”Oricine poate să se înfurie – asta este ușor; dar să te înfurii pe cine trebuie și atât cât trebuie, pentru o cauză dreaptă și în mod corect nu stă în puterea oricui și nu este ușor”. Așa scria Aristotel cu mai mult de 2000 de ani în urmă, în opera sa clasică ”Arta retoricii”.
Avem tendința să ne gândim la mânie ca la o emoție negativă, dar canalizată cum trebuie, aceasta poate deveni surprinzător de constructivă, este de părere Emma Young.
Cuvintele lui Aristotel nu prea rezonează cu conceptul nostru modern de ”furie”. Noi tindem să o considerăm o emoție destructivă care poate rupe relațiile sau distruge carierele.
Într-adevăr domeniul gestionării furiei este inundat cu teorii despre cum să controlăm sau să suprimăm mânia excesivă. Dar se pare că furia nu este chiar atât de rea. De fapt ne-am putea descurca bine dacă am cultiva furia în unele situații, de exemplu în relațiile personale, când negociem anumite afaceri și în cadrul grupurilor de activism social.
”În măsura în care furia este de obicei o experiență neplăcută, ea poate fi considerată drept o emoție negativă”, spune psihologul Brett Ford, de la Universitatea Berekley, California.
”Dar confruntarea cu furia ne poate ajuta să ne îndeplinim obiectivele și în cele din urmă să fim mai fericiți și mai sănătoși”. Talentul de a culege aceste roade este, așa cum l-a înțeles Aristotel, să știm când, unde, de ce și cum să ne înfuriem. Trebuie să învățăm să ne folosim mânia în mod strategic, în loc de a ne lăsa controlați de aceasta.
Filozofii au meditat mult timp asupra cauzelor furiei, ea fiind considerată în general drept o reacție emoțională la provocare. O ironie din partea unui tânăr angajat, o insultă la adresa copilului tău, o decizie din partea șefului care sugerează că sentimentele tale nu sunt importante – toate acestea pot declanșa sentimente de furie însoțite de modificări fizice cum ar fi accelerarea ritmului cardiac și creșterea nivelului adrenalinei. Cum răspundem la astfel de factori declanșatori – cât de multă furie simțim și în ce măsură o exprimăm – diferă de la o persoană la alta.
Și nu există nicio îndoială că oamenii, care se confruntă cu furia și o exprimă frecvent, fără inhibiții, chiar suferă. Chiar dacă impactul asupra sănătății lor este discutabil, efectul asupra relațiilor lor este cât se poate de clar. ”Copiilor, soțiilor, șefilor, familiilor le este frică de ei și reușesc să sperie pe toată lumea”, spune Mike Fisher, director al Asociației Britanice pentru Managementul Furiei, din East Grinstead. ”Nu o să vă vină să credeți cât de mare este numărul oamenilor pe care îi primim, aflați în această stare. Familia i-a părăsit. Tot ceea ce fac este să muncească și să capete tot felul de vicii.”
De la furia la volan, la revoltele de stradă, nimeni nu susține că furia nu poate fi extrem de destructivă, cu toate acestea, ideea că uneori ea poate fi, de asemenea, benefică câștigă teren în mod constant. Un studiu deosebit de influent apărut ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie (9/11), 2001 asupra SUA. Jennifer Lerner, care lucrează în prezent la Universitatea Harvard, a adunat informații privind emoțiile și atitudinile a 1000 de americani adulți și adolescenți, la doar nouă zile după atacuri, urmate de studii ulterioare pe parcursul anilor următori. Ea a constatat că oamenii care simțeau furie la adresa terorismului erau mult mai optimiști în privința viitorului decât cei cărora le era frică de terorism. În cadrul sondajului bărbații erau mai furioși decât femeile și în general, mai optimiști. Ea a observat, de asemenea, că acele relatări mass-media care trezeau furia oamenilor le diminuau și frica de a fi răniți într-un atac terorist și dispuși să sprijine mai degrabă o reacție publică agresivă decât una conciliantă.
O furie sănătoasă
În cadrul unui studiu de laborator, Lerner a descoperit că oamenii care se înfuriau ca urmare a unei situații stresante, în loc să devină temători aveau o reacție biologică mai scăzută în ceea ce privește tensiunea arterială și nivelul hormonilor de stres (”Biological Psychiatry”, ”Psihiatria biologică”, vol. 61, pag. 253).
