Mai jos găsiţi câteva paragrafe reprezentative extrase de echipa Scientia din cartea "De ce cred oamenii în bazaconii" de Michael Shermer, publicată de editura Humanitas în anul 2009. Pentru a citi toată cartea, care este un manifest al scepticismului, vizitaţi librăriile virtuale ori intraţi în prima librărie şi cumpăraţi-o.

 


 

Despre rase

Din secolul al XVI-lea până azi, rasele au devenit tot mai vagi datorită căsătoriilor mixte şi altor forme de interacţiune sexuală, iar cândva în mileniul al III-lea graniţele vagi vor deveni atât de estompate, încât va trebui să abandonăm complet naţiunea de rasă ca mijloc de discriminare. Din păcate, mintea omenească se pricepe atât de bine să găsească tipare, încât alte criterii de separare între oameni vor apărea fără îndoială în vocabularul nostru.

Despre gândirea magică

Oamenii sunt animale care caută tipare. Căutăm sensul într-o lume complexă, haotică şi imprevizibilă. Dar în acelaşi timp suntem animale care spun poveşti, iar timp de mii de ani miturile şi religiile noastre ne-au hrănit cu poveşti despre tipare încărcate de sens - despre zei şi Dumnezeu, despre fiinţe supranaturale şi forţe mistice, despre relaţiile oamenilor cu alţi oameni şi cu creatorii lor, despre locul nostru în cosmos. Unul dintre motivele pentru care oamenii continuă să apeleze la gândirea magică este că modul de gândire modern, ştiinţific datează de doar câteva sute de ani, pe când omenirea există de câteva sute de mii de ani. [...] Gândim magic pentru că trebuie să gândim cauzal. [...] Gândirea magică este un produs secundar al mecanismului evoluat al gândirii cauzale.



De ce cred oamenii în bazaconii

Sub presiunea realităţii devenim creduli. Căutăm certitudini consolatoare la ghicitorii în cărţi şi în palmă, la astrologi şi mediumuri. Spiritul nostru critic cedează în faţa năvalei promisiunilor şi speranţelor oferite pentru a potoli marile spaime ale vieţii. Nu ar fi minunat dacă nu am muri cu adevărat? Nu ar fi minunat dacă am putea vorbi din nou cu cei dragi pe care i-am pierdut?

Oamenii de ştiinţă au şi ei afirmaţiile lor false, dar metodele ştiinţifice sunt anume concepute pentru a le elimina.

Ce este un sceptic? Scepticul este acela care îşi pune întrebări în legătură cu valabilitatea unei anume afirmaţii căutând dovezi pro sau contra.

Maxima lui Hume

Nici o mărturie nu ajunge pentru a stabili producerea unei minuni decât dacă mărturia este cumva de aşa natură încât falsitatea ei să fie mai miraculoasă decât faptul pe care ea năzuieşte să-l stabilească.

Dificultăţile gândirii ştiinţifice

Teoria influenţează observaţiile. Heisenberg: "Ceea ce observăm nu este natura însăşi, ci natura expusă metodelor noastre de investigare". În mecanica cuantică, această idee a fost exprimată riguros sub forma "interpretării şcolii de la Copenhaga" asupra evenimentelor cuantice: "o funcţie probabilistică nu descrie un eveniment anume, ci un spectru continuu de evenimente, posibile până când o măsurătoare perturbă izolarea sistemului, iar un singur eveniment are loc". Se elimină corelaţia dintre teorie şi realitate; teoria construieşte o parte din realitate.

Observatorul modifică ceea ce observă. Acţiunea de a cerceta un eveniment îl poate modifica. Subiecţii unui experiment de psihologie îşi pot schimba comportamentul dacă ştiu ce ipoteze experimentale sunt testate.

Echipamentul construieşte rezultate. Dimensiunea telescoapelor, de pildă, a modelat şi remodelat teoriile noastre privind dimensiunea Universului.

