii, la fel și politica și religia. Demagogii au folosit întotdeauna teama pentru intimidarea subordonaților sau a dușmanilor și pentru controlul membrilor tribului. Frica este un instrument foarte puternic care poate bloca logica oamenilor și care poate schimba comportamentul.


Învățăm frica de la cei din tribul nostru

Ca și alte animale, noi, oamenii, putem învăța teama prin experiență directă, cum ar fi atacarea de către prădător. De asemenea, învățăm din observație, cum ar fi atacul unui prădător asupra unui semen. În plus, învățăm prin instrucțiuni, ca atunci când ni se spune că există un prădător în apropiere.

Învățarea de la ceilalţi membri ai aceleiași specii este un avantaj evolutiv care ne-a ajutat să nu repetăm experiențele riscante ale altor oameni. Avem tendința de a avea încredere în colegi și în colectivitățile noastre, mai ales când vine vorba de pericol. Ţine de capacitatea de adaptare: părinții și bătrâni înțelepți ne-au spus să nu mâncăm o plantă specială sau să nu mergem într-o zonă din pădure ori riscăm să fim răniți. Având încredere în aceştia, nu vom muri ca un străbunic care a mâncat acea plantă. Astfel am acumulat cunoaştere.

Tribalismul a fost o parte intrinsecă a istoriei umane. Întotdeauna a existat competiție între grupuri de oameni, materializată în moduri diferite, de la naționalismul brutal din timp de război până la o loialitate puternică față de o echipă de fotbal. Neuroștiințele ne arată că, în fapt, creierul nostru răspunde diferit, la nivel inconștient, la vederea fețelor unor semeni aparţinând altor rase sau culturi.

La nivel tribal, oamenii sunt mai emoționali și, prin urmare, mai puțin logici. Fani ai ambelor echipe se roagă la divinitate pentru ca echipa lor să câștige, sperând că aceasta va lua parte la acest joc.

Pe de altă parte, ne întoarcem la tribalism când ne este frică. Acesta este un avantaj evolutiv care produce coeziunea grupului și care ne va ajuta să luptăm cu celelalte triburi pentru a supraviețui.

Tribalismul este o portiță biologică pe care mulți politicieni se bazează, apelând la temerile și instinctele noastre tribale. Exemple sunt nazismul, organizaţia Ku Klux Klan sau războaiele religioase.

Abordarea tipică constă în a da celorlalți o etichetă prin care să-i diferenţiem de noi și de a spune că aceştia urmează să ne agreseze sau  să ne ia resursele,  transformând astfel celălalt grup într-un concept. Nu trebuie neapărat să fie folosită rasa ori naţionalitatea, care sunt utilizate foarte des. Poate fi vorba de orice diferență reală sau imaginară: liberalii, conservatorii, cei din Orientul Mijlociu, albiii, dreapta, stânga, musulmanii, evreii, creștinii etc.

Construind granițe tribale între "noi" și "ei", unii politicieni au reușit foarte bine să creeze grupuri virtuale de oameni care nu comunică și se urăsc reciproc, fără să se cunoască: acesta este animalul uman în acțiune!


Frica este neinformată

În primul an după sosirea în S.U.A. într-o noapte am intrat într-o parcare publică pentru a întoarce maşina. Nişte oameni îmbrăcaţi ca evrei ortodocşi părăseau o clădire din zonă; era un templu. Pentru o scurtă secundă, am observat un sentiment subtil, ciudat, dar familiar: frică!

Am încercat să găsesc izvorul acestei frici. Ce am găsit: orașul meu natal era format aproape în totalitate de musulmani și nu am întâlnit niciodată un evreu pe când eram copil. Într-o zi, pe când vizitam un alt sat, o bătrână spunea o poveste ciudată despre evreii ortodocși care fură copiii musulmani și le beau sângele!

Venind dintr-o familie bine educată care respectă toate religiile, fiind doctor și având astăzi atât de mulți mari prieteni evrei, m-am simțit jenat că această poveste evident falsă încă reverberează în mine.

Această tendință umană este cea pe care politicienii o exploatează. Dacă ați crescut cu oameni în jur care arătau ca tine, ați ascultat doar un singur tip de mass-media și ați auzit de la un unchi că aceia care arată sau gândesc diferit vă urăsc și sunt periculoși, frica inerentă și ura față de acei oameni nevăzuți este un rezultat ușor de înțeles (dar eronat).

Pentru a ne câștiga, politicienii, uneori cu ajutorul mijloacelor de informare în masă, fac tot posibilul pentru a ne ține separați, pentru a-i menține pe "ceilalţi", reali sau imaginari, la nivelul de "concept". Pentru că dacă ne petrecem timpul cu alții, vorbim cu ei și mâncăm cu ei, vom vedea că sunt ca noi: oamenii cu toate punctele tari şi slabe pe care le avem şi noi. Unii sunt puternici, alţii slabi, alţii amuzanţi, alţii proşti, unii sunt frumoşi şi alţii nu prea...


Frica este ilogică și adesea stupidă

Foarte des, pacienții mei cu fobii încep cu: "Știu că e o prostie, dar mi-e frică de păianjeni". Sau pot fi câini sau pisici sau altceva. Și eu întotdeauna răspund: "Nu este stupid, este ilogic". Noi oamenii avem funcții diferite în creier și frica de multe ori ocolește logica. Există mai multe motive. Unul dintre motive este că logica este lentă; teama este rapidă. În situații de pericol, ar trebui să fim rapizi: întâi fugi sau ucizi, apoi gândeşti.

Politicienii și mass-media folosesc adesea temeri pentru a ne eluda logica. Sunt de părere că mass-media din S.U.A. este formată din adevăraţi pornografi ai dezastrului, căci exagerează în încercarea de a genera emoţii.

Când o persoană ucide câțiva oameni într-un oraș de milioane, ceea ce este bineînțeles o tragedie, modul în care marile trusturi de presă reflectă cazul dă impresia că orașul este sub asediu și pericolul este pretutindeni. Dacă un imigrant ilegal ucide un cetățean american, unii politicieni vor exploata teama de imigranţi, cu speranța că puțini vor întreba: "Este îngrozitor, dar câți oameni au fost uciși azi în această țară de către cetățenii americani?". Sau: "Știu că mai multe crime au loc în fiecare săptămână în acest oraș, dar de ce mă tem atât de mult acum, când acest caz este prezentat de către mass-media?".

Nu punem aceste întrebări, deoarece teama ocolește logica.


Teama poate deveni violentă


Există un motiv pentru care răspunsul la frică este bine surprins de expresia "luptă sau fugi". Acest tip de răspuns ne-a ajutat să supraviețuim prădătorilor și altor triburi care au vrut să ne omoare. Dar, din nou, aceasta este o vulnerabilitate în biologia noastră care poate fi exploatată. Speriindu-ne, demagogii întorc agresiunea către "ceilalți", fie că le vandalizăm templele, fie că-i hărţuim pe reţelele sociale.

Atunci când demagogii reușesc să controleze circuitele fricii, deseori regresăm pentru a deveni animalele ilogice, tribale și agresive, transformându-ne în arme noi înșine, arme pe care politicienii le folosesc pentru a-şi îndeplini propriile agenda.

Traducere şi adaptare după How fear goes tribal