Sunt într-adevăr structurile din piatră de la Puma Punku atât de complicate încât civilizaţia Tiwanakan să nu le fi putut executa fără un ajutor din afară? Astăzi noi vom escalada înălţimile munţilor Anzi pentru a privi un complex antic care a fost învăluit în mister mai mult decât oricare altul de pe Pământ: Puma Punku, un complex din piatră care face parte dintr-un ansamblu mai mare denumit Tiwanaku.

 

 

Puma Punku, care se traduce prin „Poarta de intrare a pumei", este cunoscut, în special, datorită pietrelor sale masive şi pentru precizia extraordinară cu care acestea au fost tăiate şi amplasate în cadrul complexului. Este unul din acele locuri de care aţi auzit, probabil, de multe ori şi în care pietrele sunt dispuse atât de precis încât o lamă de cuţit nu poate fi introdusă între ele. Datorită acestor caracteristici, Puma Punku este, de multe ori, citată ca pe o dovadă cum că Pământul a fost vizitat de extratereştri, atlanţi sau de către alte persoane mitice care, probabil, se pricep mult mai bine la pietrărie decât oamenii.

Tiwanaku se află în Bolivia, în bazinul Titicaca, la aproximativ 10 kilometri distanţă de Lacul Titicaca. Bazinul Titicaca se află la o înălţime de 3.800 m deasupra nivelului mării. O parte din el se află în Peru iar cealaltă parte este în Bolivia şi chiar pe graniţa dintre aceste două ţări se află Lacul Titicaca. El se află într-o regiune întinsă a Munţilor Anzi numită Altiplano sau „câmpia înaltă", cea mai întinsă astfel de câmpie aflată în afara munţilor Himalaya. Civilizaţia Tiwanaku a precedat civilizaţia incasă, iar istoria lor este cunoscută în mare măsură datorită arheologilor, deoarece nu avem dovezi scrise despre ei. Cele mai vechi mărturii privind existenţa acestei civilizaţii în bazinul Titicaca datează din, cu aproximaţie, 400 î.Hr., dar se consideră că civilizaţia Tiwanaku s-a dezvoltat cu adevărat în jurul anilor 500 d. Hr. La apogeul ei, 400.000 oameni trăiau în şi în apropiere de regiunea Tiwanaku, centrată în jurul Puma Punku şi a altor localităţi importante. Comerţul şi agricultura au înflorit. S-a practicat agricultura pe terenuri aflate la o altitudine mare şi cu ajutorul unor sisteme de irigaţii aflate între ele. Datorită unei perioade de zeci de ani de secetă ce a avut loc în jurul datei de 1.000 d.Hr, oraşul Tiwanaku a fost abandonat iar cultura Tiwanaku s-a pierdut în munţii din împrejurimi. Cinci secole mai târziu, pe aceste locuri s-a dezvoltat civilizaţia incaşă.

În cadrul civilizaţiei Tiwanaku, Puma Punku nu s-a evidenţiat prin ceva extraordinar. Cu toate acestea, ea diferă de celelalte construcţii din Tiwanaku prin faptul că multe dintre blocurile de piatră din cadrul său sunt modelate sub forma unor geometrii extrem de complexe. Există un rând de blocuri în forma literei H, de exemplu, care au aproximativ 80 de chipuri pe ele şi toate se potrivesc între ele cu o mare precizie. Pietrele din Puma Punku par să fi fost prefabricate, ceea ce nu s-a mai descoperit în alte situri din cadrul Tiwanaku. În plus, unele dintre pietre au fost strânse împreună cu ajutorul unor cleme din cupru a căror formă a fost modelată la rece cu ajutorul ciocanului, în cazul unora dintre ele, în timp ce la altele forma a fost obţinută prin turnare chiar la locul de îmbinare.

Datorită complexităţii şi formelor regulate ale pietrelor din componenţa Puma Punku, o serie de autori au sugerat că ele nu sunt pietre ci mai degrabă o formă de beton care a fost turnat în forme. Nu avem nicio mărturie cum că o astfel de tehnologie ar fi fost cunoscută în perioada preincaşă, dar aceasta nu dovedeşte că nu ar fi putut exista. Ce poate fi dovedit, şi s-a dovedit destul de uşor, este că nu s-a utilizat nicio formă de beton în cadrul Puma Punku sau oriunde în altă parte în Tiwanaku. Contrar părerii unora care susţin explicaţii paranormale, geologii din zilele noastre sunt în stare să distingă roca de beton. Analizele petrografice şi chimice sunt relativ simplu de efectuat şi ele chiar ne-au permis să determinăm, cu precizie, locul de unde au fost extrase rocile. Blocurile mari din Puma Punku reprezintă o gresie roşie obişnuită care a fost extrasă de la aproximativ 10 kilometri distanţă. Multe dintre pietrele mai mici, inclusiv cele mai ornamentale şi unele dintre pietrele prelucrate sunt din magmă de andezit şi ele provin de la o carieră aflată pe malul lacului Titicaca, la aproximativ 90 de kilometri distanţă. Este posibil ca aceste pietre mai mici să fi fost aduse pe apă cu ajutorul bărcilor din stuf şi târâte apoi pe uscat pe o distanţă de 10 kilometri.

