Având în vedere schimbările rapide survenite în limbajul nostru în doar câteva milenii, oare cum va fi acesta peste zeci de mii de ani? David Robson încearcă să ofere un răspuns în partea a patra a seriei de articole intitulate "Viitorul îndepărtat".
Viitorul îndepărtat: Cum vom fi?
Dacă peste mii de ani urmaşii noştri ar descoperi această foaie îngălbenită şi mototolită, multe din aceste cuvinte le vor fi de neînţeles - chiar dacă s-ar autointitula vorbitori de limba engleză. La urma urmei, ne luptăm încă să descifrăm texte din engleza veche, aşa cum este Beowulf. S-ar putea să fim capabili să înţelegem declaraţia eroului "Béowulf is mín nama", dar un mileniu de evoluţie a limbajului a şters sensul lui "Grimma gaést Grendel" - "oribilul demon Grendel".
Dacă limba noastră s-a transformat într-atât încât să fie aproape de nerecunoscut în doar 1000 de ani, cum ar putea să sune ea peste zeci de mii de ani? Limbile sunt în mare parte modelate de capriciile imprevizibile ale vorbitorilor lor; totuşi examinând factorii care ne influenţează limbajul, putem face speculaţii cu privire la modul în care vor vorbi urmaşii noştri.
Întrebarea cea mai evidentă este dacă vor folosi cu toţii limba engleză. Deşi engleza este acum lingua franca a mapamondului, popularitatea ei depinde în mare măsură de importanţa economică actuală a ţărilor anglofone. Dacă o altă ţară ar ajunge să domine comerţul mondial, urmaşii noştri ar putea învăţa cu toţii limba acesteia. În acest caz este foarte probabil că vor începe să includă o parte din termenii noii puteri în propria limbă nativă - în acelaşi mod în care italienii spun în zilele noastre că vor asculta un "podcast" pe "tabletă" în "weekend". Totuşi, limbile foarte populare tind să fie rezistente la invazia termenilor străini, astfel încât nu există nici un motiv să credem că limba engleză va dispărea în întregime.
Este mult mai probabil că aceasta va da naştere mai multor dialecte, se va fragmenta. Vedem deja formându-se dialecte noi în multe din fostele colonii ale Marii Britanii, cum ar fi Singapore şi Jamaica. Datorită emigrărilor, mass-mediei şi internet-ului, cuvintele unor asemenea dialecte se propagă înapoi în lumea vorbitoare de limba engleză - aşa cum se poate constata în cazul variaţiunilor jamaicane răspândite în argoul londonez, de exemplu utilizarea lui "buff"- “piele goală” pentru noţiunea de atractiv, pe când "batty" se referă la posteriorul unei persoane. Peste suficient de mult timp, aceste dialecte ar putea diverge în întregime. Dacă este aşa, engleza, poate ajunge ca latina - o limbă moartă, dar cu numeroşi urmaşi supravieţuindu-i.
Astfel de mari transformări fac imposibil de prezis viitorul limbii engleze? Desigur, limba se schimbă deja destul de rapid, Oxford English Dictionary adaugă între 2000 şi 2500 de cuvinte în fiecare an, spune Denny Hilton, senior asistent editor. Dar pot exista mii de alte cuvinte noi care nu reuşesc să intre în atenţia lexicografilor de la OED. Când Erez Lieberman Aiden şi Jean-Baptiste Michel de la Universitatea Harvard au studiat cu ajutorul Google fondul de cărţi electronice din secolul trecut, au constatat că aproximativ 8500 de cuvinte noi intră în fondul lexical în fiecare an. Multe dintre acestea sunt rar folosite - cuvinte cum ar fi postcoarctation - post coarctaţie, reptating - şerpuire şi subsectoral.
Foloseşte-l sau uită-l
Urmărind evoluţia limbii engleze de la Beowulf până în prezent, putem identifica cel puţin câteva tendinţe care ar putea continua. Gramaticii sale din viitor i-ar putea lipsi unele dintre nuanţele care guvernează propoziţiile de pe această pagină, de exemplu. S-au pierdut deja multe dintre regulile care se impuneau limbii folosite în Beowulf - un exemplu ar fi substantivele limbii engleze care nu mai au genuri diferite.
