Folosirea expresiilor din limba latină nu sunt doar un semn al erudiției. Uneori simplifică vorbirea, alteori s-au impus în uz și este dificil să le ocolești (exemplu: persona non-grata). Este important ca atunci când le utilizați, să știți care este sensul acestora și cum trebuie folosite în propoziție/frază.

Iată o listă cu unele dintre cele mai uzuale expresii din limba latină, sensul lor și, dacă este cazul, dificultățile care apar în uz:

1. Mea culpa - care înseamnă „vina mea”, ca în „Da, îmi pare rău, mea culpa”.

2. Verba volant, scripta manent - care înseamnă „vorbele zboară, scrisul rămâne”, arătând avantajele formei scrise a mesajelor.

3. Nota bene - care înseamnă: „observă, ține minte”, ca în ”Nota bene, Marius nu ți-a propus nimic concret!”.

4. Mutatis-mutandis - care înseamnă: „schimbând ceea ce trebuie schimbat”, ca în „Un prieten este într-o situație care, mutatis-mutandis, este similară celei în care te afli tu acum.”.

5. In extremis - care înseamnă: „în ultimă instanță, în ultimul moment, pe patul de moarte”, ca în „Și-a făcut testamentul in extremis, cu o zi înainte să moară”.
Atenție! este „in”, nu „în extremis”.

6. Modus vivendi - care înseamnă: „mod de a trăi”, ca în „Am văzut la acest trib un modus vivendi diferit de cel al societăților moderne”, dar și ”posibilitate de împăcare între părți”, ca în „Trebuie să găsim un modus vivendi și să încheiem contractul fără a merge în instanță”.

7. Pro domo - care înseamnă: „pentru propria cauză”, ca în „a pleda pro domo”.

8. Persona non-grata - care înseamnă: 1. diplomat devenit indezirabil într-o țară în care a fost acredidat; 2. (prin generalizare) persoană indezirabilă. Exemplu: „A fost nevoit să părăsească Olanda, întrucât a fost declarat persona non-grata de guvernul olandez”.

Atenție! este „persona”, nu „persoană non-grata”.

9. Sine die - care înseamnă: „fără o dată, niciodată”, ca în „terminarea construcției, planificată pentru începutul acestuia an, a fost amânată sine die”.

10. Sui-generis - care înseamnă: „unic în felul său”. Se poate folosi pentru a indica faptul că o carte, un film ori o creație artistică nu se încadrează în canoanele cunoscute, că are caracteristici unice.

11. Statu-quo - care înseamnă: „situația existentă”, ca în „Asta va duce la o schimbare a statu-quoului”.
Știi cum se citește „statu-quo” și care este cea mai frecventă greșeală în folosirea acestei expresii? Citește mai multe aici.

12. Sine qua non - care înseamnă: „fără care nu se poate”, ca în „Aceasta este o condiție sine qua non, esențială pentru a continua proiectul” ori „Cunoașterea limbii este o condiție sine qua non pentru a înțelege un popor”.

13. Tabula rasa - care înseamnă: „tablă ștearsă”. Expresia a fost folosită de filozoful John Locke pentru a indica starea inițială a omului, la naștere, care nu ar avea niciun fel de idei și principii. „Tabula rasa” arată, așadar, lipsa oricărei idei, concepții, iar expresia poate fi folosită în propoziții precum: „Și a trebuit să facem tabula rasa și să învățăm totul de la început” ori „Mi s-a părut că e tabula rasa, pentru că nu putea spune absolut nimic despre subiectul în discuție”.

14. Ad libitum - care înseamnă „după voie, după poftă”, ca în „Pianistul a executat ultima bucată muzicală ad libitum, fără a ține cont prea mult de exigențele din partitură.” ori în „A interpretat paragraful de lege ad libitum, fără să-i pese de spiritul legii și celelalte articole din același lege, care ofereau indicii suplimentare privind interpretarea corectă”.

15. Expressis verbis - care înseamnă: „în termeni expliciți”, ca în „Nu este specificat expressis verbit în lege că nu putem relua procesul de la început, dacă nu suntem mulțumiți de rezultat” sau „Perioada predării-primirii a fost menționată expressis verbis în procesul-verbal”.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.