cliseele limbiiCuvintele au înţelesuri, iar limba este făcută pentru a comunica. Banal, nu? Lucrurile nu stau chiar aşa... Nenumărate şabloane s-au instalat în discursul modern, făcând limba de neînţeles. Mai jos puteţi citi despre câteva dintre clişeele limbii române moderne.

 

 

Articol publicat în 2009. Credem că şi-a păstrat actualitatea în mai toate aspectele.
Vă invităm să-l completaţi, la comentarii, cu alte exemple de clişee ale zilei.

 

Mi se întâmplă adesea în ultimul timp ca atunci când mă hotărăsc să mai deschid televizorul, să devin brusc enervat de limbajul necopt al acestei populaţii plăpânde intelectual de ştirişti, moderatori, prezentatori, analişti şi alte specii de vorbitori, care varsă asupra noastră necontenit cuvinte plate, fără conţinut, gânduri fără coerenţă, şabloane repetate la nesfârşit, fără să obosească vreodată. Iată câteva exemple.

Clişeul este, conform definiţiei, o formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive. De asemenea, pentru acelaşi scop se mai poate folosi termenul şablon. De multe ori folosirea şabloanelor ascunde realitatea pe care acestea pretind că o reflectă, aşa cum se poate vedea mai jos.

 

Oamenii legii. Ştirile ori emisiunile-anchetă abundă în acest stereotip nătâng. Nu ştiu de ce, dar „poliţişti” li se pare că sună  rău, nejurnalistic, pe când „oamenii legii” ar fi dovadă de imaginaţie, căci, nu-i aşa?, este o metaforă, iar metafora este specifică spiritelor evoluate.

 

 

Micuţii. Nu există ştire/reportaj despre copii în care să nu auzim de la un capăt la celălalt, repetat fără încetare, acest termen. „Micuţii au făcut”, „Micuţii au zis”, „Micuţii au păţit” etc. Să spui „copiii” este, desigur, degradant…

Criza financiară. Justificare pentru mai toate relele recente, criza financiară este o expresie la modă. Mass-media transmit zilnic către cetăţenii însetaţi de informaţie ştiri de genul: „Criza financiară a obligat compania X să…”, „Din cauza crizei 100 de muncitori de le compania Y riscă …”. Nimeni nu vorbeşte despre scăderea dramatică a vânzărilor de la o valoare x la o valoare y ori altfel de explicaţii economice raţionale şi măsurabile, căci de toate este de vină acest cuvânt ce justifică orice, „criza”. Citiţi şi Criza economică - o metaforă.

Pe cinste. Odată cu venirea sărbătorilor, intră în arenă „pe cinste”: masa este „pe cinste”, distracţia este, de asemenea, „pe cinste”. Una peste alta, cam totul este „pe cinste” de Paști şi de Crăciun.

Din punct de vedere politic. Acest fel de a folosit cuvintele de către unii mă face să mă întreb dacă cei ce rostesc astfel ştiu că, în principiu, cuvintele au înţeles. Nu numai că „din punct de vedere politic” nu are sens, dar este şi un pilon fundamental al limbii de lemn moderne. Citiţi următoarele exemple:

Emil Boc: Buna ziua tuturor. In urma sedintei Biroului Permanent de astazi, din punct de vedere politic, va voi prezenta doua concluzii. (preluat de pe siteul oficial al Partidului Democrat)

Calin Popescu Tăriceanu: Guvernul este imoral din punct de vedere politic… (declaraţie publică, 22 decembrie 2008).

 


Din punct de vedere moral.
Citiţi acest articol.

