1. Principalul motiv pentru care Londra e capitala Regatului Unit este că romanii au făcut-o capitala provinciei lor, Britannia.

2. Sigla SPQR - Senatus Populus Que Romanus, Senatul și poporul roman - este inscripționată și azi peste tot în Roma.

3. În istoria romană datarea evenimentelor se făcea fie ab Urbe condita, de la întemeierea cetății, adică 753 î.e.n., fie menționând cine era consul în anul respectiv.

4. Abia în sec. I î.e.n. au început scriitorii romani să studieze sistematic istoria cetății și a imperiului. Încă mai vedem istoria romană prin ochii celor din sec. I.

5. Termenul „candidat” provine din latinescul „candidatus”, care însemna înălbit și se referea la togile înălbite pe care le purtau romanii pe durata campaniilor de alegeri.

6. La mijlocul sec. I î.e.n. Senatul roman avea în jur de 600 de membri.

7. Iulius Cezar este cel care a propus pentru prima dată în istorie, chiar dacă fără succes, pedeapsa cu închisoarea pe viață. Regula era - execuția. După execuția celor condamnați se anunța: „Vixere!”, „Au trăit!”.

8. Sclavia nu însemna cu necesitate o condamnare pe viață. Li se reda libertatea în mod regulat, dacă nu și-o cumpărau singuri. În sec. al II-lea majoritatea cetățenilor liberi din Roma aveau măcar un sclav în ascendența lor.

9. Religia tradițională a Romei era diferite de ce înțelegem azi prin religie. Romanii știau că zeii există; nu credeau în ei în modul în care suntem obișnuiți în religiile moderne. Religia romană nu era prea preocupată de mântuire personală sau de moralitate. Ritualurile aveau rolul de a păstra relațiile dintre Roma și zei, asigurând astfel succesul și prosperitatea. Ritualurile erau variate, de la sacrificarea de animale la sărbători ca Lupercalia, în februarie, când bărbații tineri alergau goi prin oraș, biciuind orice femeie întâlnită.

10. Numa Pompilius, personaj probabil imaginar (sec. VI î.e.n.), a inventat instituția vestalelor virgine, care aveau datoria să mențină flacăra din vatra sacră din For, și calendarul (care s-a transformat ulterior, prin restructurarea adusă de Iulius Cezar, în calendarul modern).

11. La sf. sec. VI î.e.n. Roma are un nou început, ca republică.  Res publica - treburile publice. Apar consulii, câte doi, care îndeplineau funcția împreună pentru un an; erau aleși de popor.

12. Bărbierii au început să lucreze activ în Roma începând cu anul 300 î.e.n.

13. Appius Claudius Caecus a finalizat primul apeduct în 312 î.e.n., iar în anul următor a început primul drum roman important, Via Appia, care ducea în linie dreaptă de la Roma la Capua. Drumul era, la acea vreme, cel mult acoperit cu pietriș.

14. În 390 î.e.n. o trupă de gali, probabil, au făcut prăpăd în Roma, jefuind și distrugând orașul, care a trebuit reîntemeiat după. Asta era după istoria victorie a Romei asupra orașului Veii, marele rival pe plan local.

15. În 321 î.e.n. a avut loc așa-zisa bătălie de la Furcile Caudine dintre romani samiții din sudul Italiei; romanii s-au predat pur și simplu, prinși în capcană într-un defileu îngust.

16. Alexandru cel Mare își condusese armatele cuceritoare din Grecia până-n India între 334 și 323 î.e.n. Roma era în plină glorie. Cine ar fi învins dacă cele două armate s-ar fi întâlnit?

17. La romani reușita în lupte se bucura de o valoare extraordinară. Dar nu erau diferiți de ceilalți în acele vremuri.

18. Romanii impuneau o obligație tuturor celor pe care ajungeau să-i controleze: să furnizeze oameni pentru armata romană. Era, se pare, singura obligație fermă pe termen lung impusă. Impozitarea s-a dovedit prea costisitoare pentru romani. „Aliații” erau lăsați, desigur, să ia prăzi și să se bucure de gloria victoriei, dacă învingeau.

