Leziunile anumitor zone ale creierului produc sindroame care pot identificate de specialiști. Termenul "sindrom" se referă la totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. Nu toate simptomele sunt prezente în toate cazurile,dar simptomele formează un model identificabil.

Primele sindroame studiate de cercetători care au la bază leziuni ale creierului au fost afaziile.  Afaziile sunt tulburări ale vorbitului din cauza unor leziuni cerebrale. Cele mai cunoscute tipuri sunt: Afazia Broca și afazia Wernicke. Majoritatea oamenilor procesează limbajul în emisfera stângă, așadar afaziile apar de regulă atunci când vătămarea creierului are loc în această emisferă.


Afazia Broca

Paul Broca, doctor francez, este primul care a făcut publică specializarea în procesarea limbajului a emisferei stângi, deși și alți cercetători observaseră acest lucru. Broca a avut un pacient care nu a mai fost în stare să vorbească după o rănire a creierului care părea normală, la prima vedere.

După ce pacientul a murit, Broca a descoperit o zonă afectată deasupra lobului temporal stâng. În 1865, după ce a colectat date de la mai mulți pacienți, Broca a afirmat că "Vorbim cu emisfera stângă".

Afazia Broca vine în toate gradele de severitate. Cei cu o variantă ușoară pot vorbi bine, cu excepția unor cuvinte. Cei cu afazie Broca severă sunt mult mai afectați. Uneori nu sunt în stare să vorbească deloc.

Cei cu afazia Broca pot înjura și cânta

Două tipuri de vorbire sunt disponibile la cei care au afazia Broca: înjuratul și cântecele. Pacienții afazici pot cânta atunci când sunt asistați de cineva și pot continua și singuri pentru o vreme, după ce nu mai sunt asistați.

Probabil că motivul pentru care înjuratul și cântatul încă e disponibil la acești pacienți este faptul că nu necesită un act conștient de accesare a unei memorii. Înjurăturile pur și simplu "vin". Versurile cântecelor sunt stocate în memorie ca sunete; acest aspect este demonstrat de cântăreții care memorează versuri într-o limbă pe care nu o înțeleg.

Afazia Broca elimină abilitatea de a comunica înțelesuri, dar nu elimină abilitatea de a pronunța cuvinte. Astfel, o persoană surdă, care folosește semne pentru a comunica, nu poate utiliza limbajul specific dacă are afazia Broca. Afazia Broca mai este numită și afazie expresivă.

Cei cu afazia Broca pot înțelege limbajul, dar nu se pot exprima. Uneori pot pronunța 1-2 propoziții, spre uimirea doctorilor și apropiaților.


Afazia Wernicke

Un alt tip de afazie este afazia Wernicke, după neurologul german Carl Wernicke, care l-a descris pentru prima dată. Această afazie mai este numită și afazie receptivă.

Un pacient cu aria lui Wernicke afectată va produce o mulțime de cuvinte, dar care nu au niciun sens. Pe de altă parte, pacientul va avea probleme în a înțelege vorbirea, spre deosebire de cei cu afazia Broca.

O diferență dintre cele două tipuri de afazie prezentate este următoarea: cei cu afazia Broca sunt conștienți de dificultățile de vorbire și adesea își exprimă frustrarea; cei cu afazia Wernicke nu sunt conștienți de probleme și se miră că ceilalți nu-i înțeleg.

Un mănunchi de nervi în formă de arc unește aria lui Wernicke și aria lui Broca din creier. Vorbirea normală necesită eforturi de cooperare între cele două zone. Acest mănunchi de nervi a fost identificat ca fiind implicat și în alte boli, cum ar fi cei cu dislexie ori tulburări ale cititului.


Articolul este parte din cartea "Introducere în psihologie" de Russell A. Dewey
CUPRINS

(Cap.2: Sistemul nervos uman) - (Partea 2: Neuropsihologia) - Tulburări ale vorbirii


Dacă găsiţi scientia.ro util, susţineţi site-ul printr-o donaţie.

Găzduire 2019: 485 €. Donat: 121.55


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!