Cartea lui Giovanni Sartori, "HOMO VIDENS. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea" ne prezintă în toată splendoarea omul format de televiziune şi impactul pe care aceasta îl are asupra societăţii moderne. De asemenea, arată modul în care practica politicii este influenţată de dezvoltarea televiziunii.
1. "Homo Sapiens: astfel clasifica Linne specia umană în lucrarea sa Sistemul naturii din 1758. Din punct de vedere fiziologic, acest homo sapiens nu are nimic care să-l facă unic între primate (din genul cărora neamul omenesc face parte ca specie). Ceea ce îl face unic pe homo sapiens este capacitatea lui de a opera cu simboluri".
2. "Televiziunea nu este doar un instrument de comunicare; ea este, în acelaşi timp, şi paideia, un instrument "antropogenetic", un mediu care generează un anthropos nou, un tip nou de fiinţă umană".
Paideia în limba greacă înseamnă educarea copilului. Într-un studiu devenit clasic, "Paideia. Idealurile culturii greceşti", Werner Jaeger a extins semnificaţia cuvântului la întreaga formare a omului.
3. "Copilul a cărui primă şcoală este televiziunea este un animal simbolic care îşi primeşte tiparul său formativ de la nişte imagini ale unei lumi în întregime centrată pe vedere. În această paideia predispunerea la violenţă este doar o mică parte a problemei. Problema principală este că un copil este un burete care înregistrează şi absoarbe fără discernământ tot ce vede. Pe de altă parte, copilul format de vedere se mărgineşte la a fi un om care nu citeşte şi, deci, de cele mai multe ori, un ramolit al ecranului, înrobit pe viaţă de jocurile video".
4. "Francesco Alberoni: Copiii trec prin lumea adultă a şcolii, a statului, a profesiei ca nişte clandestini. La şcoală ascultă cu apatie nişte lecţii pe care le uită repede. Nu citesc ziarele. Se baricadează în propria lor cameră împreună cu cu posterele eroilor lor, privesc la propriile lor spectacole, merg pe stradă cufundaţi în muzica lor. Se trezesc numai atunci când se adună noaptea la discotecă, atunci când, în sfârşit, gustă din plin beţia de a se înghesui unii în alţii, beatitudinea de a exista ca un unic trup colectiv dănţuitor".
5. "Homo Sapiens datorează întreaga sa cunoaştere şi chiar progresul său în înţelegere capacităţii sale de abstractizare. Aşa-numiţii primitivi sunt astfel pentru că în limbajul lor primează cuvintele concrete, ceea ce produce comunicare, dar indică o foarte slabă capacitate cognitivo-ştiinţifică. Televiziunea produce imagini şi anulează conceptele; dar în felul acesta atrofiază capacitatea noastră de abstractizare şi odată cu aceasta întreaga noastră capacitate de a înţelege. Ceea ce noi vedem nu produce idei, ci poate fi inserat în concepte".
Scientia: În ultimii ani, atât în România, dar şi în celelalte ţări, s-a observat o scădere continuă a celor care citesc cărţi ori ziare. Multe dintre cotidienele altădată de succes s-au orientat spre formatul digital, înţelegând că acesta ar fi viitorul presei scrise. Dar o altă tendinţă, credem, lămureşte un pic lucrurile sub aspectul scăderii numărului celor ce citesc: presa de scandal este pe primul loc în topul vânzărilor. Pe de altă parte, consumul de televiziune a crescut constant, însoţit de o scădere a calităţii emisiunilor. Mulţi înţeleg că urmărirea emisiunilor de ştiri înlocuieşte cititul unui ziar; dar ştirile nu transmit decât succint informaţii, putând astfel manipula după voie opinia cetăţenilor. Astfel, a fi informat astăzi nu exclude posibilitatea de a fi complet ignorant (ba am spune că este regula), căci nimeni nu mai depune efortul de a pricepe contextul unei ştiri, ci sunt preluate concluziile, de multe ori stupide, ale crainicului.