Lerner este de părere că aceasta demonstrează că atunci când ne aflăm într-o situație înnebunitoare și furia noastră este justificată, această emoție nu ne face neapărat rău. Cercetările recente întreprinse de Ford duc aceste constatări cu un pas mai departe. Lucrând împreună cu Maya Tamir de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, el a constatat că oamenii care tind să se simtă furioși în diverse confruntări au un procent mai ridicat de stare generală de bine. Cei iritabili în mod natural au o inteligență emoțională mai mare, care ar părea contra-intuitivă, dar este în concordanță cu ideea că oricât este de neplăcut să te simți furios, această stare poate avea utilitatea ei.
Cercetarea lui Lerner privind atacurile din 11 septembrie subliniază importanța furiei pentru incitarea la acțiuni colective împotriva unei amenințări comune, o idee explorată și de Andrew Livingstone de la Universitatea Stirling din Marea Britanie.
”Oamenii care în general își înăbușă furia într-o dispută cu partenerul mor mai devreme decât cei care își exprimă furia și rezolvă conflictele”
Echipa sa a studiat oameni care aveau ceva în comun (de pildă proveneau toți din sudul Țării Galilor), precum și grupuri aleatorii, măsurând reacțiile emoționale ale participanților declanșate de către o sugestie cum ar fi cea că sprijinul guvernamental pentru site-urile de patrimoniu din sudul Țării Galilor ar urma să fie retras. S-a descoperit astfel că furia, mai mult decât oricare altă emoție, unește oamenii care împărtășesc aceeași convingere și îi determină să acționeze. ”Prin natura sa, furia tinde să fie o emoție destul de energizantă”, spune Ford. Lucrarea sa sugerează că starea de furie îi face pe oameni să caute recompense (”Psychological Science”-”Știința psihologiei”,vol 21, pag. 1098). Dacă recompensa dorită constă să zicem, în condiții de muncă mai bune, sau într-o schimbare socială de mai mare amploare, furia poate avea un rol enorm în îndeplinirea acestor obiective. ”Mahatma Gandhi și rezistența sa pasivă este un minunat exemplu de furie controlată”, este de părere Fisher. ”Am văzut această furie controlată la Nelson Mandela, la Malcom X – acestea sunt personalități uriașe din istoria noastră, distingându-se ca lideri remarcabili care prin furia lor controlată au transformat națiuni. Dar ei și-au canalizat și direcționat această furie pentru a lecui, nu pentru a răni.”
”Furia are o importanță vitală pentru mobilizarea sprijinului într-o mișcare socială”, spune Nicole Tausch de la Universitatea St. Andrews din Marea Britanie.
Când au analizat protestele studențești împotriva taxelor de școlarizare din Germania, reacția indienilor musulmani cu privire la inegalitatea din India și felul în care musulmanii britanici au reacționat la ”războiul terorii” declanșat de guvernul britanic, Tausch și colegii săi au constatat că în aceste cazuri, furia a jucat un rol pozitiv. În special a motivat oamenii să organizeze demonstrații pașnice prin care sperau să își convingă adversarii să remedieze nedreptățile sociale (”Journal of Personality and Social Psychology”-”Revista personalității și psihologiei sociale”, vol. 101, pag. 129). Tausch este de părere că în contextul politic furia poate semnala că oamenii încă se mai simt conectați la și reprezentați de sistemul politic. ”Exprimarea furiei, cum ar fi cea din timpul protestelor, trebuie văzută nu ca o amenințare la adresa sistemului, ci ca semn al unei democrații sănătoase.” Dacă furia poate servi o cauză înaltă, ea poate fi, de asemenea, valorificată pentru a servi scopurile noastre personale.” Există o mulțime de dovezi care demonstrează că furia poate fi benefică în context profesional – cu condiția să fim atenți cum și față de cine o exprimăm.
Răbufnirile de furie vă pot aduce dividende la locul de muncă dacă conducerea va aborda ulterior problemele ridicate, în loc să pedepsească pur și simplu persoanele nemulțumite. Managerii de avangardă ar putea alege chiar să favorizeze furia, cel puțin în anumite momente, deoarece oamenii care sunt supărați și furioși gândesc într-un mod mult mai nestructurat, fiind capabili să găsească o rezolvare creativă a problemelor.
