În partea a doua a articolului despre 12 posibile evenimente care vor schimba fundamental lumea, vorbim despre anihilarea nucleară a speciei umane, despre crearea artificială a vieţii şi superconductorul care să funcţioneze la temperatura camerei.
12 evenimente care vor schimba totul (1)
4. ANIHILAREA NUCLEARĂ A SPECIEI UMANE
Probabilitate: 
Sfârşitul războiului rece şi eforturile de control şi stăvilire a dezvoltării armelor nucleare de către marile puteri (care deţin, în fapt, arsenalele cele mai importante de asemenea arme) au redus, într-o oarecare măsură riscul apariţiei unui conflict nuclear. Dar acesta nu a dispărut: state incontrolabile cum este Coreea de Nord ori state nucleare aflate în relaţii tensionate, cum este cazul Indiei şi al Pakistanului (pentru a nu mai vorbi despre posibilitatea folosirii bombei nucleare de către marile puteri întru-un conflict al viitorului) ne amintesc despre potenţialul de distrugere uriaş al energiei nucleare şi despre posibilele efecte catastrofice ale folosirii acesteia.
O bombă nucleară ucide în mai multe feluri: prin unda de şoc teribilă generată de descărcarea enormă de energie, prin căldura degajată, prin impusul electromagnetic şi, nu în ultimul rând, prin cantitatea mare de material radioactiv care însoţeşte detonarea.
Pentru a produce efecte globale, este necesar ca zeci de bombe nucleare să fie folosite. Dar un război între India şi Pakistan ar putea implica un arsenal important. Pe lângă victimele directe şi imediate ale războiului nuclear, milioane de tone de cenuşă radioactivă se vor ridica în straturile superioare ale atmosferei terestre, înconjurând Pământul într-o săptămână. Acest strat de cenuşă ar bloca parte din lumina solară, stânjenind ori împiedicând dezvoltarea vegetaţiei şi ducând astfel la moartea a milioane de oameni care astăzi trăiesc la limita sărăciei şi a supravieţuirii (pentru a nu mai vorbi despre impactul dezastruos asupra faunei, în general).
Inventarul arsenalului nuclear al statelor lumii
Vor fi statele nucleare ale lumii suficient de înţelepte pentru a nu recurge la folosirea armelor nucleare şi a pune astfel în pericol însăşi specia umană? Să sperăm că da. În orice caz, ce ştim sigur este că, spre deosebire de alte evenimente, care nu sunt în puterea omului de a le genera ori de a le evita, evitarea dezastrului nuclear este pe de-a întregul în responsabilitatea conducătorilor de stat.
5. CREAREA ARTIFICIALĂ A VIEŢII
Probabilitate: 
Se discută din ce în ce mai mult în ultima vreme despre crearea artificială a vieţii în laborator de către cercetători. Dar este oare posibil acest lucru? Dacă se va reuşi ori ba, rămâne de văzut. Este însă sigur că eforturi în acest sens există, iar ştiri, de multe ori prezentate în mod senzaţionalist, privind paşi spre realizarea "de la zero" a vieţii, sunt parcă din ce în ce mai dese.
Astăzi mare parte a cercetătorilor din biologia sintetică pare mai degrabă interesată de modificarea organismelor existente, decât de crearea din material inert a viului. Biologia sintetică pare a fi ingineria viitorului, câmpul său de acţiune fiind celula; astfel, modificând ADN-ul original al unui organism, se poate obţine o altă vietate ori organismul modificat poate fi forţat să producă diverse substanţe necesare omului, cum sunt combustibilii ori medicamentele.
Care ar fi avantajele biologiei sintetice? Frunzele copacilor (care pot fi considerate ca nişte panouri solare care se auto-asamblează) ar putea genera electricitate şi asigura astfel locuinţele din apropiere. Copacii ar putea produce combustibili. Unele organisme ar putea fi folosite pentru diminuarea poluării rezultate în urma activităţii omului. Bacteriile ar putea fi programate să intervină în organism pentru a vindeca diverse afecţiuni, luptând împotriva unor microbi de la aceeaşi "înălţime".
