Venețienii foloseau ca formulă de politețe expresii precum „sono vostro schiavo” sau „schiavo vostro”, adică, literal, „sunt sclavul dumneavoastră”, cu sensul de „sunt slujitorul dumneavoastră”.
În dialectul venețian, „schiavo” apărea în forme precum „schiao”, „s-ciavo” sau „s-ciao”. Din această formulă de salut s-a născut, în cele din urmă, familiarul „ciao”.
„Schiavo” are, la rândul său, o istorie etimologică interesantă. Cuvântul provine din latinescul medieval „sclavus”, legat inițial de numele slavilor. În Evul Mediu, numeroși slavi au fost capturați și vânduți ca sclavi, iar termenul care desemna originea lor etnică a ajuns să capete, în mai multe limbi europene, sensul general de „sclav”.
Așadar, schematic, putem spune că „ciao” are următoarea evoluție etimologică:
slav - slavus/sclavus - schiavo - „schiavo vostro” / venețianul „s-ciao” → ciao.