6. "Televiziunea este un formidabil formator de opinie. Astăzi poporul suveran opinează mai ales în funcţie de felul în care televiziunea îl influenţează să opineze. Iar prin ghidarea opiniei, puterea ecranului tv se află într-adevăr în centrul tuturor evoluţiilor politicii contemporane. În plus, televiziunea condiţionează guvernul: ce poate un guvern să facă, ce nu poate să facă şi ce decide să facă în mod concret".
Scientia: În special în România, calitatea intelectuală extrem de scăzută a moderatorilor, analiştilor şi politicienilor face ca registrul abordărilor oricărei probleme sociale să fie limitat, conducând la soluţii proaste ori la lipsa oricărei soluţii. Abordările simpliste consumate de obsesia concretului (sunt foarte puţini cei care oferă o justificare documentată a iniţiativelor, regula fiind de a fi de acord ori împotrivă) au drept consecinţă transmiterea către telespectatori a unei realităţi reduse până la caricatură, în care complexitatea socială în care trăim nu transpare defel.
Opinia publică
7. "Dacă democraţia ar trebui să fie un sistem de guvernare condus şi controlat de opinia celor guvernaţi, atunci întrebarea de la care trebuie să pornim este: cum se naşte şi cum se formează opinia publică? Aproape întotdeauna opinia publică este un dat dinainte stabilit. Ea este şi atâta tot. De parcă părerile opiniei publice ar fi, întocmai ca ideile lui Platon, idei preexistente".
8. "Opinia este doxa, nu e episteme, nu e cunoaştere şi ştiinţă; este pur şi simplu o părere pentru care nu se cer dovezi. (...) Din această precizare reiese că e uşor de respins obiecţia că democraţia este imposibilă întrucât poporul nu ştie. Democraţia reprezentativă nu e o guvernare a cunoaşterii, ci o guvernare a opiniei".
9. "Pentru ca democraţia reprezentativă să funcţioneze e suficient să existe o opinie publică, iar aceasta să fie cu adevărat a publicului. Dar se întâmplă tot mai puţin ca aşa să stea lucrurile, fiindcă videocraţia fabrică în permanenţă o opinie puternic hetero-dirijată, care în permanenţă întăreşte, dar în esenţă goleşte de conţinut democraţia ca guvernare a opiniei. Pentru că televiziunea se exhibă ca purtător de cuvânt al unei opinii publice care, în realitate, este ecoul propriei sale voci". Şi este fals că televiziunea se limitează să reflecte schimbările în curs din cadrul societăţii şi culturii sale.Televiziunea reflectă schimbări pe care în mare măsură ea le promovează şi le inspiră".
Guvernarea sondajelor
10. "Sondajele constau în răspunsuri la nişte întrebări. Răspunsurile depind în mare măsură de felul cum sunt formulate întrebările. Felul în care se pune întrebarea este cel care forţează deseori un răspuns improvizat. (...) A întreba dacă avortul trebuie permis sau dacă dreptul la viaţă trebuie ocrotit înseamnă a prezenta cele două feţe ale aceleiaşi întrebări. Formularea diferită poate schimba răspunsul a 20% dintre cei intervievaţi ".
11. "Toţi cei de meserie ştiu foarte bine că majoritatea celor chestionaţi habar nu au de problemele asupra cărora trebuie să-şi dea cu părerea. Specialiştii în sondaje se limitează să-l întrebe pe cetăţean "ce crezi despre chestia asta", fără a verifica ce ştie acesta despre asta ori dacă ştie ceva".
Despre informare şi cunoaştere
12. "Meritul aproape indiscutabil al televiziunii este că informează. Dar informaţia nu înseamnă cunoaştere. Informaţia în sine nu ne face să înţelegem: putem să fim foarte bine informaţi despre multe lucruri şi totuşi asta nu înseamnă că le înţelegem".