Banalul detergent (care nu mai e demult banal...) folosit în gospodării pentru curăţarea rufelor conţine enzime ale unor microbi care trăiesc în condiţii de temperatură foarte ridicată. Acestea au fost reprogramate, acţionând eficient la temperaturile mici la care se desfăşoară curăţirea într-o maşină de spălat.
Probabil că în următoarea sută de ani biologia sintetică va schimba radical lumea, generând şi întreţinând o revoluţie ştiinţifică de amploarea revoluţiei industriale, doar că mult mai rapid. Dar acest potenţial de schimbare enorm este însoţit şi de riscuri. Mulţi privesc acest domeniu al biologiei sintetice ca unul care poate ameninţa chiar rasa umană prin "construirea" unor organisme de laborator periculoase şi care pot ieşi de sub controlul omului. Cercetătorii afirmă că riscurile sunt mai mult teoretice, dar numai viitorul ne va arăta cine are dreptate.
Deşi cercetările din zona biologiei sintetice se concentrează cu precădere pe modificarea organismelor existente, cercetători ca Hamilton Smith, Carole Lartigue şi alţii lucrând la Institutul J.Craig Venter (citeşte şi J.Craig Venter a creat celula sintetică) au reuşit să creeze un genom al unei bacterii bucată cu bucată; de asemenea, au reuşit să transforme un tip de microb în altul. Cu toate titlurile spectaculoase ale presei, nu au reuşit să creeze viaţa din "nimic". Nu încă, cel puţin... Investiţiile în creştere din acest domeniu al cercetării, odată cu scăderea costurilor aferente activităţilor specifice, par a atrage atenţia că ziua în care viul va fi creat din materiale inerte nu este departe. Dar nici măcar această performanţă a ştiinţei nu va răspunde definitiv la întrebarea "cum a apărut viaţa pe Pământ?", pentru că cercetătorii au ca model viaţa, aşa cum este ea astăzi. Apariţia ei din nimic pare dificil de demonstrat (Citeşte şi Experimentul Miller-Urey şi recrearea "supei primordiale").
6. CREAREA SUPERCONDUCTORILOR CARE SĂ FUNCŢIONEZE LA TEMPERATURA CAMEREI
Probabilitate: 
O termocentrală poate fi construită aproape oriunde. O hidrocentrală, oriunde există o apă curgătoare cu anumiţi parametri privind debitul, adâncimea etc. Dar acestea reprezintă modul clasic de a produce energie. Energia regenerabilă se "află" pe câmpiile situate la mare altitudine (unde vântul este puternic) ori în deşert (unde Soarele străluceşte cu putere). În acest context, întrebarea care se pune este: cum transportăm energia electrică din aceste locuri depărtate cu minimum de pierderi, în aşa fel încât să merite investiţia într-un sistem de transport pe distanţe foarte mari? Soluţia este: folosirea cablurilor constituite din materiale superconductoare, care permit transferul energiei electrice pe distanţe de mii de kilometri (din Sahara în România, de exemplu) fără pierderi semnificative. Dar există astfel de cabluri? Ar fi, dar acestea trebuie ţinute în azot lichid la -196oC, având deci nevoie de instalaţii de răcire din kilometru în kilometru. Soluţia ar fi: superconductori ce nu ar avea nevoie de temperaturi extreme pentru a fi buni conducători de electricitate.
Sunt însă cercetătorii aproape de realizarea unor asemenea superconductori? Nu tocmai, progresele făcute din 1986 (când a fost realizat primul material superconductor) şi până astăzi fiind destul de mici. Speranţe totuşi sunt: acum doi ani a fost descoperit un nou tip de superconductor, realizat pe bază de fier şi pnictogeni (în special arsenic. Grupa pnictogenilor cuprinde N, P, As, Sb, Bi şi Uup). Acest nou superconductor reprezintă noua speranţă pentru realizarea superconductorului care să funcţioneze la temperatura camerei. Dat fiind progresul foarte lent, o atitudine prea optimistă s-ar putea să fie nerealistă. Cu toate aceste, cercetările intense în acest domeniu s-ar putea să producă rezultatele scontate până la urmă, deschizând o nouă cale spre progres a omenirii.
12 evenimente care vor schimba totul (3)
BIBLIOGRAFIE
12 events that will change everything, Scientific American, Iunie 2010
