După confruntarea finală din anul 2009 dintre cei doi candidaţi la preşedinţia României, Traian Băsescu şi Mircea Geoană, Viorel Hrebenciu, pe atunci membru marcant al PSD, dar şi soţia lui Mircea Geoană - au acuzat utilizarea "atacurilor energetice" puse la cale, prin persoane "înzestrate", de către PDL, în speţă "flacăra violetă", pentru a-l slăbi pe Mircea Geoană. A fost o perioadă în care mulţi politicieni purtau cravate, pulovere, cămăşi ori pălării violete. Unii continuă şi astăzi. Se considera că violetul protejează împotriva atacurilor energetice.
În februarie 2010, după ce Traian Băsescu a fost reales preşedinte, stema României de pe pupitrul de la Palatul Cotroceni, de unde se adresa președintele, a fost modificată, culoarea de fond fiind schimbată cu violet. Nu ştim a cui a fost ideea. Adrian Năstase, candidatul PSD la alegerile prezidențiale din 2004, era convins la un moment dat că a fost atacat de secta MISA cu energie negativă și că din această cauză a pierdut alegerile.
Adrian Năstase, Mircea Geoană, Traian Băsescu - sunt toţi oameni inteligenţi, nu? Şi totuşi, pare că le lipseşte ceva. Cel mai probabil, pe fondul undei credulităţi şi a unei lipse de pregătire ştiinţifică, le lipseşte o gândire raţională.
Istoria recentă este plină de exemple de mari lideri politici care cred / au crezut în paranormal. Regina Angliei ia zilnic o "poţiune magică" alcătuită din produse homeopate. Horoscopul este "ghidul" zilnic pentru mulţi dintre noi.
Aceste episoade vorbesc despre un aspect foarte important: multor oameni inteligenți şi culţi le lipseşte o gândire rațională. Din această cauză, multe dintre deciziile lor sunt greşite, iar interpretarea faptelor este, de asemenea, eronată.
Dar ce este gândirea raţională? De ce nu este echivalent "inteligent" cu "raţional"? Care sunt coordonatele fundamentale ale unei gândiri raţionale? Ce putem face pentru a dispune de o gândire raţională? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări în cadrul acestui articol, pe baza ultimelor cercetări din domeniul psihologiei.
Inteligenţă vs raționalitate
Cei mai mulţi dintre cititorii acestui site este de presupus că au rezolvat, pentru distracţie sau în legătură cu activitatea de serviciu, teste de inteligenţă. Exerciţiile din cadrul acestor teste scot în evidenţă anumite abilităţi mentale ale individului, care sunt cuantificate sub forma unui coeficient de inteligenţă (IQ), dar nu acoperă domenii cognitive importante, ca: empatia, abilităţile de relaţionare, moralitatea sau capacitatea de a gândi raţional.
Daniel Kahneman, un psiholog american căruia i s-a decernat Premiul Nobel pentru economie ca urmare a rezultatelor obţinute în studiul capacităţii de judecată şi a procesului de luare a deciziei, a arătat că omul este predispus la erori de judecată care, finalmente, îi afectează nivelul de satisfacţie cu privire la propria viaţă. Kahneman şi Amos Tversky, partenerul acestuia de cercetare, au arătat că arhitectura de bază a minţii umane ne predispune la anumite erori de judecată sistematice (biasuri), de care nici măcar nu ne dăm seama. Puteţi citi câteva note de lectură din cea mai importantă carte a lui Kahneman AICI.
După ştiinţa noastră, deşi există preocupări în domeniu, nu există deocamdată un test de măsurare a coeficientului de raţionalitate (RQ - Rationality Quotient). Dar se pare că în curând vom putea efectua şi un astfel de test, dat fiind că unul dintre cercetătorii de frunte în domeniul gândirii raţionale, Keith Stanovich (de ale cărui idei ne folosim în acest articol), a primit o finanţare de la Fundaţia John Templeton pentru a realiza test al gândirii raţionale.