Pe unele site-uri web dedicate subiectelor paranormale se indică adesea o masă a pietrelor din Puma Punku de până la 440 de tone. În cadrul Puma Punku se află, într-adevăr, un bloc de piatră mult mai mare decât blocurile din piatră descoperite în alte situri Tiwanaku. Acesta face parte din Plataforma Lítica sau platforma de piatră. Estimarea acceptată în prezent cu privire la masa acestei bucăţi de gresie roşie este de 131 de tone. Al doilea bloc de piatră ca mărime are doar 85 de tone, iar restul blocurile sunt mult mai mici. Marea majoritate a materialul de construcţie utilizat la Puma Punku este format din pietre relativ mici şi uşor de transportat, deşi multe dintre cele mai renumite sunt de tip megalitic. Valoarea absurdă de 440 tone în legătură cu masa blocului de piatră amintit se datorează unor estimări din trecut şi care au fost de mult timp corectate.

 


Puma Punku

 

Noi nu pretindem că ştim cum au fost ridicate, prelucrate şi amplasate blocurile de piatră din Puma Punku, dar nu susţinem că civilizaţia Tiwanaku nu ar fi fost incapabilă de a le realiza. Pur şi simplu noi nu cunoaştem ce instrumente şi ce tehnici de construcţie s-au utilizat în cadrul Puma Punku. În toată lumea există exemple de construcţii din piatră, din diferite perioade de timp şi care sunt la fel de impresionante. Partenonul grec, de exemplu, a fost construit cu o mie de ani înainte de Puma Punku şi încă nimeni nu a invocat intervenţia extratereştrilor ca fiind singura explicaţie pentru frumuseţea deosebită şi detaliile sale decorative. În aceeaşi perioadă de timp, cu aproximaţie, perşii au construit oraşul Persepolis cu al său Palat al lui Darius ale cărui detalii constructive sunt comparabile cu cele din Puma Punku. Pietrarii din India au prelucrat grotele Udayagiri care au intrări megalitice, care sunt foarte asemănătoare cu cele din Puma Punku. Civilizaţia Tiwanaku a realizat un lucru magnific, dar acesta nu este neapărat superior şi de neexplicat în comparaţie cu ceea ce s-a descoperit în întreaga lume antică. Nu este necesar să se susţină intervenţia extratereştrilor pentru a explica structurile sale din piatră.

Ciudat, dacă căutaţi pe Internet informaţii despre Puma Punku, veţi găsi aproape întotdeauna menţiunea că acesta ar fi un „port". Cel puţin aceasta este informaţia ce se găseşte în paginile web dedicate subiectelor paranormale şi care constituie cea mai mare sursă de informaţii despre Puma Punku aflată pe Internet. De fapt, Puma Punku nu este un port şi nu a fost niciodată un port. Pentru oricine s-a informat în legătură cu localizarea geografică a Puma Punku sau a vizitat această zonă geografică, aceasta este o afirmaţie destul de bizară, având în vedere că Puma Punku s-a aflat în mijlocul unei naţiuni de 400.000 de oameni ce a practicat agricultura. În Tiwanaku nu există construcţii aflate în anumite locaţii de unde acestea ar fi putut servi ca un port. Puma Punku este doar una din mai multe construcţii de tip platformă în trepte care au fost excavate la Tiwanaku. Celelalte sunt Akapana, Akapana Est, Kalasasaya, Putuni şi Semi-Subterranean Temple. Dacă le priviţi de sus ele sunt, pur şi simplu, nişte incinte pătrăţoase împrăştiate în acea zonă. Dacă vă imaginaţi cum ar putea acoperi apa această regiune, să presupunem că ar fi suficient de multă apă încât să acopere solul dar nu şi incintele din piatră, atunci fiecare din aceste „porturi" ar putea fi o insulă aflată în mijlocul unei întinderi de apă adâncă doar până la genunchi, mult prea puţin adâncă pentru a putea să fie navigabilă. (aceasta ar fi situaţia cu excepţia templului Semi-Subterranean Temple care fiind fixat în sol, ar fi subacvatic.)

