Unii copii se miră de această ciudățenie a limbii române, și anume că un cuvânt se termină cu trei „i”. Cu certitudine pentru cineva neobișnuit cu această situație, pare straiu. Un străin, de exemplu, care învață limba română, probabil se va mira de modul anevoios în care construim cuvintele.

Iată când și de ce scrie „copiii” cu trei de „i”.

La singular, avem „copil”. Așadar, avem deja un „i”, care este parte din rădăcina cuvântului.
La plural, nearticulat, avem „copii”, „l” din „copil” fiind înlocuit cu „i”.
Iată două exemple:
· „Doi copii merg către lac”.
· „I-am văzut pe cei doi copii care ne-au furat mingea”.

Atunci când articulăm pluralul lui „copil”, vom avea „copiii”, ca în următoarele exemple:
· „Copiii pe care i-am întâlnit la intersecție ne-au arătat drumul corect”.
· „Ne-am răzbunat pe copiii care ne supăraseră săptămâna trecută”.

Într-un limbaj tehnic, explicația este următoarea: primul „i” face parte din rădăcina cuvântului „copil”, al doilea „i” este desinența de plural, iar al treilea „i” este articolul hotărât.

„Copil” nu este singurul cuvânt care arată straniu în limba română și care se scrie cu trei „i” la plural articulat. În fapt, sunt sute de cuvinte care urmează această regulă. Iată doar câteva: scatii, ulii, hangii, ageamii, barcagii, camionagii, chiulangii, palavragii, reclamagii, tinichigii.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.