Reformarea clasei politice. Cine nu a auzit de acest deziderat? Toţi vor asta, politicieni şi oameni simpli (după formula dragă multora). Dar ce înseamnă acest lucru? Nimeni nu ştie. Probabil acesta este şi motivul pentru care este atât de folosită această sintagmă, căci nu costă nimic să vorbeşti aiurea, dând impresia că ştii în fapt ce spui. În genere, de câte ori un politician ne propune ceva, printre motivaţii este şi aceea că doreşte „reformarea clasei politice”. Poţi să-l combaţi? Ne doreşte binele doar…

Tranziţia. Nu ştiu dacă nu aţi ratat momentul, dar vă înştiinţez că tranziţia în România s-a terminat. Ne-a spus preşedintele Băsescu acum vreo 2 ani. Mi s-a părut fabulos, căci vieţuiam bine-mersi în tranziţie de atâţia ani şi, deodată, fără niciun semn, aflu că gata, tranziţia s-a terminat! Oare ce se întâmplase cu o zi înainte şi eu pierdusem? Veste bună este că aţi scăpat de acest clişeu, căci lumea a luat act de vorbele prezidenţiale: dacă s-a încheiat, atunci s-a încheiat!

Grupurile de interese. Sunt peste tot, dar completamente invizibile. Ele îl sperie pe preşedinte (care totuşi luptă cu ele, aşa invizibile cum sunt, după cum ne-a anunţat) şi tot ele ne sperie şi pe noi (căci am vrea să facem ceva împotriva lor, dar nu ştim să le dibuim). Grupurile de interese fac legile în România, grupurile de interese frânează evoluţia ţării şi tot grupurile de interese sunt interesate (sic!) de subminarea bunelor intenţii ale celor câţiva politicieni buni. Să le urâm, deci, pe aceste grupuri de interese, iar dacă vreunul le va identifica vreodată, să-mi spună şi mie. În fapt, „grupurile de interese” este de găsit în dicţionarul nescris al limbii de lemn, vorbe fără miez ce nu au decât un singur scop, acela de a manipula.

Eşichierul politic. Metafora este unealta de bază a analistului politic. „Eşichierul politic” este expresia care ne scoate din multe încurcături, căci spunem, savant, că un oarecare politician s-a reorientat pe eşichierul politic, iar nu că a plecat de la partidul x la partidul y. Atunci când un partid îşi schimbă doctrina peste noapte, nu spunem astfel, ci că „s-a repoziţionat pe eşichierul politic”. Exemple sunt cu duiumul, iar o simplă căutare pe Internet vă va lămuri asupra utilizării acestei metafore jurnalistice, dar mă rezum la a da următorul exemplu, scris de Mihai Damian pe siteul Hotnews:

„Eu pot sa inteleg ca un partid ca PD-ul a incercat mai intai sa ocupe terenul ideologic al PSD-ului din care s-a intrupat dupa care si-a dat seama ca acesta era mai usor de atacat dinspre dreapta. Nu aprob acest mod de plimbare pe esichierul politic (si mai ales flexibilitatea doctrinara care o permite), dar il inteleg.”

Aţi înţeles cum stau lucrurile? Acum că ne-am lămurit, să continuăm cu ale noastre clişee...

Să luăm măsurile necesare, să gândim pozitiv şi să acţionăm constructiv. Aceste formulări sunt parte din decalogul politicianului modern. Atunci când nu ştiu ce să spună ori să facă, folosesc cu succes exprimări ca cele de mai sus. Nu au cum greşi! Doar că nu spun nimic, dar acesta nu-i un păcat…

În finalul acestui articol vă prezint, spre delectare, un text scris de Mircea Goană pe propriul blog, text care, cred eu, este o capodoperă a limbii de lemn.

Viitorul României începe astăzi

Astazi, 30 noiembrie, romanii au ales competenta si stabilitate. Au ales schimbarea. Au ales viitorul. Astazi, 30 noiembrie, romanii au invins, caci victoria pe care am obtinut-o nu este doar victoria noastra, ci este victoria lor, mai ales a lor, a tuturor romanilor care nu au renuntat nicio clipa la speranta intr-o viata mai buna si care au crezut si au fost alaturi de noi. Viitorul Romaniei incepe astazi. Schimbarea incepe acum. Aceasta a fost dorinta romanilor, iar obligatia noastra este sa le-o onoram.

Există vreun cuvânt util în mesajul distinsului fost ministru de externe? Care? Că eu nu găsesc.

 


Dacă găsiţi scientia.ro util, susţineţi site-ul printr-o donaţie.

Găzduire 2019: 485 €. Donat: 106.55


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!