Ce este gândirea raţională?
A fi raţional înseamnă a gândi astfel încât să îţi protejezi cele mai importante interese şi să îţi atingi scopurile. Înseamnă să-ţi atingi obiectivele, în raport cu resursele fizice şi mentale (raţionalitatea instrumentală) şi să ai opinii / idei / credinţe care să fie susţinute de probe (raţionalitatea sistemică). Destul de arid ce tocmai am spus, dar în continuare vom face ca lucrurile să fie mai clare.
Gândirea raţională are două componente:
:: o componentă fluidă - procesul gândirii, care duce la formularea unei opinii şi la acţiune;
:: o componentă cristalizată - cunoştinţele, credinţele, valorile şi anumite tendinţe, care pot facilita ori inhiba gândirea raţională.
Componenta fluidă este caracterizată de:
:: rezistenţa la procesarea precară a informaţiei
:: absenţa factorilor contextuali nerelevanţi în procesul luării deciziei;
:: maximizarea rezultatelor în contextul luării deciziei;
:: calibrarea adecvată a cunoştinţelor la dispoziţie;
:: evitarea biasului confirmării (tendinţa de a confirma opinia curentă);
:: deschiderea faţă de nou;
:: atitudine prudentă faţă de viitor (optimism moderat);
:: reacţii emoţionale raportate la nivelul recompenselor.
1. Iată un exerciţiu simplu care ne arată tendinţa minţii de a utiliza scurtături către soluţii, uneori identificând răspunsuri greşite.
Andrei priveşte către Bianca, iar Bianca priveşte către Cătălin.
Andrei este căsătorit, iar Cătălin este necăsătorit.
Cum evaluaţi următoarea afirmaţie "O persoană căsătorită priveşte către o persoană necăsătorită"?
a) Corect
b) Incorect
c) Nu se poate stabili.
Soluţia, pe pagina următoare a articolului.
2. Un al doilea exerciţiu este, credem, mult mai simplu.
O paletă de tenis de masă şi o minge de tenis de masă costă în total 1,10 euro. Paleta costă cu 1 euro mai mult decât mingea. Cât costă mingea?
Soluţia, pe pagina următoare a articolului.
3. Un al treilea exerciţiu.
Virusul X, care generează o boală mortală, afectează o persoană dintr-o mie.
Echipamentul utilizat pentru identificarea virusului prezintă o rată e erorilor de 5% (în 5% din cazuri echipamentul indică prezenţa virusului, deşi persoana testată nu-l are).
Alegem o persoană la întâmplare din populaţia în care s-a răspândit virusul, iar echipamentul ne spune că persoana este infectată cu virusul.
Care este probabilitatea, exprimată în procente, ca persoana să aibă, într-adevăr, virusul?
Soluţia, pe pagina următoare a articolului.
4. În fine, un al patrulea exerciţiu
Într-un lac există mai multe petale de nufăr la suprafaţa apei. Aceste petale îşi dublează în fiecare zi suprafaţa. Dacă sunt necesare 48 de zile pentru a acoperi întregul lac, de câte zile este nevoie pentru a acoperi jumătate din suprafaţa lacului?
Soluţia, pe pagina următoare a articolului.
Componenta cristalizată
a) Elemente care facilitează gândirea raţională:
:: gândire statistică şi probabilistică;
:: capacitate de a efectua calcule simple, necesare în operaţiuni simple, de zi cu zi;
:: identificarea posibilelor riscuri (în funcţie de context) şi raportarea la acestea;
:: gândire ştiinţifică;
:: gândire economică.
b) Elemente care inhibă gândirea raţională:
:: credinţa în paranormal;
:: credinţa în intuiţie;
:: valorizarea cunoaşterii nefondate / neştiinţifice;
:: supravalorizarea introspecţiei;
:: credinţe/ opinii personale eronate;
:: optimism nerealist.