13. "În Franţa, în Anglia şi pretutindeni continuă să existe buletine de ştiri serioase care aleg ştirile serioase şi care le dau şi fără imagini înregistrate, dacă nu le au. Nivelul la care a decăzut televiziunea noastră (adică cea italiană, dar se aplică întocmai şi celei româneşti. n.r.) este generat mai ales de personalul de slabă calitate, de foarte scăzut nivel intelectual, dar şi profesional".
Scientia: Ideea exprimată în paragraful de mai sus este ilustrată perfect în România de toate posturile de televiziune, unde nu se va găsi decât cu titlu de excepţie un adevărat profesionist pe post de moderator ori de analist (care ar trebui, în principiu, să fie un bun cunoscător al problemei pe care o supune analizei). Moderatori ori realizatori submediocri ca Victor Ciutacu, Gabriela Firea, Mihai Gâdea, Răzvan Dumitrescu ori Andreea Creţulescu, pentru a enumera doar câţiva, ajung portavoce ale unor idei stupide care, prin repetiţie şi puterea de impunere pe care o conferă televiziunea, devin opinii asumate de telespectatori.
Poate şi mai sugestiv este cazul Mircea Badea, un ins mediocru sub toate aspectele, dar care, după câţiva ani de căutări în care a apărut în diferite ipostaze, şi-a găsit vocaţia, aceea de ştiutor de serviciu al treburilor statului, de ins care explică neabătut poporului lipsit de experienţă de viaţă despre cum stau lucrurile în genere în lume. Ştie sigur tot despre mecanismele serviciilor secrete, despre cum funcţionează justiţia şi dacă americanii au ajuns sau nu pe Lună. Face previziuni ferme despre rezultatele alegerilor, pentru că nimic nu-i poate păcăli instinctul nemaipomenit. Îi înjură pe toţi, fără discriminare, pentru că nu are dubii că inşi ca Patapievici, Liiceanu, Pleşu ori Cărtărescu îi sunt superiori doar prin numărul de cuvinte dificile cunoscute, dar altfel, după propria-i opinie, sunt necunoscători ai lumii, diletanţi într-ale politicii, lipsiţi de simţul realităţii. E tipul de om care ştie fără a avea nevoie să se informeze, să judece, să discearnă; orice eveniment, oricât de complicat şi obscur, îi apare - în mod deloc miraculos - banal, pentru care există explicaţii imediate şi definitive, bazate cel mult pe lectura unui titlu de ziar. Lumea este simplă în sine, ai nevoie doar de clarviziunea lui Mircea Badea pentru a trece de complexitatea aparentă şi a o privi în simplitatea ei genuină.
14. "Dacă preferinţele telespectatorilor se concentrează asupra evenimentelor interne şi asupra cronicii negre, asta se întâmplă pentru că televiziunile au produs cetăţeni care habar nu au de nimic şi sunt interesaţi numai de fleacuri".
Scientia: Una dintre tezele cărţii este aceea că televiziunea produce cetăţeni tâmpi. Am spune, cel puţin în România, că televiziunea îi menţine tâmpi. Nu poate fi televiziunea vinovată de starea unei naţiuni, fiind mulţi alţi factori pe care îi poţi enumera chiar nefiind un specialist, ca: sistemul de învăţământ, mediul familial, nivelul de civilizaţie ori cultura popoarelor. Pentru a găsi un personaj care a gândit cu seriozitate vorbele pe care le azvârle publicului telespectator e posibil să butonezi telecomanda zile în şir.
Atât de obişnuiţi am devenit cu idioţii ce ne sfătuiesc la tv, încât, dacă nu se scălămbăie, suntem în stare să tratăm cu toată seriozitatea sfaturile în materie de psihologie ale unei cântăreţe de cartier. Atât de scăzut este nivelul de competenţă al "analiştilor" din toate domeniile, încât oricine se poate crede expert în orice, căci în comparaţie cu profesioniştii autodeclaraţi, puţini sunt cei ce sunt net inferiori.