Dificultăţile gândirii pseudoştiinţifice

Poveştile nu înseamnă ştiinţă. Povestirile despre cum s-a vindecat mătuşa Maria de cancer privind filmele fraţilor Marx sau luând extract de ficat de la cocoşi castraţi nu au nici un sens. E nevoie de experienţe controlate, nu de poveşti pentru ca o afirmaţie să capete substanţă.

Limbajul ştiinţific nu înseamnă ştiinţă. De multe ori, deşi subiectul este derizoriu, iar esenţa afirmaţiilor găunoasă, faptul că ambalajul mesajului conţine cuvinte din arsenalul ştiinţei dă impresia de seriozitate pentru o ureche neantrenată.

Ceea ce e neexplicat nu e inexplicabil. Un arheolog amator declară că, din moment ce el nu-şi poate imagina cum au fost construite piramidele, ele trebuie să fi fost construite de extratereştri.

Raţionamentul post-factum. Faptul că două evenimente sunt consecutive, nu înseamnă că ele sunt legate cauzal. Corelarea nu e acelaşi lucru cu cauzalitatea.

Coincidenţa. Mintea omului caută relaţii între evenimente şi adesea le găseşte, chiar dacă ele nu există. Câţi dintre noi nu şi-au pus problema existenţei telepatiei doar pentru că în momentul în care se pregătea să sune pe cineva acela tocmai i-a dat un telefon? Desigur, în astfel de momente, nimeni nu se mai gândeşte de câte ori nu s-a întâmplat aşa.

Probleme psihologice în gândire

În Rusia, după căderea comunismului s-a înregistrat o creştere semnificativă a credinţelor în paranormal. Nu numai că oamenii sunt acum mai liberi să se înşele între ei, dar unii cred cu adevărat că au descoperit ceva concret şi semnificativ despre natura lumii. Capitalismul e o structură socială mult mai puţin stabilă decât comunismul. O asemenea nesiguranţă face ca mintea să caute explicaţii pentru capriciile şi hazardul pieţei şi al vieţii în general, iar mintea se îndreaptă adesea către supranatural şi paranormal.

Gândirea critică

Gândirea ştiinţifică şi critică nu apare în mod natural. Cere educaţie, experienţă şi efort. Gândirea e o activitate de înaltă calificare. Nu este adevărat că suntem înzestraţi în mod natural cu capacitatea de a gândi clar şi logic - fără să învăţăm cum şi fără exerciţiu.

Sistemul imunitar ideologic

Max Planck: "O noutate ştiinţifică importantă îşi face rareori drum câştigând teren puţin câte puţin. Ceea ce se întâmplă este că adversarii mor pe rând, iar noua generaţie e obişnuită cu ideea de la bun început". Dobândim o imunitate faţă de ideile noi care nu se potrivesc cu cele vechi. Cu cât mai ridicat este IQ-ul, după cum a arătat psihologul David Perkins, cu atât este mai mare potenţialul pentru imunitate ideologică.

Dictonul lui Spinoza

Scepticii au tendinţa foarte omenească de a savura demistificarea a ceea ce e deja considerat absurd. Baruch Spinoza: "M-am străduit neîncetat să nu-mi bat joc de acţiunile omeneşti, să nu le deplâng şi să nu le dispreţuiesc, ci să le înţeleg".

Charles Darwin: "Trebuie să recunoaştem, cred eu, că omul, cu toate însuşirile sale nobile, cu simpatia pe care o simte faţă de cei dezmoşteniţi, cu bunăvoinţa care se extinde nu numai asupra semenilor, dar şi asupra celor mai mărunte fiinţe, cu intelectul său dumnezeiesc care a înţeles mişcările şi alcătuirea sistemului solar - cu toate aceste puteri superioare - omul poartă încă în trupul său marca de neşters a originii sale umile".

 

 

Paragrafele de mai sus sunt extrase din cartea De ce cred oamenii în bazaconii, de Michael Shermer, Editura Humanitas, 2009


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!