În esenţă, sunt patru factori care influenţează gândirea raţională:
:: inteligenţa;
:: cunoaşterea;
:: dorinţa de cunoaştere / curiozitatea;
:: deschiderea faţă de nou.
Pri urmare, putem fi iraţionali dacă suntem:
:: lipsiţi de inteligenţă;
:: ignoranţi / lipsiţi de cunoaştere;
:: leneşi;
:: aroganţi.
Cunoaşterea (cunoştinţele adecvate) reprezintă un element foarte important de susţinere a gândirii raţionale, aceasta fiind necesară pentru a rezolva probleme pe care inteligenţa, de una singură, nu le poate rezolva, în lipsa informațiilor corecte.
Dorinţa de cunoaştere are un rol semnificativ în gândirea raţională, pentru că ea asigură acumularea cunoaşterii necesare înţelegerii lumii.
Deschiderea faţă de nou este, de asemenea, esenţială pentru o gândire raţională, întrucât asigură evaluarea tuturor variantelor într-o anumită speţă şi identificarea, în principiu, a celei optime.
Efectul Dunning-Kruger. Există o corelaţie inversă între competenţa reală a unei persoane şi cât de competentă se crede aceasta. Cu cât este mai puţin competentă o persoană, cu atât diferenţa dintre competenţa reală şi cea percepută este mai mare.
De ce e importantă gândirea raţională? Are vreo importanţă pentru societate?
Am spune că impactul asupra societăţii este major.
Psihologul Keith Stanovich evidenţiază următoarele consecinţe majore, pe fondul unei gândiri neraţionale:
:: medicii aleg tratamente neadecvate (cu impact, desigur, asupra sănătăţii noastre). Sunt doctori care resping, fără logică, atunci când se impun, antibioticele, dar care recomandă, lipsit de logică, medicamente naturiste, medicina alternativă (acupunctura, medicamentaţia homeopată etc.).
:: evaluări nerealiste ale riscurilor;
:: utilizarea greşită a informaţiei în justiţie;
:: milioane de dolari investiţi pe proiecte inutile;
:: nevaccinarea copiilor;
:: operaţii medicale inutile (în cazuri care nu se impun);
:: milioane (şi/sau încrederea deplină) investite în medicina alternativă (un caz celebru este fondatorul Apple, Steve Jobs, care a murit de cancer);
:: vânarea, până la dispariţie, a unor specii de animale;
:: distrugerea mediului ori afectarea climei, prin excese privind poluarea planetei.
Aceste idei sunt dezvoltate în cartea lui Stanovich, Rationality and the Reflective Mind (2010).
Iată şi un exemplu faimos şi grăitor de gândire neraţională:
:: Vreme de aproape 20 de ani servicii secrete ale SUA au derulat Proiectul Stargate, o întreprindere în zona paranormalului prin care s-a investigat potenţiala utilizare a presupuselor capacităţi paranormale ale unor indivizi ce pretindeau că deţin supraputeri. În esenţă a fost vorba despre vederea de la distanţă (capacitatea de a vedea locuri, evenimente de la mare distanţă, prin puterea minţii). Desigur, rezultatele "neconcludente" au condus la închiderea proiectului. Dar durata acestuia este uimitoare, nu? Adepţii teoriei conspiraţiei vor spune că e clar a funcţionat, că altfel nu ar fi putut rezistat atât; dar concluzia corectă este: ideile stupide au propria lor viaţă, fiind legate de manageri puternici (cum a fost generalul Albert Stubblebine, care, la serviciu, încerca să treacă prin pereţi pentru a-şi surprinde secretara), uneori şi de 20 de ani.