15. "Apariţia pe postul de televiziune este garantată poziţiilor extreme, extravaganţelor, exagerărilor. Cu cât teza este mai gogonată, cu atât este mai promovată şi mai difuzată. Minţile goale se specializează în extremism intelectual şi astfel dobândesc notorietate. Ies la suprafaţă şarlatanii, gânditorii de doi bani şi rămân în urmă persoanele serioase şi care gândesc cu adevărat".
16. "Referendumurile se răspândesc şi sunt tot mai mult invocate. Chiar şi guvernarea sondajelor sfârşeşte prin a fi, de fapt, un directism, o presiune de jos care se amestecă din plin în rezolvarea problemelor. Aceasta va însemna o mai mare democraţie. Dar pentru a fi cu adevărat aşa, fiecărei creşteri a demo-puterii ar trebui să-i corespundă o creştere a demo-cunoaşterii. Altminteri democraţia devine un sistem de guvernare în care cei mai incompetenţi sunt cei care decid. Adică un sistem de guvernare sinucigaş".
17. "Tabloul de ansamblu este următorul: în timp ce realitatea se complică, iar complexităţile sporesc vertiginos, minţile se simplifică şi noi creştem un video-copil care nu se maturizează, un adult care rămâne pentru toată viaţa ca un om căzut în mintea copiilor. Iar aceasta este fundătura, cea mai mare dintre toate, în care ne zbatem".
18. "Cei care gestionează video-puterea, atunci când vine vorba despre nivelul scăzut al informaţiilor oferite, arată spre telespectatori. Dar aceasta este apărarea celui cu conştiinţa încărcată, deoarece în televiziune, mai mult ca oriunde, producătorul e cel care îl creează pe consumator. Dacă se furnizează o masă critică suficientă de ştiri din lume, audienţa e interesată de lume; dar dacă lumea dispare de pe micul ecran e evident că lumea nu mai prezintă interes ".
19. "După teoria concurenţei, consumatorul ar trebui să-l pedepsească pe producătorul de ştiri de slabă calitate, exact aşa cum îl pedepseşte pe producătorul de automobile sau de frigidere de slabă calitate. Dar nu se întâmplă asta, lucrurile se petrec diferit".
"Post-gândirea"
20. "Astăzi, mai mult ca oricând, oamenii au probleme, dar nu au soluţia acestora. Mulţi consideră că soluţia pentru problemele oamenilor trebuie cerută la politicieni, aşa cum soluţii pentru probleme de sănătate sunt cerute de la medici. În schimb, guvernarea sondajelor şi a referendumurilor şi demagogia directismului atribuie oamenilor problemele politicienilor şi rezolvarea lor. Şi în toate acestea televiziunea umflă problemele ori creează probleme ce nu există şi aproape anulează gândirea care ar trebui să le rezolve".
21. "Mai întâi am fabricat cu ajutorul diplomelor oferite de sistemul de educaţie un proletariat intelectual lipsit de orice consistenţă intelectuală. Acest proletariat al gândirii a fost multă vreme marginalizat; dar înmulţindu-se a pătruns încetul cu încetul în şcoală, a rupt toate zăgazurile cu "revoluţia culturală" din 1968 şi şi-a găsit terenul de cultură ideală în revoluţia mass-media".
22. "Astăzi se revarsă în jur minţi debile, care se revarsă tocmai pentru că dau peste un public care nu a fost niciodată deprins să gândească. Şi vina televiziunii în acest cerc vicios este de a-i favoriza pe trăsniţi, excitaţi, exageraţi şi mincinoşi. Televiziunea premiază şi promovează extravaganţa, absurditatea şi ţicneala".
23. "Părinţii, chiar dacă în ziua de astăzi nu mai înseamnă mare lucru, ar trebui să se înspăimânte de ceea ce ar putea deveni copiii lor: din ce în ce mai multe suflete pierdute, dezorientaţi, anomici, plictisiţi, în tratament la psihanalist, aflaţi în criză depresivă şi bolnavi de "gol interior"".