Fiziologia furiei
Răbufnirea furiei are efecte puternice asupra corpului uman:
• Ochi bulbucați
• Înroșirea feței
• Maxilar încleștat
• Vocea devine ascuțită (la femei)
• Voce îngroșată ( la bărbați)
• Zvâcnirea inimii
• Bolboroseli în stomac sau greață
• Gesticulare agitată a membrelor
• Se produce adrenalina
• Crește fluxul de sânge în mâini
• Se accelerează ritmul respirator
• Transpirație accentuată
• Poziția trunchiului devine mai ridicată
• Nările se inflamează
Furia profesională
De asemenea, există dovezi că liderii politici și din mediul de afaceri care se înfurie în loc să se întristeze ca reacție la un scandal, dobândesc un statut mai înalt în ochii publicului (”Journal of Personality and Social Psychology”- ”Revista pesonalității și a psihologiei sociale”, vol.80, pag. 86), mai ales dacă aceștia sunt de sex masculin. Atât bărbații, cât și femeile acordă un statut inferior femeilor furioase în comparație cu bărbații furioși, fie că sunt pe posturi de directoare generale sau de stagiare. Reacțiile emoționale ale unei femei sunt în general atribuite caracterului acesteia (”este o persoană irascibilă”), în timp ce atitudinea bărbaților este percepută pur și simplu ca o reacție la împrejurări externe. Secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton este doar una dintre femeile politician care a fost criticată pentru atitudinea ”prea furioasă”, este de părere Victoria Brescoll de la Universitatea Yale (”Psycological Science” – ”Știința Psihologiei”, vol 19 pag 268).
Mai multe studii au constatat că negocierile la mânie pot obține rezultate mai bune. Dar în 2010, Hajo Adam de la INSEAD, absolvent al unei școli superioare de afaceri din Franța, a descoperit o excepție importantă. Cercetarea sa a fost inspirată de observarea modului în care colegii de la INSEAD (care deține campusuri în întreaga lume) au reacționat diferit la izbucniri de furie și cum emisarii comerțului japonez au reacționat negativ la poziția furioasă adoptată de fostul președinte al SUA, Bill Clinton în timpul negocierilor de la începutul anilor ’90. În cercetările de laborator cu voluntari studenți de la Universitatea Berkeley din California, echipa lui Adam a constatat că americanii de origine europeană făceau concesii mai mari unui oponent furios decât unuia controlat, dar asiaticii și americanii de origine asiatică aveau tendința să cedeze mai puțin în fața furiei. Adam este de părere că aceasta reflectă normele culturale despre dacă și cât este de oportun să te înfurii în public. Lăsând la o parte aceste restricții, furia folosită în mod judicios are o mulțime de beneficii atât la locul de muncă, cât și într-o sferă socială mai largă. Dar ce se poate spune despre existența acesteia în viața privată? Sigur că atunci când este vorba despre persoanele cele mai dragi și mai apropiate din viața noastră este recomandabil să ne păstrăm calmul și să evităm altercațiile.
Aceasta nu este însă și părerea lui Ernest Harburg, profesor emerit la Școala de Sănătate publică de la Universitatea Maryland din Washington DC. El consideră că o ceartă cu partenerul de viață ar putea de fapt să fie sănătoasă. Echipa sa a constatat că oamenii care tind să își suprime furia într-o dispută cu partenerul mor mai repede decât cei care își descarcă furia și rezolvă conflictele. Conform rezultatelor celui mai recent studiu al său, nepublicat încă, care s-a desfășurat pe parcursul a trei decenii, cuplurile în care amândoi partenerii își exprimă mânia au o rată de viață semnificativ mai îndelungată. Harburg crede că suprimarea furiei cauzează creșterea tensiunii arteriale iar pe termen lung afectează durata de viață.
”Ideea de a ne inhiba tot timpul furia, care este promovată de religii și de pacifiști, pur și simplu nu este sănătoasă,” spune el. Dar Fisher avertizează că atunci când te înfurii într-o relație trebuie să rămâi respectuos. Este la fel de simplu ca și cum ai spune ”Sunt supărat pe tine, am nevoie să mă asculți, să mă iei în serios, să îți pese de mine și să îmi acorzi prioritate”. Dar el admite că nu asta este ceea ce spun oamenii de obicei.
Așa cum recunoștea și Aristotel, nu este ușor să ne controlăm furia. Dar acest lucru nu este de ajuns. Trebuie să învățăm cum să reacționăm în mod adecvat la furia altora. Dacă aceasta generează și mai multă furie sau chiar dacă este pur și simplu ignorată, consecințele pot fi grave. Toți avem o experiență personală în acest sens, dar în context politic consecințele pot fi dezastruoase. Tausch și echipa ei au constatat în mod consecvent că dacă furia exprimată de către un grup social cu privire la o anumită problemă sau la adresa guvernului nu reușește să producă reacția unei schimbări, grupul respectiv poate deveni disprețuitor și s-ar putea angaja în ceea ce Tausch numește forme de acțiune politică ”din afara sistemului” – cum ar fi violența sau sprijinirea terorismului.
