Componenta presinaptică: 1. Mitocondrie; 2. Veziculă (cuantă) cu mediator chimic; 3. Autoreceptor; 4. Fanta sinaptică; 5. Receptor pentru mediatorul chimic; 6. Canal pentru ionii de calciu; 7. Veziculă fuzionată eliberând mediatorul chimic; 8. Pompă captând mediator neutilizat; B. Componenta postsinaptică.

Cuvântul „nerv” este folosit în conversația de zi cu zi. Din punct de vedere tehnic, un nerv este un pachet de axoni în afara sistemului nervos central (adică în afara creierului și măduvei spinării). Un pachet de axoni conținut în întregime în sistemul nervos central se numește tract sau cale. Neuronii comunică, printre altele, prin trimiterea de semnale numite impulsuri nervoase. Aceste impulsuri călătoresc prin tuburile membranelor dendritelor și axonilor.


Fiecare axon se poate ramifica asemănător unui arbore, iar impulsurile nervoase se transmit pe fiecare ramură atunci când axonul se ramifică. Prin urmare, un singur neuron poate trimite semnale către alte mii de neuroni, având așadar influență asupra unui grup de celule.

Între timp, dendritele și corpul celular (și adesea axonul) ale unui neuron pot primi impulsuri nervoase de la alte mii de neuroni. Deci, sistemul nervos este o rețea mare de neuroni, fiecare celulă având intrări și ieșiri care o conectează la sute sau mii de alte celule nervoase.

Ieșirea dintr-un axon ajunge într-o zonă numită sinapsă. La nivelul sinapsei, doi neuroni sunt separați de un mic spațiu numit „fanta sinaptică”.

Când un impuls nervos ajunge la capătul unui axon, acesta stimulează substanțe chimice numite „transmițători” sau „neurotransmițători” care se transmit prin fanta sinaptică. Fiecare neuron ar putea stimula mii de alți neuroni în acest fel.

Când neurotransmițătorii se transmit prin sinapsă, aceștia au efecte asupra neuronului post-sinaptic (neuronul care vine după sinapsă). Fie îl excită (îl fac mai susceptibil să declanșeze un impuls nervos), fie îl inhibă (îl fac mai puțin probabil să susceptibil să declanșeze un impuls nervos).

Fiecare neuron răspunde la multe astfel de intrări. Pe baza tiparului său de activitate, un neuron poate atinge pragul său necesar pentru a declanșa un impuls nervos, transmițând informații către mai mulți neuroni.

Fiecare neuron are capacitatea de a răspunde la o varietate de intrări (multiple tipare). Poate fi vorba de o componentă spațială (configurația sinapselor care se activează la un anumit moment și locul unde sunt situate pe un neuron) sau de una temporală (frecvența intrărilor).

Ambele variații spațiale și temporale pot influența neuronul post-sinaptic (cel care primește intrările). Unele dintre sinapse sunt excitante, altele sunt inhibitoare.

Sinapsele excitatorii fac ca neuronul post-sinaptic să fie mai susceptibil să se activeze. Sinapsele inhibitorii, atunci când sunt activate, fac ca neuronul receptor să fie mai puțin susceptibil să se activeze. Prin urmare, modelele care activează un neuron post-sinaptic pot fi extrem de complexe.

Acesta este genul de talent de care avem nevoie, în neuroni, pentru a explica cunoașterea umană. Universul nostru cognitiv este caracterizat de recunoașterea tiparelor. Unii neuroni se activează când mirosiți usturoi, alții când vedeți o față familiară și așa mai departe.

 

 

— ••• —
Articolul este parte din cartea "Introducere în psihologie" de Russell A. Dewey
CUPRINS
(Cap.2: Sistemul nervos uman) - (Partea 3: Neuronii) - Cum comunică neuronii

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.