Tipărire
Categorie: Dificultăţi ale limbii române
Accesări: 2517

Diligenţă este un termen destul de prezent în "spaţiul public", dar pare că este puţin înţeles de către vorbitori. Şi, în parte, este de înţeles de ce este aşa, pentru că acest cuvânt are o evoluţie interesantă în dicţionare, iar sensul de bază utilizat într-o anumită comunicare este uneori greu de identificat.

Iată câteva exemple recente, din ultimele 6 luni, din presa românească.

"Ca să se închidă aceste discuţii, cred că ar trebui să solicităm să ni se comunice şi nouă dacă există un astfel de document depus la Parlament, tocmai pentru a arăta diligenţă în ceea ce priveşte integritatea şi neafectarea sistemului judiciar.". Sursa: QMagazine

"O furtună de asemenea intensitate nu se produce cu o anumită regularitate, nici măcar la nivelul municipiului Constanţa, este un fenomen invincibil sau irezistibil şi inevitabil absolut, chiar şi pentru o persoană capabilă să depună maximul de diligenţă şi de prudenţă de care ar putea da dovadă cel mai dotat şi mai informat om.". Sursa: Ziua de Constanţa



"În raport se arată că Laura Codruţa Kovesi a prezentat inspectorilor judiciari la data de 8.08.2017 ordinele prin care a fost dispusă inventarierea şi controlul dosarelor repartizate procurorului Moraru Iorga Mihaiela, deşi la 8.08.2017 şi 10.08.2017 a exprimat refuzul categoric al prezentării dosarelor, apoi a comunicat la data de 18.08.2017 că informaţiile suplimentare pot fi cerute celor două comisii, încercând să inducă ideea unei lipse de diligenţă din partea inspectorilor judiciari în activitatea de verificare a dosarelor menţionate". Sursa: DCNews

"Asociaţia a fost fondată de voluntari implicaţi în sistemul de sănătate şi îşi propune să fie ”o prezenţă activă în societate şi să reprezinte cu demnitate şi diligenţă drepturile pacienţilor şi accesul universal la servicii medicale de calitate”.". Sursa: Monitorul de Suceva

"În calitatea sa de prefect, avea obligaţia legală să verifice totalitatea actelor pe care le semna, iar eliberarea unui titlu de proprietate a unui teren cu o suprafaţă mare, situat într-o importantă zona geografică a municipiului Bucureşti, constituia un element esenţial ca acesta să acţioneze cu mare diligenţă şi precauţie, să verifice direct actele existente şi, prin aceasta, să-şi îndeplinească în cele mai bune condiţii şi cu toată exigenţa obligaţiile profesionale.". Surs: News.ro


Iată ce spun dicţionarele limbii române, în ordine cronologică.

Dicţionarul limbii româneşti, 1939
diligénță f., pl. e (fr. diligence, d. lat. diligentia. V. predilecțiune).
» Promptitudine. (Rar).
» Mare trăsură publică închisă (omnibus) pentru călătorie pe unde nu e cale ferată (Azĭ e înlocuită de automobilu de curse).

Aşadar, reţinem sensul de "promptitudine", celălalt, de "trăsură" fiind nerelevant în discuţia noastră.

Dicţionarul lb. române literare contemporane, DLRLC 1955-1957
» DILIGÉNȚĂ, diligențe, s. f. (Transilv.; latinism învechit) Sîrguință, osteneală.

Reţinem aici un nou sens, pentru că "să depui osteneală" înseamnă alt lucru decât "să arăţi promptitudine". În primul caz vorbim despre implicare, despre eforturi depuse într-un anumit scop, în al doilea caz vorbim despre efortul de a rezolva ceva în mod rapid, oportun, repede şi la timp.

DEX '98 (1998)
» DILIGÉNȚĂ, diligențe, s. f. (Livr.) Sârguință, osteneală; zel, promptitudine. – Din lat. diligentia, fr. diligence.

Observăm că acest dicţionar pur şi simplu captează ambele sensuri surprinse de precedentele două dicţionare, atât sensul de "sârguinţă", cât şi pe cel de "promptitudine".

DEX '09 (2009)
» DILIGÉNȚĂ, diligențe, s. f. (Livr.) Sârguință, osteneală; zel, promptitudine. – Din lat. diligentia, fr. diligence.

Aşadar, dicţionarul din 2009, dar şi altele recente, cum ar fi Micul dicţionar academic din 2010, menţionează în continuare cele două sensuri.

În concluzie, avem un termen, diligență, cu două sensuri, sârguinţă şi promptitudine.

Rămâne să descifrăm ce vor să spună cei care folosesc termenul. Cu cele două sensuri de bază în minte, încercaţi să "traduceţi" ce au vrut să spună cei care au produs frazele citate mai sus din câteva cotidiene. Fără a intra într-o analiză lungă şi inutilă, este simplu, credem, de observat că există un nivel remarcabil de confuzie în utilizarea termenului "diligenţă".

Acum că probabil v-aţi lămurit asupra sensului şi utilizării corecte, o recomandare: probabil că ar fi nimerit ca termenul să fie evitat atunci când contextul nu ajută la clarificarea sensului utilizat pentru "diligenţă". De ce nu, de vreme ce folosirea acestuia poate fi motiv de confuzie?