Astăzi, această simplificare în curs de desfăşurare poate fi văzută în modul în care folosim timpul trecut. Există o mulţime de verbe neregulate ale căror forme pentru trecut nu au mai tipicul "-ed" la final - spunem "left", mai degrabă decât "leaved", de exemplu. Dar timpul îmblânzeşte încet-încet aceste verbe neregulate, iar rezultatele depind de cât de folosite sunt ele. Din studierea textelor de limbă engleză din ultimii 1000 de ani, Lieberman Aiden şi Michel au concluzionat: cu cât mai puţin e folosit un verb, cu atât este mai probabil să devină regulat. "Dacă este un cuvânt rar folosit, nu ne amintim neapărat că este şi neregulat", spune Lieberman Aiden - aşa că suntem dispuşi să presupunem că urmează modelul verbelor mai familiare.
"To wed"- “a lua în căsătorie”, care este acum folosit doar într-un context foarte specific, este deja în curs de schimbare. De exemplu, unii oamenii au început să spună că sunt "newly wedded" mai degrabă decât "newly wed" -”proaspăt căsătoriţi”. Alţii sunt ceva mai reticenţi. După ce au descoperit modul în care popularitatea unui cuvânt îi poate influenţa şansele de a suferi schimbări lingvistice, Lieberman Aiden şi Michel au început să prezică durata de viaţă în viitor a unor anumite verbe neregulate. De exemplu, având în vedere relativa sa raritate, există şanse de 50 la sută ca “slunk” - "descumpănit" să devină "slinked" în decurs de 300 de ani.
"To be" -”a fi ” sau "to have" -”a avea”, care sunt utilizate în aproximativ 1 din 10 propoziţii, au "timpul de înjumătăţire" de aproape 40.000 de ani (Nature, vol. 449, p. 713). Cercetătorii speculează că formele plurale neregulate vor urma o tendinţă similară - “men” "oameni" ar putea deveni "mans", de exemplu - deşi nu au testat încă ideea.
Într-un mod similar pot fi anticipate cuvintele care vor fi înlocuite de altele nou create sau de termeni importaţi din altă limbă. Prin examinarea evoluţiei lingvistice în limbile indo-europene, Mark Pagel de la Universitatea din Reading, Marea Britanie, a constatat că şi acest fenomen depinde de frecvenţa folosirii unui cuvânt - cu cât mai comun este, cu atât mai mult persistă (Nature, vol. 449, p. 717). Asta şi pentru că e mai puţin probabil să utilizăm termenul greşit dacă auzim termenul corect suficient de des.
În viitoarea sa carte, Wired for Culture, Pagel susţine de asemenea că, gradat, cuvintele au evoluat pentru a se potrivi scopului lor - în cazul în care acestea sunt comune şi reprezintă concepte importante, ele sunt scurte şi uşor de pronunţat. Asemenea cuvinte sunt "foarte potrivite", spune el, folosind o analogie darwinistă. "Este foarte dificil pentru un cuvânt nou să le înlăture."
Acest lucru poate fi văzut şi în declaraţia lui Beowulf. "Nama" dăinuie în mod clar ca "nume", un cuvânt foarte comun şi atunci şi acum. Numeralele, interogaţiile şi alte substantive simple au o putere similară de supravieţuire.
Aşadar, în cazul în care urmaşii noştri chiar vor fi vorbitorii unei variante a limbii engleze şi li se va întâmpla să citească această pagină, există o şansă să poată înţelege sensul unor cuvinte în propoziţii simple, cum ar fi "what is your name?" -"care este numele tău?" sau "I drink water"-"Beau apă". Există chiar o şansă ceva mai mică să poată înţelege şi "Hello from the year 2012"-"Bună ziua din anul 2012."
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Deep future: How will our language evolve? publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Mihaela Gindu