19. Până la sf sec. al IV-lea î.e.n. romanii aveau aproape 500 mii de soldați disponibili. Numărul de soldați era cel mai important factor în acele vremuri, când diferențele de armament ori tactică erau minore. Alexandru cel Mare a avut cel mult 50.000 de oameni sub comandă.

20. „Victorie a la Pirus” e o vorbă care indică o victorie cu pierderi enorme. Un rege din nordul Greciei, după victorii grele împotriva romanilor, a afirmat că astfel de victorii pot fi asociate unor înfrângeri: „Încă o victorie ca asta și suntem terminați”.

21. Până la sf sec II romanii ajunseseră cel mai bogat popor, ca urmare a prăzilor uriașe din războaie.  În 167 î.e.n. se renunță la taxe în Roma, pentru că trezoreria dădea pe-afară.

22. Deși luptele din vechime sunt încă studiate, trebuie înțelese limitările vremii: imposibil de comunicat cu trupele, odată declanșată bătălia, cu mulți dintre proprii soldați nici nu te puteai înțelege prea bine, că vorbeau altă limbă. Probabil că luptele erau haotice. Animalele mari, ca elefanții, e posibil ca des să se fi întors către propriile trupe. Fiecare venea îmbrăcat după cum îi era stilul; unii gali, de exemplu, se pare că se luptau complet dezbrăcați.

23. În 171 î.e.n. Senatul a primit o delegație reprezentând 4 mii de oameni care erau fii unor romani și femei iberice. Li s-a dat orașul Carteia, căreia i s-a dat statut de colonie latină.

24. În 167 î.e.n., când Aemilius Paullus a revenit în triumf după învingerea regelui Perseu, au fost necesare 3 zile pentru a expune toată prada: 250 căruțe de sculpturi și picturi, la fel de mult argint, cărat de 3 mii de oameni.

25. Cato cel Bătrân arăta că unul dintre semnele decadenței romane era că un băiat frumos ajunsese să coste mai mult decât un lot de pământ, iar un borcan de pește marinat mai mult decât un plugar. Mai erau ținte ale criticilor și: gimnastica nud, epilarea corpului, precum și literatura și filozofia grecești. Cato l-a numit pe Socrate „un sinistru guraliv”.

26. Distrugerea finală a Cartaginei, în 146 î.e.n., în al doilea război punic, s-a făcut prin atrocități inimaginabile. Asediul cetății a durat 2 ani. Jaf și masacru, dar una din sarcini a fost salvarea enciclopediei agricole a lui Mago, 28 de volume, de la păstrarea rodiilor la selectarea pentru tăiat a taurilor. Sigur, nefericiți au fost cei care au trebuit să traducă atare compendiu.

27. Nu e foarte clar de ce, dar la câteva luni distanță romanii au șters de pe fața pământului, cum a fost cazul și cu Cartagina, Corintul, cel mai bogat oraș al Greciei. Populația - făcută sclavi, clădirile - distruse. Din incendiul înfiorător a rezultat un material foarte apreciat după - bronzul corintic. Una dintre teorii este că romanii începuseră să recurgă la exterminare de dragul exterminării. Dar și de dragul prăzilor. De exemplu, victoria lui Pompei împotriva regelui Mitridate VI din Pont a adus bogății egale cu cu tot venitul din taxe al imperiului într-un an, suficient să hrănești o populație de 2 milioane de oameni un an de zile.

28. În jurul anului 70 î.e.n. Pompei, Iulius Cezar și Marcus Licinius Crassus au făcut o înțelegere neoficială să-și folosească influența, banii și conexiunile pentru a conduce viața politică. Înțelegerea a ținut vroe 10 ani.