Un motiv în plus să ne înfuriem pe persoana care trebuie dar într-un anume grad, la timpul potrivit, pentru un scop drept și într-un mod corect. Și mai mult decât atât, să acordăm atenție furiei în loc să o ignorăm. Mânia nu trebuie privită ca un declanșator al unor forme comportamentale destructive, ci mai degrabă ca pe o modalitate de favorizare a unor comportamente pozitive și constructive în cadrul relațiilor sociale.
Brigada Furioșilor
Ca urmare a aceleiași ironii sau jigniri sociale, o persoană poate deveni îngrijorată, alta iritată, iar o a treia atât de mânioasă încât să reacționeze cu pumnii. Nimeni nu știe exact de ce unii oameni se sperie când sunt provocați, iar alții se înfurie, dar ceea ce se știe cu siguranță este că unii dintre noi tind să se înfurie mai mult decât alții. Bărbații sunt mai predispuși la furie decât femeile. În cadrul aceluiași sex, bărbații mai puternici din punct de vedere fizic sunt mai furioși decât cei mai slabi, iar femeile frumoase sunt mai furioase decât cele mai puțin atrăgătoare. De fapt puterea este răspunzătoare pentru aproape 20% din rata variației furiei masculine, potrivit lui Aaron Sell de la Universitatea Griffith din Queensland, Australia (”Human Nature” – ”Natura Umană” vol. 23, pag. 30). ”Teoria este că puterea și farmecul îi face pe bărbați și pe femei să se simtă mai îndreptățiți”. În istoria evoluției noastre, aceste atribute le ofereau un avantaj în competiția cu ceilalți. ”Dacă societatea nu le oferă ceea ce așteaptă de la ea, este foarte probabil ca acest tip de oameni să se înfurie”, spune Sell.
Conform unei logici similare, unii cercetători sunt de părere că o mare stimă de sine îi poate face pe oameni să fie furioși. Cu toate acestea, Mike Fischer, directorul Asociației Britanice de Management al Furiei, crede că există și reversul medaliei. Experiența l-a convins că persoanele cu o stimă de sine scăzută – și pot exista printre acestea unele cu mari realizări- suferă de mai mult stres, ceea ce le hrănește furia.
Oamenii devin mult mai furioși în timpuri stresante ca acestea când cea mai mare parte a lumii dezvoltate este îngrijorată de starea economiei mondiale, subliniază Fisher. Susceptibilitatea la stres ar putea explica de ce se crede că indivizii nervoși cu grupa sanguină A se înfurie mai repede decât cei mai calmi, cu grupa sanguină B. În unele cazuri problema ar putea să fie de ordin fiziologic: există o legătură între nivelul scăzut al glicemiei și tulburarea stării de spirit, inclusiv apariția sentimentului de furie (”Diabetes Tehnology and Therapeutics” –”Terapeutica și tehnologia diabetului”, vol. 14, pag 303). Furia a fost chiar asociată cu o genă – MAO-A, numită gena ”războinicului”. Dar cu toate că persoanele care au această genă tind să fie mai agresive, aceasta nu se întâmplă neapărat din cauză că au un sentiment de furie.
”Și dealtfel nimeni nu știe încă ce declanșează tulburarea explozivă intermitentă”, este de părere Ronald Kessler de la Școala de Medicină Harvard. Aceasta este o stare psihologică ce se caracterizează prin izbucniri de furie necontrolată și care apare de obicei la pubertate. În 2012 echpa lui Kessler raporta că 1 din 12 adolescenți și adulți din SUA au acest tip de tulburare – o rată cu mult peste orice așteptări.
Oricare ar fi cauzele, nu există un leac pentru furia excesivă. O persoană care simte în mod frecvent o furie nepotrivită, trebuie în general să se străduiască să o controleze, spune Fisher. Deoarece el însuși suferă de aceasta știe cât de greu poate fi. Dar există o rază de speranță. De regulă, tindem să devenim mai puțin furioși – sau măcar mai puțin agresivi – pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului do-get-mad-the-upside-of-anger, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Daniela Albu