Dar chiar şi în acest scenariu imaginar nu putem presupune că Lacul Titicaca ar fi putut vreodată ajunge la Tiwanaku. Altiplano este o vastă câmpie aflată în pantă, iar punctul în care Lacul Titicaca se varsă prin intermediul râului Río Desaguadero se află la aproximativ 30 metri sub cota zonei Tiwanaku. Această situaţie a existat dintotdeauna? Cel puţin de la ultima eră glaciară, da. Deoarece sedimentele de pe fundul Lacului Titicaca s-au acumulat în aproximativ 25.000 de ani, acesta este unul dintre cele mai bune locuri din care se pot obţine date privind evoluţia climei pe Pământ şi datorită acestei caracteristici el a fost intens studiat. Paleohidrologia Lacului Titicaca este bine cunoscută. În prezent, apa se află la nivelul de preaplin al lacului. Nivelul apei a fluctuat cu aproximativ 5 metri în secolul trecut. În ultimii 4.000 ani, acesta a scăzut cel mai mult cu 20 de metri în timpul perioadelor de secetă. Valoarea sa cea mai ridicată, ce a fost înregistrată vreodată, s-a aflat cu aproximativ 7 metri deasupra nivelului de preaplin şi s-a produs la o distanţă de mai mulţi kilometri depărtare de suburbiile şi fermele din Tiwanaku.

Cele mai multe dintre sursele de informaţii paranormale care se referă la Puma Punku ca la un port, afirmă, de asemenea, că ţărmul antic al Lacului Titicaca este încă vizibil de pe dealurile din jur, deşi acesta este înclinat la un unghi ciudat. Nivelele din trecut ale Lacului Titicaca se pot observa în prezent, ele sunt destul de evidente în Death Valley, de exemplu. Dar aceasta nu are nicio importanţă pentru Lacul Titicaca. Lacul s-ar fi putut vărsa pe marginea câmpiei înainte de a putea ajunge la un nivel corespunzător zonei Tiwanaku şi acolo nu a existat, cu siguranţă, nicio activitate tectonică în acea perioadă care ar fi putut să încline colinele sau să modifice într-un mod misterios dealurile părăsite aflate la nivelul structurilor Tiwanaku.

În cele din urmă, o altă caracteristică din cadrul Puma Punku se spune că ar fi produs uimirea arheologilor: desenele sculptate aflate acolo ar reprezenta o rudă a elefantului numită Cuvieronius şi un mamifer cu copite numit toxodon. Acestea au dispărut din regiune acum 15.000 de ani şi, în consecinţă, unii amatori de senzaţional consideră că Puma Punku datează din acea perioadă, bazându-se numai pe această presupunere. Când auziţi că un elefant ar fi fost sculptat acolo, cu siguranţă veţi fi surprinşi pentru că este greu de crezut că s-ar putea face vreo greşeală. Cu toate acestea, atunci când te uiţi la imaginea care se pretinde că ar reprezenta un elefant, veţi fi mai puţin uimiţi. Arta din Tiwanaku a fost foarte stilizată, la fel de mult ca cea ce provine de la mayaşi sau azteci. De fapt, imaginea prezintă capetele a doi condori care privesc unul spre celălalt iar gâturile lor se intersectează şi constituie ceea ce unii au comparat cu colţii şi urechile unui elefant. Imaginea toxodonului este cunoscută doar din cadrul unor schiţe executate după o sculptură descoperită în anul 1934 şi, deci, este un desen ce prezintă dovezi indirecte ale unei interpretări artistice asupra unui subiect necunoscut. Mie mi se pare că arată ca un patruped obişnuit porc, câine, şobolan pe care l-am numit toxodon.

Deci avem, din nou, o realizare a unor meşteri antici pe care unii amatori de senzaţional au încercat să o discrediteze prin atribuirea execuţiei ei unor extratereştri. Această afirmaţie este nu numai iraţională ci şi lipsită de dovezi. Cei mai mulţi oameni nu ştiu cum să prelucreze pietre într-un mod complicat deoarece acestea sunt aptitudini de care noi nu am mai avut nevoie de mult timp, dar în prezent există modalităţi mai simple de a realiza structuri care să dureze o lungă perioadă de timp. În ignoranţa noastră, argumentul cum că nu ştim cum s-ar fi realizat aceste construcţii antice şi că nimeni altcineva nu şi-ar fi putut da seama, reprezintă o explicaţie insuficientă. Este mult mai corect să spunem că nu ştim în loc de a invoca intervenţia extratereştrilor. Acest lucru reprezintă nu doar adevărul, dar el arată, de asemenea, concluziile stabilite de ştiinţă până în acest moment şi poate cel mai important aspect, el arată contribuţia minunată pe care a adus-o civilizaţia Tiwanaku pentru umanitate.



Traducere de Cristian-George Podariu după skeptoid.com/episodes/4202 cu acordul editorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.