Ideea de plecare a acestui articol a fost următoarea: inteligenţa nu este totuna cu gândirea raţională. De ce este importantă? Cel puţin pentru că în felul acesta sunteţi avizaţi: mulţi dintre cei care au succes în diverse domenii ale vieţii sociale, oameni inteligenţi, culţi, pot avea însă credinţe stupide şi - ca atare - se vor comporta stupid. Exemplele de la începutul articolului sunt, credem, grăitoare. Excelenţa în cadrul studiilor instituţionalizate, de asemenea, nu asigură o gândire raţională. Probabil că un curs obligatoriu din programa şcolară ar fi cel de gândire raţională, axat pe pseudoştiinţă. În acest fel probabil că numărul doctorilor care cred în medicina alternativă ar fi mai redus. Din păcate, mulţi experţi eminenţi în domeniul lor de studiu emit opinii dezastruoase în alte domenii. Drumul către o gândire raţională nu este simplu, căci presupune, aşa cum spuneam mai sus, pe lângă inteligenţă, o curiozitate genuină şi deschidere către nou, precum şi o acumulare solidă de cunoştinţe din diverse domenii ale ştiinţei.
Citiţi şi:
De ce acţionează oamenii prosteşte
De ce ne comportăm iraţional?
Soluţii exerciţii
1. Iată un exerciţiu simplu care ne arată tendinţa minţii de a utiliza scurtături către soluţii, uneori identificând răspunsuri greşite
Andrei priveşte către Bianca, iar Bianca priveşte către Cătălin.
Andrei este căsătorit, iar Cătălin este necăsătorit.
Cum evaluaţi următoarea afirmaţie "O persoană căsătorită priveşte către o persoană necăsătorită"?
a) Corect
b) Incorect
c) Nu se poate stabili.
Soluţia, pe pagina următoare a articolului.
Circa 80% dintre cei care încearcă să rezolve acest exerciţiu de gândire simplu răspund c, "nu se poate stabili", dar răspunsul este a. De ce? Pentru că deşi nu ştim dacă Bianca este sau nu căsătorită, ştim că ea nu poate fi decât căsătorită sau necăsătorită. În oricare dintre cele două variante, vom avea o persoană căsătorită (Bianca - dacă e căsătorită sau Andrei, dacă Bianca nu e căsătorită) care se uită la o persoană necăsătorită (Cătălin, respectiv Bianca).
2. Un al doilea exerciţiu este, credem, mult mai simplu.
O paletă de tenis de masă şi o minge de tenis de masă costă în total 1,10 euro. Paleta costă cu 1 euro mai mult decât mingea. Cât costă mingea?
Soluţia, pe pagina următoare a articolului.
Soluţia este, evident, 0,05 euro.
3. În fine, un al treilea exerciţiu.
Virusul X, care generează o boală mortală, afectează o persoană dintr-o mie.
Echipamentul utilizat pentru identificarea virusului prezintă o rată e erorilor de 5% (în 5% din cazuri echipamentul indică prezenţa virusului, deşi persoana testată nu-l are).
Alegem o persoană la întâmplare din populaţia în care s-a răspândit virusul, iar echipamentul ne spune că persoana este infectată cu virusul.
Care este probabilitatea, exprimată în procente, ca persoana să aibă, într-adevăr, virusul?
Soluţia, pe pagina următoare a articolului.
Mulţi răspund: 95%, ceea ce, în mod evident, este greşit. Doar una dintre 1000 de persoane are virusul. Dacă celelalte 999 sunt testate, 5% (apx 50 persoane) vor fi indicate de echipamentul de test ca fiind infectate, deşi nu sunt. Aşadar, pentru 51 de persoane indicate de echipament ca fiind infectat, doar 1 este realmente infectată. În concluzie, probabilitatea de a fi infectată o persoană care a fost astfel indicată de echipamentul de test este de 1 la 51, circa 2%.
4. Într-un lac există mai multe petale de nufăr la suprafaţa apei. Aceste petale îşi dublează în fiecare zi suprafaţa. Dacă sunt necesare 48 de zile pentru a acoperi întregul lac, de câte zile este nevoie pentru a acoperi jumătate din suprafaţa lacului?
Soluţia, pe pagina următoare a articolului.
De 47 de zile.
Surse:
Scientific American
Skeptic
New Yorker
KurtKleiner
KeithStanovich
