„All of humanity’s problems stem from man’s inability to sit quietly in a room alone.” - Blaise Pascal.
Aceasta este o maximă peste care am dat de nenumărate ori pe Internet. Este peste tot pe rețele. Oamenii își dau cu părerea în fel și chip. Dar nu cred că cei mai mulți înțeleg la ce se referă fără context. Sentința, de una singură, nu spune întreaga poveste. A venit timp să punem capăt incertitudinii 😀
Luat ca aforism izolat, pare că războaiele, bolile sau sărăcia nu provin din faptul că oamenii nu sunt capabili să stea singuri într-o cameră.
Problema este că versiunea engleză foarte răspândită deformează formularea lui Pascal, iar fraza este desprinsă dintr-o argumentație mai interesantă.
Originalul din cartea Pensées (Cugetări) spune: „J’ai découvert que tout le malheur des hommes vient d’une seule chose, qui est de ne savoir pas demeurer en repos, dans une chambre.”
Adică: „Am descoperit că toată nefericirea oamenilor vine dintr-un singur lucru: din faptul că nu știu să rămână în repaus, într-o cameră.”
Cum se observă, sunt nuanțe în ce privește traducerea în engleză care nu se potrivesc cu originalul. Iar, fără context, și fiind vorba de un filozof ca Pascal, nuanțele chiar contează.
Pascal nu spune „all of humanity's problems”, ci „tout le malheur des hommes” și nu spune deloc despre „a sta într-o cameră singur în liniște”:
Fragmentul face parte din secțiunea consacrată de Pascal divertismentului. Dar termenul nu înseamnă doar „distracție” în sensul modern; vine din ideea de a te abate, a-ți întoarce atenția de la ceva.
Pascal observă agitația extraordinară a oamenilor: caută funcții, se duc la război, navighează pe mare, joacă jocuri de noroc, vânează, frecventează societatea, urmăresc averi și onoruri. Și se întreabă: de ce ne supunem voluntar atâtor riscuri, neplăceri și eforturi, când am putea pur și simplu să trăim liniștiți? Răspunsul lui este: nu ne interesează atât obiectul urmărit, cât urmărirea însăși.
Exemplul său celebru este vânătoarea. Omul aleargă ore întregi după un iepure; dar dacă i-ai da pur și simplu iepurele, nu l-ar interesa. Ceea ce dorește este goana. Același lucru se întâmplă cu jocurile, funcțiile publice, războiul, intrigile curții etc. Agitația ne ține ocupați.
Dar Pascal merge apoi un nivel mai adânc și chiar spune explicit că, după ce a găsit această cauză, s-a întrebat de ce oamenii nu suportă repausul. Răspunsul său este: cauza constă în „nefericirea naturală a condiției noastre slabe și muritoare”.
Dacă omul rămâne fără ocupație și începe să se gândească serios la sine, îi apar în minte fragilitatea, boala, moartea, incertitudinea, lipsa unui sens sigur.
Așadar, Pascal oferă o schemă explicativă pentru problemele omului: natura umană - neliniște existențială (fragilitate, boli șamd) - nevoie de a nu ne gândi la ea - activitate și agitație permanentă - distracție. Este o teorie a evitării de sine.
În concluzie, ce spune Pascal este ceva de genul următor: omul are dificultăți în a rămâne pur și simplu cu sine însuși, fără obiective, zgomot și distracții, pentru că atunci este obligat să se confrunte cu propria condiție. De aceea caută permanent lucruri care să-i ocupe mintea.
TikTok-ul rezolvă azi parte din această problemă :)
Pentru el, faptul că liniștea ne face nefericiți nu este doar o deprindere proastă pe care trebuie s-o corectăm prin meditație. Este simptomul unei probleme metafizice: omul este o ființă conștientă că este vulnerabilă și muritoare și nu-și poate găsi în sine satisfacția ultimă. În cadrul proiectului creștin al Pensées, această constatare urma să conducă spre necesitatea lui Dumnezeu.
Pe scurt, sensul maximei nu este „omul nu știe să stea liniștit”, ci : „omul nu suportă să nu fie distras de la propria existență”.
Dacă înlocuiești vânătoarea, jocurile de cărți și intrigile de la curtea lui Ludovic al XIV-lea cu telefonul, notificările, social media, știrile, munca permanentă și streamingul, mecanismul psihologic descris de el devine imediat recognoscibil.
Traducerea integrală a textului din imaginea de început:
„Divertismentul. Când m-am apucat uneori să cercetez diferitele frământări ale oamenilor și primejdiile și suferințele la care se expun, la curte, în război, de unde se nasc atâtea certuri, pasiuni, întreprinderi îndrăznețe și adesea rele etc., am descoperit că toată nefericirea oamenilor vine dintr-un singur lucru: din faptul că nu știu să rămână în repaus, într-o cameră.
Un om care are destule bunuri pentru a trăi, dacă ar ști să rămână acasă cu plăcere, nu ar pleca de acolo pentru a se duce pe mare sau pentru a participa la asediul unei cetăți. Nu s-ar plăti atât de scump pentru a obține o funcție în armată decât pentru că i s-ar părea de nesuportat să nu plece din oraș; iar oamenii nu caută conversațiile și distracțiile jocurilor decât pentru că nu pot rămâne acasă cu plăcere.”