29. Juvenal este autorul roman care, satirizând gloata romană, a introdus celebra formulă „pâine și circ”, panem et circenses.

30. Dictatura era o magistratură pentru situațiile de urgență, uneori cu caracter militar, care-i oferea putere integrală unui individ, pentru a o perioadă limitată, să rezolve criza.

31. În 149 î.e.n. la Roma se constituie un tribunal permanent care judeca acele cazuri ale jafurilor romanilor împotriva străinilor stăpâniți. Aceasta era o încercare de a stăpâni corupția din teritoriile controlate de romani.

32. La Roma se organizau periodic licitații pentru dreptul de colectare a impozitelor în provincii. Cel care câștiga, trebuia să dea partea promisă statului, iar ce era în plus păstra pentru sine.

33. Caius Marius este cel care a inventat un nou tip de armată, dependentă, care depindea de comandanți pentru primirea unor privilegii personale, cum ar fi pământ la finele serviciului militar. Acest tip de loialitate a permis ca soldații să-l urmeze pe Cezar când a decis să invadeze Roma.

34. Pirații erau în Antichitate cam echivalentul teroriștilor de azi, o întruchipare a fricii.

35. În războiul său împotriva galilor, Cezar a masacrat în jur de un milion de oameni. Pliniu cel Bătrân chiar îl acuză pe Cezar de „crimă împotriva umanității”. Cezar a și scris o carte detaliată despre războiul cu galii.

36. Când a fost ucis, 15 martie 44 î.e.n. Cezar adunase o armată de circa 100 mii oameni pentru a ataca imperiul parților, care-l învinseseră și omorâseră pe Crassus cu ceva timp în urmă.

37. Cezar este cel care a reformat calendarul roman, ajutat de învățați din Alexandria. Anul roman tradițional avea 355 de zile, iar preoții din Roma trebuiau să regleze din când în când faptul că anotimpurile nu se potriveau cu calendarul. Uneori sărbătorile recoltei cădeau înainte să se facă recoltele. Cezar a făcut anul de 365 de zile, cu o zi suplimentară la final de februarie la fiecare patru ani, ca azi.

38. În 45 î.e.n. Cicero l-a avut oaspete pe Cezar. Care era însoțit de 2.000 de soldați care-l păzeau. Complicat să organizezi vizita...

39. Femeia și bărbatul deveneau căsătoriți dacă ei afirmau că sunt căsătoriți. Încetau în același fel. Imaginea tradițională a femeii, într-un epitaf din sec II î.e.n.: „Aici e mormântul înfricoșător al unei femei încântătoare. Și-a iubit soțul din toată inima. I-a născut doi fii. Unul dintre aceștia l-a lăsat pe pământ, pe celălalt l-a luat cu ea sub pământ. A vorbit frumos și a pășit grațios. Și-a îngrijit casa și a depănat lână. Acestea sunt de spus”.

40. O femeie, la căsătorie, nu lua numele soțului. Bărbații se căsătoreau, ca regulă, în jurul vârstei de 30 de ani. Femeile cu 10 ani mai repede, deși erau multe cazuri în care se căsătoreau mai tinere.

41. Nașterea era cel mai mare ucigaș de femei tinere și mature la Roma. Cezariana, care nu avea nimic de-a face cu Iulius Cezar, consta în extragerea unui fetus viu dintr-o femeie muribundă sau moartă.

42. Jumătate din copiii romani mureau până-n 10 ani, de diverse boli și infecții. Cei care treceau de vârsta asta aveau șanse rezonabile să ajungă bătrâni, la 60-70 de ani. Mortalitatea la vârste fragede făcea ca media de viață să fie mică.

43. La mijlocul sec I î.e.n. 20% din populația Romei era formată din sclavi, 1,5-2 milioane. Sclavii aveau proveniențe multiple: cumpărați, în urma victoriilor romane, de la groapa de gunoi (aruncați de diverși) ori născuți în familii de sclavi. Despre ei exista vorba: „Toți sclavii sunt dușmani”. Nero a vrut să-i oblige pe toți să poarte uniforme, dar Senatul s-a opus, pentru că astfel s-ar fi văzut cât sunt de mulți.

44. Et tu, Brute? - e o născocire a lui Shakespeare. Istoricii menționează doar: „Și tu, fiule”, cu mai multe interpretări posibile.

45. Senatul i-a recunoscut lui Cezar statutul divin în 42 î.e.n., iar acesta a început să-și folosească titlul: „divi  filius”.

46. Împăratul Augustus a scris o broșură, Res gestae, în care, printre altele, își  menționează actele de generozitate:
* spectacole cu gladiatori
* întreceri atletice
* vânători de animale sălbatice (a adus 420 de leoparzi din Afica)
* bătălie navală simulată pe un lac construit pentru asta, de 350 x 500 m, cu 3 mii de războinici.

47. Augustus a schimbat fundamental armata, stabilind un monopol asupra forței militare, fiind comandantul suprem al armatei, numind comandanții, nominaliza comandanții victorioși în numele său, care învingătorul principal, a stabilit un serviciu militar de 16 ani, apoi de 20, iar la final se primea o soldă echivalentă cu 12 solde anuale ori teren în aceeași valoare (soldații depindeau, deci, de el, nu de comandanți diverși, în felul ăsta având loialitatea întregii armate și evitând situații de armate romane care să se întoarcă împotriva Romei).

48. Vespassian a început Colloseumul, care a durat 10 ani, finanțat din prada luptei împotriva rebelilor evrei, pe spațiul parcului privat a lui Nero.

49. Ca să te califici pentru funcția de consilier local, prevedea o lege, trebuia să ai o casă cu cel puțin 1.500 țigle pe acoperiș.

50. Cicero: „Banii pe care-i primești pentru că-ți vinzi munca sunt vulgari și de neacceptat în viziunea unui om de onoare, pentru că salariile sunt efectiv ca niște cătușe ale sclaviei”.

51. Pe treptele Forului, pe o tablă: „Venari lavare ludere ridere occest vivere” - „Vănătoarea, îmbăierea, jocul, râsul - asta înseamnă să trăiești”.

52. Un text din, cel mai probabil, sec. II, denumit „Oracolele lui Astrampsychus”, după numele unui mag egiptean legendar, conținea 99 de întrebări pe care le putea pune cineva unui prezicător și răspunsurile posibile. Nr. 42: „voi supraviețui bolii?”. Altele: „voi fi eliberat?”, pentru sclavi, „voi fi făcut vinovat pentru adulter?”, „voi ajunge cu bine la destinație?”.

53. Pliniu cel Tânăr, guvernator pe undeva prin sudul Mării Negre, dă de o grupare mică de credincioși, creștinii, despre care îi scrie împăratului Traian. Torturează două sclave pentru mărturii despre creștinism și concluzionează: „o superstiție perversă și recalcitrantă”. Sclavii nu puteau da mărturii legal valabile decât sub tortură. Traian răspunde, în ceea ce e cel mai vechi schimb de opinii despre creștini, exceptând opiniile creștinilor: „Creștinii să nu fie urmăriți în mod special, dar dacă sunt vinovați, să fie pedepsiți, bineînțeles”.

54. O revoltă fățișă, armată, împotriva ocupației romane - pare să fi fost rară în primele două secole după Hristos.

55. La 200 de ani de la răstignirea lui Cristos creștinismul era greu de definit. Erau probabil cel mult 200 de mii între cei 50-60 milioane de locuitori ai imperiului. Creștinii numeau „păgân” pe cel necreștin, care putea înseamna „străin” sau „rustic” (creștinii erau cu preponderență în orașe).

56. În 212 e.n. împăratul Caracalla a decretat că toți locuitorii liberi ai Imperiului Roman sunt cetățeni romani, din Scoția până-n Siria.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.